Vestitii
gainari de talie locala, Targa si Fosila, dupa o noapte neproductiva in
cimitir, s-au decis sa ridice
profesionalismul la un nivel superior. Sa treaca spre un domeniu ce avea cerere
la export. Exportul de fosile catre colectii private. Pentru ca banii adevarati
vin din occident.
Pentru prima
oara in viata s-au dedicat cu abnegatie si efort unui obiectiv. In mod cu totul
neasteptat, au urmat doua saptamani de antrenamente intense, studii, tatonari,
planuri, aprovizionari...etc, etc.
S-au
antrenat intr-o sala de sport dotata cu facilitati olimpice de ultima
generatie, cum nu a avut nici Nadia Comaneci la inceput de cariera. A fost
construita de catre Elena Udrea intr-un sat care nici nu exista pe harta, nici
nu are copii, deci nici nu are scoala. In schimb satul are lipsa de energie
electrica. O aduc de departe in sticle si o toarna in lampa. Antrenamentele au
constat in gimnastica medicala la spalier, judo, sumo si aikido, saritul cu
trambulina la capra, cataratul si coboratul pe funie verticala cu noduri.
Fosila nu a inteles de ce il pune Targa sa faca exercitii la inele si cal cu
manere. Dar in ziua in care a incarcat bagajele pe el, a
inteles:
- Ba, tu ai
impresia ca eu sunt catar? l-a intrebat Fosila
- Nu. Sunt
convins ca esti magar, i-o reteza Targa.
Apoi au
comis o efractie urmata de o extractie din magazia unui magazin cu articole de
pescuit. S-au dotat cu bocanci cu crampoane de atacant, cordelina (pentru
cordit) si vaselina (de dat inainte), hamuri, lanterne cu elastic pentru lipit
pe frunte, funie cu noduri in papura, carabiniere, rucsaci care se transformau
ca la usa cortului, veste fluorescente, triunghi reflectorizant, breloc din
laba de iepure (pentru noroc), harta celesta a emisferei de sud, busola cu ac
in forma de femeie dezbracata, pix cu led rosu (pentru SOS), hartie igienica
pentru impachetat si briceag elvetian facut in USA (Uzina Subterana Aiud).
Au urmarit
emisiuni documentare de profil:despre pesteri (conditiile din caminele
studentesti), dezastre naturale (Putin a
castigat alegerile in Rusia) si accidente (mi-a sosit pensia la timp), sau
seria de documentare britanice 'Nu ar mai trebui sa fiu in viata' (experiente
traumatizante din spitalele romanesti),
sau supravietuirea in conditii extreme, in bine cunoscuta emisiunea 'Stirile
de la Ora 5' cu Bear Grylls. Targa chiar a avut inspiratia sa-l traga de limba
pe unul ce ajutase cercetatorii in pesteri, despre ca cam cum sta treaba.
Fara portul
lor traditional aproape ca nu-i recunosteai. Doar moacele au ramas la fel de
suspecte. In rest, aratau ca niste montaniarzi alcoolici cu dor de evadare din
mediul urban.
A sosit si
ziua. Dupa o noapte. A sosit si "glasul rotilor de tren". S-au urcat
de pe peronul din "gara noastra mica" si calatoria, care trebuia sa
marcheze lovitura vietii lor (dupa propriile opinii), a inceput.
- Bai
Fosila, am asteptat sa ne urcam in tren, ca sa fiu sigur ca o sa fi atent la ce
o sa iti spun si nu o sa te uiti dupa femei pe strada, in timp ce io vorbesc.
- Da ba, ca
parca tu nu...
- Deci,
pentru stimulament: s-au oferit spre vanzare in Italia trei oua fosilizate de
dinozaur pitic cu 500.000 de euro; doua schelete de urs de pestera scoase din
Romania, le scoate unu din America pe internet la vanzare cu pretul de 85.000
de dolari americani. Iar pe pietele specializate din Italia, Anglia, Scotia,
poti cumpara canini la 17 euro bucata, gheare la 69 euro bucata; Iar craniile,
ei bine, craniile depasesc 1000 de euro. Toate aceste fosile au fost scoase din
Muntii Apuseni. Ai priceput?
