Targa si Fosila (3)

Pe partea cealalta a fantei inguste, galeria devenea un culoar larg cat sa poata merge alaturi, in picioare, doua persoane. Parea lunga, fiindca lanternele nu ii zareau capatul. Undeva pe la mijlocul distantei, s-a auzit un huruit ingrozitor si cei doi au simtit cum le fuge pamantul de sub picioare si...filmul s-a rupt. Timp de o jumatate de ora, nimic. O liniste de mormant si o bezna de-ti tiuiau timpanele. La un moment dat se auzii din  bezna un glas stins, aproape soptit:

- Targa, am murit cumva si am ajuns in locul ala de care fug toti? Dupa un moment de tacere (care lui Fosila i se paru o eternitate, veni si raspunsul:

- Nu ba, ca in iad nu te lasa cu lanterne...

Aprinde dracu lanterna ce o ai pe capatzana!

Au aprins amandoi lanternele. Erau intregi. Doar zgarieturi si coaste indoliate cu vanatai.

Ce se intamplase ? Se prabusise plafonul unei sali ascunse peste care trecea galeria pe unde intrasera aventurierii. Au cazut in gol vreo patru metri. Aveau cale de acces inapoi pentru ca se formase o sarpanta din bolovani.

- Targa, ia uita-te mai bine pe peretii pesterii! striga Fosila

Peretii erau plini de desene in grafit si picturi rupestre care reprezentau animale preistorice cum ar fi, bizoni, rinoceri, ursi, cai si alte ierbivore.

- Targa, io cred ca astea au miliarde de ani vechime...

- Ba tu te crezi in filmul "Razboiul Stelelor" ? Tu crezi ca noi am cazut printr-o gaura de vierme...prin tunelul timpului...? Nici macar nu se inventasera pesterile pe atunci.

- Aha! (raspunse Fosila, aproape inconstient, fascinat de ceea ce vedea in jurul sau). Cred ca noi am ajuns, cum ziceau aia  din filmul "Star Trek"? "Where no man has gone before". Adica, noi am ajuns unde nici un om nu o mai pasit inainte. Sala asta era inchisa si ascunsa. Prabusirea o deschis-o...

- Ba, tu te crezi savant? Ca numa aia se joaca cu zerourile cand dateaza ceva si baga la zerouri de zici ca baga patrunjel in zama...Ca cica, ca si patrunjelu, nici zerourile nici nu  dreg da nici nu strica...Asa ca mai taie niste zerouri.

- Zeci de milioane atunci (continua sa liciteze Fosila).

- Mai degraba zeci de mii de ani. Am citit ca au mai descoperit intr-o alta pestera, la Coliboaia, tot din Apuseni, picturi din astea...rupestre parca le zicea. Si or venit francejii si or datat ei cu parerea. Or zis ca erau vechi de peste 35.000 de ani si erau facute de cea mai veche cultura europeana. Au zis ca picturile is de mare valoare si autentice si apoi or plecat...

- Si ce s-o intamplat cu picturile alea lu peshte?

- Picturi rupestre, Fosila, rupestre. Pai ce sa se intample...Francejii or plecat si or ramas ai nostri...Apoi cineva o furat picturile cu tot cu perete, de o ramas pestera in trei pereti plus tavanul cu igrasie (ca era la etaju patru si patrundea ploaia)...

Incepura sa se dezmeticeasca si sa exploreze imprejurimile. Din capatul unde cazusera, pestera continua sa se deschida in fata lor pana ajungea de marimea unui stadion de divizia C, acoperit.

- Taaargaaa! striga Fosila entuziasmat. Imi iau Duster!!!...

- Taci dracu si ia-ti carnetu mai intai, os besinos ce esti (il tempera Targa cu sarcasm).

Fosila tocmai descoperise in mijlocul salii o 'insula a comorii'.Un adevarat tezaur de fosile preistorice, un veritabil zoo-cimitir antic. Erau schelete de urs de pestera.

- Targa, nu pierde timpu, hai sa incarcam rapid in fiecare sac, pe sortimente. In unu tibii, in altu peronee, in altu femure, omoplate, falange, humerusii si, pupa-le-ar tata pe ele ca fain mai zambesc...craniile. Acasa o sa intindem ziare pe jos si incepem sa le tricotam, ca sa vedem cate schelete ne iasa intregi si ce resturi vindem la bucata...

Se apucara sa incarce in saci ca si atunci cand veneau ajutoare de la occidentali si se dadeau pachete la saraci(pachete pline cu pungi de sare si malai, desi ei se asteptau la televizoare color).

In timp ce ei percutau ca pistoanele de la masina de cusut, de undeva din spatele lor incepea sa prinda contur un punct luminos care crestea in intensitate si volum. Ei nu observasera fiind prinsi de febra imbogatirii si a
calculelor in euro...Pana cand un zgomot, ca un bolborosit, i-a facut sa tresara si sa se intoarca brusc. Targa isi scapa un craniu masiv pe degetul mic de la stangu (noroc ca avea bocanci cu bombeu metalic), iar Fosila scapa peroneele...

