joi, 24 august 2017

Daîmping Social





Cică, în viitorul imediat mediu şi lung, şansele ca un est european să găsească un loc de muncă în Occident,  nu se vor mai măsura şi exprima în micron, ci în Macron.
Asta a devenit limpede ca berea maturată, după vizita pontificală a proaspătului preşedinte francez, la Bucureşti, care a împărțit cu această memorabilă ocazie cruci pe post de promisiuni.

Delegația franceză a adus în turneul est-european un Macron capabil să livreze încărcătura nucleară a mesajului său diplomatic direct la țintă, în timp ce reuşeşte să rămână în acelaşi timp carismatic, simpatic dar franc. Normal. E franc.Ez...

Pe de altă parte, delegația gazdă de la Bucureşti a fost pestriță, zgomotoasă şi euforică, fără să ştie de ce. Premierul român umbla cu țesutul inflamat şi risipea cu uşurință superlativele, în timp ce păşea ca pe bigudiuri. Avea standarde foarte joase, de aceea risipea el cu uşurință superlativele. Pentru el, ceea ce se apropia de nivelul mediu era catalogat drept 'extraordinar de foarte culmea!'...

La întâmpinarea delegației franceze pe platoul din fața Vilei Lac1, vrând să pozeze în lider, a afirmat că, în această clipă istorică, cocoşul galic tocmai întâlneşte oaia carpatină, care a distrus flota rusească la Bosfor...

Vrând să impresioneze delegația franceză şi vrând să pară un profesionist intelectual, primul ministru român de externe ( fiindcă el era extern pe orice subiect intern şi invers), a strigat către un zugrav ce vopsea gardul de sârmă de pe schelă:
- Băăăh, mai bagă nişte diletant în vopseaua aia !


oo0O0oo


Macron: - Franța salută pe sora sa mai mică România şi poporul frate, român şi francofon deopotrivă. Vreau să salut actuala clasă politică românească ( de al cărui specific vreau eu să curăț clasa politică franțuzească, ca să reintroducem moralitatea în politică) şi să o felicit în acelaşi timp pentru auto-exterminarea națională în care s-a angajat, pe căi paşnice...
Mă aflu aici pentru a vă reaminti că...frate ca frate, da' brânza franțuzească e pe bani!
Uii, je sui dacor că francezii noştri au devenit leneşi şi atât de retardați că pleacă în concediu în Insulele Maladive şi îşi iau mânecile pe dos, dacă nu-i ajută nimeni. Uii, je sui dacor că drepturile sindicale au ajuns aberante, că patronatele se plâng că forța de muncă franțuzească pretinde nişte costuri care îi fac să nu mai fie competitivi la nivel international. Uii, je sui dacor că pe fondul ăsta al crizei economice generalizate, rămâne pe piață doar cel care reuşeşte să producă cu cele mai mici costuri. Şi, ca atare, muncitorul român, care dă din mâini ca înecatu pentru un pat pliant în vreun demisol cu igrasie sau vreo mansardă neizolată şi bagă ca Migu în picaj, doişpe - şaişpe ore pe zi, pentru un  carton de pişoarcă de bere, țigări şi conserve de şoricei tocați pentru pisici ( pentru că vede prețul mai mic şi nu înțelege ce scrie pe etichetă)…fără niciun sindicat în spate... ei bine, je sui dacor că este o mină de aur pentru orice antreprenor sau angajator din Franța.
Dar, cei care votează contează pentru cei ce decontează, politic! Se comsa! Se la vii!
Pentru a corecta acest dumping social generat de forța de muncă ieftină din est  pe piața muncii din vest, vom modifica legislația europeană în vigoare. Vom creea facilități atractive pentru tinerii cu studii superioare ( că voi şi aşa nu ştiți ce să faceți cu ei), dar vom înăsprii legislația pentru forța de muncă slab sau deloc calificată, detaşată periodic.


Întorcându-se către prim ministrul României, Emmanuel se răsti nițel la el:
- Domnule prim ministru, aveți idee ce efect social creează muncitorii români detaşați în Franţa?

Şeful Executivului român s-a speriat şi a scăpat un bemol (de la fasolea din micul dejun cu ceapă). Apoi, din pieptul păros cârlionțat al prim ministrului scăpă cu scârțâit fâsâit, o slovă, ca un râgâit balcanic cu aromă mioritică autentică:
- Da, împing social!



