Rica nu stia sa zica...

Rica nu stia sa zica ... 

"Lau, latusca, lamulica"...Cica avea limba peltica. Nu prea lunga, da' prea mica.

Rica era fain ficior. Mandru, harnic, muncitor. Cu camesha inflorata si c-o moaca din topor. Nu avea el multa carte, dar purta banii la spate.In chimirul lat de piele se stransese o avere.Nu-i era frica de urs, nici de lup si nici de vulpe.Da-i era frica de fete, ca erau faine si erau multe.

Si-a plecat el de la stana ca s-aduca una buna (ca acu c-avea avere putea sa-si cate muiere). Jos din munte, sus in sat, se-apuca de ofertat. Dar mandrutele, fitzoase, intzolite, artzagoase, ba in blugi, ba in fustite, minijupe si fundite, nu voiau sa schimbe una, discoteca-n sat cu stana. Pai cum sa mulga toanta vaca cu unghiile cat lopata ?Ce sa mai vorbim de oaie...(ca acol unghiile se-ndoaie).

"- Hai sa melem impleuna, amu. Ca sa fasem blanza buna, tu!" le invita el pe fete, cu banetu strans in mana. No.

In zadar cerca ciobanu sa mituiasca vreuna, toate-l refuzau grabite, doar cand auzeau minunea. Ciobanie ?Ciobanitza ? Zar, muls oaie si jintitza ? Nooo...Fetele visau mertzane, prezervative cu arome si beamveuri sub bulane...Cazinouri, litorale, un Swarovski si alte tzoale...Cluburi si viată de noapte. Bulangii cu bani cat sapte. Dezmat si viatza usoara, lustruit lasciv de bara...Viatza de oras mai nene, cu mofturile ei mondene. Asta inseamna sa ai ban. Sa traiesti visu-american. Nu sa stai pustie-n munte si s-o freci cu un cioban...

- Rica, du-te la oras (i-au zis prietenii lui Rica), ca fudulele din sat, vor decat Asul de Pica.

Si s-a dus... Pe strazi marunte a gasit una bunoaca, buna de luat la munte.Era toata despuiata, cu lanitza-atent frezata si cu tzatze de bovina.Sa tot mulgi pe luna plina. Statea hoata-ntr-o vitrina si-i facu un semn din mana. 
Deci, claaar, ea l-ainvitat. A intrat ca era barbat. Si nu se temea de nime.Nici de urs si nici de...in fine.

Cand i-a suflat aia-n tulnic, i s-au infoiat itzarii, i-a sarit cushma din cap si curaua lui cea lata (innodata), a scapat-o dupa pat.Trei minute, iute, iute, Varful Omu intra-n Pestera Muierii.Si ciobanul alpinist escalada Culmea...Placerii.

Dupa care, impacat si cu capul peste mana, reflecta in sinea lui:

"Numa buna pent'u stana! Nu-i lea de gula, tace si-nghite, deci, putem lucla-mpleuna (ca sa facem blanza buna). Da' de-o umbla dezvelita, o musca cainii de lana"...

Brusc intra bodyguardul si ii trase-un sut in vena (fiindca depasise timpul si urma altul la ghiseu). I-a trantit tzoalele-n bratze ca hartia la veceu, apoi l-a aruncat in strada ca pe un vierme cu cangrena...

"- Baaa!!! Da' dati-mi si chimilu. Ca am pus toti banii-n el!"

Il latra de dupa usa doar o javra de catel.

"- 'tu-va-n zbang deasupla balbii...!!!"

Sub sonerie scria: "Cainele nu-i rau de fel. Doar ca e bolnav cu nervii."

Se uita cu-amar spre muntii unde il astepta stana. Ar fi dat pe gat o dusca.Fara bani, nu-i dadea mana...Zise Rica:

"- Sti ce-i culmea? Ca daca n-ai noloc in dlagoste, banu-i numa pacoste...C-asa o fost de cand ii lumea. Da' dac-o fi in lumea asta undeva vleo ciobanitza, la cale sa-iplaca cashu si culoalea la jintitza, o veni ea fal-un ban si fala pletentii multe, sa steie langa cioban si cu tulmele pa munte!"

Se jura pe-un kil de tuica si crucea de la grumaz, ca nu mai prada bani pe fete (numa asa ca n-o fi treaz). Si n-o mai cata fetite (ca sa boncane ca cerbii), de-or avea lana de aur si tzatze pan' la firu ierbii. Nici bordeluri, unde paznicii-s hapsani si chiar cainii-s dusi cu nervii...

Isi-aduse atunci aminte ce io zas baciu Ion (cand tinea un miel in bratze, ce sugea la biberon):

"- Rica, niciodata-n viatza(daca vrei sa te faci om), sa n-aleji sa scupti smantana pent'u o tzar de bulion!"

Damblarin