In fatza lor se inaltza o creatura impresionanta. O faptura cu inaltimea de doi metri. Era un batran cu aliura de razboinic, vopsit pe fatza in aceleasi culori ca si picturile de pe pereti si imbracat in piei de urs. Pe cap purta un craniu de urs, ornat ritualic cu coarne de bour (coarnele erau simbol al puterii si autoritatii) si care tinea in mana un toiag ciudat, ornat si el cu oase si pene de acvila. La gat avea un colier cu dinti de urs insirati pe o suvita de piele. De la genunchi in jos picioarele erau infasurate tot in piei de urs. In jurul lui radia o lumina albastruie in asa fel  incat cei doi nu isi dadeau seama daca aratarea era aievea sau doar un duh necurat, o fantoma.

- Targa, asta e cumva luminita de la capatul tunelului?

- Nu. Asta cred ca-i Zeitgeist (Spiritul Timpului, pe germana). Pe Luminita o cunosc. Si arata altfel. Aia apare goala la capatul...tunelului.

Limba pe care o bolborosea anticul nu o mai auzisera nici pe canalul de televiziune 'Al Jazeera'. Dar, in mod inexplicabil, treptat, treptat, au inceput sa inteleaga cate putin, pana cand au ajuns sa inteleaga tot ce le spunea aratarea:

- Eu sunt Tacy Turn, Slujitorul Marelui Spirit al Ursului de Pestera, Pazitorul Grotelor Sacre, in care se odihnesc oasele Zeilor. Mare Preot si Vraci, Tamaduitor al Clanului Ursului de Pestera! Cine sunteti voi ?

- Aaaa...ne-a trimis...Targa si Fosila! (ingaima) Targa

- Aceste oase is sacre! tuna cu o voce de fier gardianul pesterii

- Te cred si io ca-s acre, la cat amar am inghitit ca sa ajungem pana aici (prinse curaj Fosila)

- Deci, voi sunteti jefuitori de morminte ? intreba shamanul

- Nenica (se ambala Fosila), inafara de munca le-am incercat pe toate. Pai trebuia sa traim si noi cumva, nu? Te-as vedea io daca ai trai in timpu nostru, fara somaj, fara pensie, fara medicamente, plin de operatii pe care nu ti le poti permite, cu taxe, impozite si facturi neplatite, cu promisiuni politice desarte...Atunci sa te vad io daca mai pasesti asa tzantzos, cu pieile aste pe tine, de zici ca esti decupat din 'Ulzana Capetenia Apasilor' si cu casca aia cu coarne...de motorist cu mobra, de zici ca esti cazut  din filmul 'Indiana Jones and the Temple of Doom'...

Targa ii dadu discret un ghiont sa o lase mai moale.

- Punetzi oasele la loc, exact asa cum au fost!...Ca de nu , am sa va blestem...

- Targa, am sfeclit-o. O mierlim. Ca io nu mai stiu modelu...cum erau aranjate...in original...

- Am sa va blestem ca ce aveti voi mai bun, sa va coaca, sa vi se ushte si sa va pice...

- Uau uau uau!...(interveni Fosila speriat ca ramane fara laba, desi se tragea din familie de ursi). Stramoase, pupat-as toiagu lu matale de batzos zdrentaros ce esti. Nu te grabi sa scoti ceva pe gura pe care apoi s-ar putea ca io si Targa sa regretam cate zile om mai avea...Eu ma trag din neamu Ursu si daca nu cumva voi ati pierit in scurgerea veacurilor si altii au venit dupa voi, inseamna ca tu esti cel mai vechi stramos al meu (incerca Fosila sa-l lucreze la sentiment pe puternicul vraci).

- Tu? Tu te tragi din marele si neinfricatul Clan al Ursului de Pestera? Asa vor ajunge urmasii nostri, ca tine ? Din razboinici neinfricati de care insusi moartea se temea, intr-o jigodie de lepadatura uscata, jefuitori de morminte sacre?

- Pai...de generatii...am mai...degenerat...si noi...ca ce era sa facem...(o dadu la intors, stanjenit Fosila).

- V-am avertizat prin vise azi noapte, ca sa renuntati! Dar pe langa ca sunteti niste neanderthali de nimic, dintr-un trib fara onoare, mai sunteti si incapatanati. Nu v-ati oprit decat cand e prea tarziu...

- Da dracu s-o luat dupa vise dom' parinte! (se scuza cu o voce plangacioasa, Targa)

- Pentru ca starpitura asta care imi face sila, spune ca este un urmas al meu, am sa va mai dau o sansa. Dar luati aminte bine ce va spun acum: mai exista inca 200 de pesteri ascunse, ca si asta, peste care veghez de atatea milenii ca le-am pierdut socoata.