Prezent cu orice ocazie oficială pe post de 'Backing Vocals' ( sau 'Cor de Taici', dacă preferați), Preafericitul Daniel încercă să scape de muştele ce roiau în jurul turbanului său clerical, prefăcându-se că livrează o cruce cu buget redus şi iz de stânga celor prezenți dar absenți, în timp ce intonă o dumnezeire pe ritm de blues bizantin, întru pomenirea tuturor detaşaților români din toate timpurile, de acu şi pururea în vecii vecilor...Amin!



După ce delegația franceză decolă spre orizonturi mai calde, Macron se întoarse către consilierul Nicolas Jegou şi, cu un zâmbet sarcastic ce i se agățase de colțul gurii stângi ca o pendulă de ceas cu cuc, grăii cu un rrrârrrâit franțuzesc:
- Ai reținut care a fost unica concluzie pe care a tras-o premierul vizavi de diaspora românească?

Jegou - Da, împing social!






Damblarin

1 Savoy Brown

O legenda a Blues-Rockului, Savoy Brown continua sa scoata albume (din 1967 si pana in present).





Cateva extrase de pe albumul Witchy Feelin’ (2017)

2 Savoy Brown





Video    Radio   Damblarin
marca inregistrata clandestin

3 Savoy Brown





Video  Radio Damblarin:

Incearca si tu putin!

miercuri, 16 august 2017

Ruj de buze vaginal


(nerecomandat minorilor sub 80 de ani)

El, genul IT-istului. Ochelarist, cu părul smuls complet de gravitație, slăbănog cu studii superioare deşirat pe verticală. Bolnăvicios, cult cu litere de tipar, introspectiv şi introvertit. Cu o imaginație bogată şi creatoare, dependent de tehnologie şi ahtiat după ultimele tendințe ale modei, futurist declarat, cu o slăbiciune nedeclarată pentru femeile rele da’ bune.


Ea, genul 'o frumuşică din popor ce plesnea de sănătate'. Era o făcătură divină şi robustă. Bine clădită şi articulată de la natură, clasată în tabelul lui Mendeleev la categoria 'metale rare şi grele'. De cap. Conservatoare, mediocră, generație facebook cu o solidă incultură generală din foarte multe domenii. Casieriță la o grădiniță de cartier, extrovertită şi colerică. Slabiciune nedisimulată pentru bărbații cu salar mare dar constant. Dacă nu ar fi fost atât de groaznică ar fi devenit plictisitoare…




El: - Sunt corporatist. Bag în casă mii de euro lunar! Nu am pretenția să stai la cratiță toată ziua. Dar, am totuşi o pretenție: când ajung acasă şi îți desfac picioarele, priveliştea să mă lumineze. Să merite toți banii. Nu să dau cu ochii de o prună uscată, stafidită şi cu mucegai. Ci de o renglotă dată-n pârg, ce musteşte suculentă şi bombată, gata să explodeze la cea mai mică atingere...
Dacă ai pune şi tu mâna pe o revistă de mondenități, pe un site de pe net, ai vedea că Kim... (niciodată nu am reuşit să rețin care e fotomodelul ăla sexos: Kim Kardashian sau Kim Jong Un ?)...În fine, Kim, a lansat o nouă modă: machiajul vaginal! Şi cele mai pizdoase produse cosmetice pentru fofoloancă le fac deja suedezii...De la ruj de buze hidratant, cu sau fără baterii şi până la fond de ten pentru a ascunde acneea de pe labii...Toată gama! Ai afla şi tu că deja există şi vedete româneşti, ca Oana Lis, care declară că e nerăbdătoare să-şi hidrateze şi ea buzele îmbătrânite prematur de nisipul şi algele de pe litoral...Să şi le trateze şi ea un pic, înainte să se întoarcă iar la munca de uzură a lor...


Ea: - Păi, n-ai vrea să-mi pun flocii pe bigudiuri, după ce i-am vopsit în culorile patriei şi o fundiță roşie între buci, pe care să scrie "All Yours! semnat: Scâncița Roşie" ...? Cum ar fi să îți cer şi eu ție să te prezinți cu ea cu nod de cravată, cu joben pe vârf şi mustăți interbelice ? Ha ? Doooaaamneee, Maica Precistă! Da unde ajunge lumea asta...!?! Nu s-au inventat cumva şi bețişoare de urechi pentru anus şi ir pentru urechi ? Că vom ajunge să ne hidratăm şi acolo...

El: - Păi dacă părintele psihanalizei, Freud, a zis că în mintea bărbaților e numai sex...Asta înseamnă că spațiul cuprins între curbele inghinale ar trebui să fie întreținut şi să arate ca un petic de Rai pentru ei...

Ea: - Eu înțeleg ca Freud a spus că bărbații nu au decât sex şi femei goale în cap, dar asta nu înseamnă că acum trebuie să ne dăm şi cu 'Rimel' între craci, ca şi cum ar trebui să clipim fotogenic la camera de filmat... Şi să ne mai dăm şi cu ruj, de parcă nu am avea roşeață naturală...Băi, ştii ceva ? Eu mă prezervativez pentru scopuri mai nobile ! Dacă tu te uiți după toate cardanele alea care îşi dau jos chiloții când se duc la coafor...la o adică... Ei bine, află că şi mie îmi plac actorii care joacă pe p*la lor. Adică, apar goi goluți, filmați din față, şi apoi îşi fac singuri cascadoriile în filmele lor celebre de dramă psihologică...

Auzi mă, inginere, ştii ce zic eu ? Că Românica arde, iar pițipoancele se hidratează cu rujul între buze, că au stat prea mult timp crăcănate şi le-au crăpat de la dogoare...



Damblarin

1 One Day at a Time

Sase extrase de pe albumul ‘Analog Man’, al legendarului Joe Walsh (Eagles) 



Care va ofera o ambianta sonora placuta (sper), in timp ce lecturati pamfletul de mai sus.



2 One Day at a Time




V  R  D

Vibreaza - Reactioneaza - Demonstreaza

3 One Day at a Time




Video  Radio Damblarin
doza ta zilnica de decibeli

joi, 3 august 2017

Ţara Măgarilor




Într-una din aceste zile m-am purces către centrul Bruxelului, în încercarea de a-mi alina nevoia interioară vizibil lipsă pe partea exterioară, căutând o cafenea vietnameză unde să sorb aristocratic şi fiţos o cafea de orez. Aşa fac eu o dată pe lună. Câte două-trei săptămâni…
Plus că primisem şi o misiune sacră de la nevastă-mea, să-i cumpăr nişte sushi de porc (şorici) de pe la vreun magazin românesc (că a auzit ea că ajută la refacerea florei intestinale din plămâni), şi o Floare de Colţ la ghiveci, pe care să o pună la colţul camerei de zi. Ca să nu mai ofteze la mine de parcă ar umfla baloane.

Ecler! mi-am zis (‘e clar’ pe franceză). Toate mesele sunt iarăşi ocupate. Dar de când am aflat că unii fizicieni consideră că timpul este doar o iluzie, nu mă mai grăbesc.
Departe de infarctul pe două roţi produs de motocicliştii din traficul infernal de aglomerat şi întortocheat al aglomeratei capitale europene, am ajuns într-un parc, pe o băncuţă cu umbră de pin…
Bucuros că dacă măcar cafea de orez nu am băut, cel puţin să mă delectez cu cartea strecurată pe sub mână de un amic, cu gesturi de agent secret paranoic şi protocol de ‘Top Secret’, intitulată: ‘Din Ţara Măgarilor’, scrisă în anul 1916 de Ştefan Zeletin, filozof, economist şi sociolog. Personalitate culturală, care s-a format şi a promovat cu titlul de Doctor Magna Cum Laude în filozofie la Erlangen, Germania.
Odată întors în ţara natală, după ani buni petrecuţi în Occident, s-a confruntat cu şocul cultural al unei societăţi degradate, cu o optică de viaţă distorsionată, dar originală.
Carte considerată tristă de către critici, dar pe care eu o găsesc plină de un umor neiertător de realist, chiar şi după un secol de la publicarea ei.
Cartea radiografiază în parabola ei realitatea societăţii româneaşti la doar opt ani după înăbuşirea răscoalei ţărăneşti din 1907.

În fabula sa, Ştefan Zeletin îi suprapune neamului românesc în ansamblul său caracteristicile măgarilor. În Ţara Românească a Măgarilor totul e aparenţă, "cultura din ţara măgarilor e spoială externă, sub care urechiaţii ascund măgăria lor internă." Baronii locali, şmecherii de toate culorile, puşlamalele, stupid people, incompetenţii ajunşi în funcţii înalte, corupţii etc. formează o mare şi fericită familie, în Ţara Măgarilor unde „măgarii nu iartă niciodată unuia dintr-ai lor faptul de a se fi ridicat deasupra mediei” . Din aceeaşi carte aflam că: „fără bacşiş” nici nu era “chip să faci un pas în ţara urechiaţilor. Astfel ea a şi ajuns să fie cunoscută între străini sub porecla de ţara bacşişului”. Justiţia la măgari era ceva de genul: „supus pedepsei nu e cel ce face, ci cel ce dezveleşte o măgărie”.
Scriitorul reuşeşte să evidenţieze contrastul dintre ceea ce ‘măgarii’ se pretind a fi şi ceea ce sunt în realitate.