Voi ca generatie nu sunteti vrednici sa va atingeti de oasele stramosilor vostri si de marturiile trecerii noastre prin aceasta lume. Marturii pe care Marele Spirit al Ursului de Pestera a vrut sa le pastreze in intelepciunea Sa, pentru vremile indepartate ce va sa vina...Cand Marele Spirit va considera ca cei ce vor trai aici, dupa generatiile voastre, vor fi ajuns sa aprecieze cum se cuvine aceste marturii, insusi Marele Urs ii va atrage catre lacasurile sfinte, iar eu le voi fi calauza.

Pana atunci, voi, daca vreti sa mai scapati vi de aici, va trebui sa jurati, repetand dupa mine:

"- Jur ca atat timp cat traiesc sa nu dezvalui nimanui secretul Grotei Sacre a Clanului Ursului de Pestera. Sub nici o forma si sub nici o tentatie sau amenintare. Jur sa nu ma mai intorc pe carari de munte cu intentia de a jefui comorile sfinte ale strabunilor mei. Daca voi incalca aceasta juruinta, sa fiu mancat de viu de ursul carpatin!".

- Ma jur cu tat ce ai zis tu! (se repezi Fosila)

Targa intarzia ezitand.

- Iar tu ? il intreba incruntandu-se Ocrotitorul Portilor Ferecate ale Taramului Uitat

- No zi ma ceva!( il inghionti Fosila)

- Fosilaaa...Luati-as neamu-n...pila. In ce ma bagi tu...

- Eu te bag, ma? Eu te bag? Nu tu ai fost cu ideea sa coboram in iad, numa ca sa ne imbogatim ? Ha? Ca de-ti infund in bostanu ala sec un bocanc de asta cu crampoane, iti fac mecla plasa de pescuit...(exploda cu indignare  Fosila).

- Va aud! tuna Tacy Turn cu un glas de fier ruginit

- Auzi ma ca ne aude (sublinie si Fosila).

- Bine tovarasi, sunt de acord cu cele mentionate de antevorbitorul! se exprima intr-un final si Targa in limbajul de lemn al fostilor secretari de partid (numa asa de al dracu).

Au deshertat sacii intr-o dezordine estetica si au tulit-o la deal. Au parcurs distanta la deal in jumatate din timpul de coborare (Targa nu s-a mai dilatat in solduri la fanta de 40 de centimetri).

Ajunsi afara au reamenajat totul cat s-a putut mai natural. Ba chiar au desprins muschi de pe alti bolovani si l-au lipit cu scotch, ca sa arate cat mai vechi si neumblat.

Frica de cele intamplate i-a cuprins mai tare afara, decat fusesera constienti inauntru...

S-au hotarat sa dea un curs nou vietii lor de nebugetari si sa exploreze si alternative la care nu apelasera pana acum, cum ar fi munca. S-au prezentat la Oficiul Fortelor de Munca si s-au inscris la un curs de calificare in domeniul ecologizarii si amenajarilor peisagistice, urmand ca dupa absolvire sa fie angajati de catre Ocolul Silvic pentru munci de reimpaduriri, plantari de puieti si alte activitati de dat in gropi.

Doar cand se mai imbatau prin birturi, rabufneau si mai scapau din amintirile pastrate secret. Se intaratau, faceau spume, loveau cu pumnul in masa, se ridicau in picioare si incepeau sa gesticuleze cu mainile prin aer:

"- Acolo jos, in maruntaiele pamantului...am vazut lumina...Si am inteles ca Romania este o tara atat de binecuvantata de Dumnezeu pe cat suntem noi de pacatosi...Noi nu meritam tara asta...Romania este o tara minunata...Pacat ca-i locuita de hoti care isi fura caciula unul la altul...Tara asta zace de bogatii si dupa doua mii de ani de jaf sistematic...

In subsolurile acestei tari nu zace numai aur si argint, ci si tezaure fara nume, fara de pret, unice in lume...Ne batem joc de un patrimoniu unic, uitat si ignorat de autoritati...Minuni ale lumii transformate intr-un dezastru si in veceuri publice...Subteranul tarii ascunde comori antropologice si paleontologice care sunt distruse sistematic an de an...Este un urias furt si tradare a istoriei, dar nu baga nimeni de sama...In altarele naturale din adancul Apusenilor hotii de religve isi croiesc zilnic noi trasee...Aceste comori nu sunt ale noastre sau ale copiiilor nostri, nici a copiiilor copiiilor nostri, nici macar ale Romaniei sau Europei, ci sunt ale lumii intregi...Iar noi ar fi trebuit sa fim mandrii ca am fost invredniciti sa le avem in pastrare...Sunt comori pe care statul roman e incapabil sa le conserve pentru ca sa le arate apoi lumii intregi...In goana dupa fosile valoroase pe piata neagra, hotii devasteaza pesterile cu sapaturi haotice...

Cand vom intelege ca adevaratul patriotism va incepe sa functioneze doar atunci cand noi vom inceta sa ne mai jefuim propria tara pentru o punga cu doi banuti blestemati ?..."

Evident ca nimeni nu-i ia in serios. Toti rad de ei. In hohote. Pentru ca toti sunt convinsi ca asa ceva nu se va intampla niciodata...

DAMBLARIN