Mi-a fost trezită curiozitatea şi am început să extind săpăturile vizavi de alte publicaţii ale aceluiaşi autor şi surprizele pozitive au continuat.

În cartea sa ‘Metafizica dosului’ (începută în 1912 dar neterminată), autorul descrie dispreţul îmbogăţiţilor în stil mafiot sau a incompetenţilor numiţi în funcţii publice înalte, faţă de diplomele universitare luate pe merit sau a competenţei profesionale la orice nivel.

În lucrarea ‘Neoliberalismul’ Ştefan Zeletin descrie democraţia de acu o sută de ani: „cel energic şi fără scrupule se ridică fără nici o piedică legală la vârful piramidei sociale, iar cel cu prejudecăţi de sânge sau scrupule de morală este dat la o parte, ca o piesă de antichitate. Aceasta este democraţia; numele ei, de «putere a poporului», are cel mult un sens ironic” (asemănare izbitoare sau pură coincidenţă ?).

În încheierea omagiului adus acestui fin observator şi critic al românismului de început de secol XX, voi mai cita două pasaje din aceeaşi lucrare, pentru a concluziona voi personal asupra perspectivelor ce zac în faţa gloriosului popor român, de acum şi în vecii vecilor, Amin!:

„Neoliberalismul” reprezintă în linii generale „opera de ridicare a unei clase sociale, cu toate instituţiile necesare”, ca un „lucru elementar” pentru „avuţia naţională”. Altfel spus, „din sărăcie nu s-a născut niciodată civilizaţie. Şi pentru ca ţara noastră să-şi mărească avuţia naţională, muncitorimea ei trebuie să lucreze ceva mai mult decât opt ore pe zi şi ceva mai conştiincios şi cu mai mult drag decât face astăzi. Şi aceasta timp de câteva generaţii, căci opera de civilizaţie nu se naşte de azi pe mâine, ci este un îndelung proces istoric” (Ştefan Zeletin, „Neoliberalismul”).

Cât despre muncitorul acestei ţări, Ştefan Zeletin crede că el este lipsit de „experienţa muncii” iar „cult pentru ea n-are; alte trebuinţe decât cele animalice, nu cunoaşte. Dacă totuşi i se scurtează timpul de lucru, prin maimuţărirea altor ţări, el pleacă din atelier în cârciumă, unde-şi cheltuieşte tot câştigul şi de unde iese tot zdrenţuit şi murdar, aşa că trebuie să-l înconjuri cu jenă la depărtare de câțiva metri”… ”Şi oricine ştie că în mintea întunecată a muncitorului român a trăi mai bine înseamnă a trăi fără muncă. (Ştefan Zeletin, „Neoliberalismul”).



Măi, staţi aşa, că mi s-a înfiorat ceva în buzunarul pantalonilor...Nu, nu, e...E celularul. Mă sună contabila...Da...O clipă, că trebuie să-i răspund...Cu asta mă întâlnesc la telefon ca să nu-i savurez goliciunea în toată plinătatea ei...Ca să nu-i văd faţa adică. Că îşi stoarce coşurile cu aspiratoru şi apoi le usucă cu feonu...Asta e aşa de a dracu că îşi pune-n ochi lacrimi artificiale, că nu poate să plângă natural. Asta nu poartă tampoane ci jetoane, împotriva jeturilor. E aşa de fiţoasă belgianca dracu, expertă contabilă, că nu foloseşte decât umeraşe capitonate în catifea. Că cică nu suportă sacrificiu la orificiu...
-Aloo...Bonjur! Oui mamaie, se moa ie! Pardoon ? Tre joli bocu misto...Oui...Se vree...

Auzi dom'le, m-a făcut un escroc de român foarte abil, că am trecut toate cheltuielile personale prin firmă, ca să nu mai rămână nimic de dat la statul belgian.
Vă vine să credeţi aşa ceva ?!? Cum adică ce anume ?!?
Că m-a prins!...


Damblarin


1 Flood The Engine

Blues-based, retro, hard rock band, Flood The Engine, tureaza motoarele pana le ineaca,





aici, pe Video Radio Damblarin, unde gazda va intampina  dupa oarisce absenta, motivata (discret).

2 Flood The Engine








Video  Radio  Damblarin
alternativa optimista la
Vise Rapuse Din

senin