- Pfai,
bagami-as! congirma Fosila. Ma Targa, daca tara asta-i asa de bogata, noi de ce
suntem asa de saraci ?
- Pai la
intrebarea asta ar trebui sa ne raspunda ologii.
- Care
ologi?
-
Arheologii, antropologii, isteriorologii, profesorologii, politologii,
ornitologii, futurologii, ginecologii si...draci sa-i scarmene, cati or mai fi
ramas...
- Beleste urechile aici in continuare. L-am sunat pe unu pe care l-am
cunoscut tot in 'turneu' la Facultatea de Maxima Securitate si minim S.R.I, de
la Aiud. Mare figura asta. Simpatic foc. In Germania smulgea din postament
automatele de bani cu lanturile legate de gipan. Apoi taraia pe sosea dupa el
ditamai dulapu de metal, kilometrii
intreji, in puterea noptii, pana ajungea la garaju unde il taiau rapid cu
autogenu si scoteau banii. N-o mai vazut nemtii asa ceva de la debarcarea
americanilor in Normandia, cand se retrageau de la batalia Stalingradului...Intr-o
zi l-or prins si nu or vrut sa-i mai dea rest la maruntisul ce-l scosese...No,
l-am sunat ba. Am batut io saua sa priceapa iapa, mai pe dupa shura, asa...Sti
ce mi-o zis? "- Faraoane, daca dai de ceva omleta preistorica sau
mortaciuni antice, suna-ma din nou. De restul ma ocup eu!". Si mi-o
explicat ca exista nu una ba, ci zeci de filiere transfrontaliere. Mafia
fosilelor ba Fosila. Astia plaseaza obectele catre colectionari din intreaga
lume, ba. Si sti ce ii super? Pai ba, in Romania ii cald si bine cand vine
vorba de furat. Nici in America nu o poti duce asa fain. Autoritatile tin cu
noi ba. Desi Legea Patrimoniului zice ca ce avem noi de gand sa facem se cheama
braconaj, pe aia de i-or prins la granita cu porpagajul plin de fosile nu le-o
facut nimic. Iar la aia cu dosar le-o tot taraganat dosarul, peste doi ani de
zile ma, pana o evaporat careva probele. Adica fosilele. Ba aici ii patria
hotilor. Si aia care fac legile is tot de ai nostri. Pentru ca le fac incalcite
ca sa nu le poti da de capat si sa trebuiasca intrepretate. Care cum crede si
cum vrea...
De exemplu
in bransa asta treaba sta cum nu se poate mai bine. De pesteri se ocupa in mod
legal patru institutii. Patru institutii mari si late, Fosila. Ai auzit bine,
patru: Institutul de Speologie (care se ocupa cu facutu de harti pentru
pesteri), se afla in dasaga Academiei Romane; dar numai Institutul de
Arheologie poate cere declararea drept monument a unei pesteri; insa pestera in
sine tine de Ministerul Mediului; dar toate descoperirile de patrimoniu din
interiorul unei pesteri apartin de Ministerul Culturii...Iar cand se fura ceva,
ancheta o face Politia. Adica, arunca fosila de la unu altu...Asa ca ne-am luat
de o emotie. Ne stim intr-o directie...
- No vez ma?
De aia iubesc eu tara asta! (erupse emotiv Fosila, cu ochii umeziti de
patriotism si nasu de muci. Ba targa, eu cred ca atunci cand tu ai dat telefon
la ala de era bun la rodeo driving cu casa de bani dupa el, ala o fost un semn
ba.
- Poate
ca...
- Un semn
venit de sus...
- O fi...
- De sus in
jos...
- Gata ba,
am priceput. Ma lasi sa continui? Din peste 12.000 de pesteri cate sa exista,
numa 115 figureaza in patrimoniul statului roman ca arii protejate. Arii protejate
Fosila. Auzi ce oficial suna? Cand in realitate unele dintre ele de abia daca
au un gardulet ornamental in fata intrarii. Ba Fosila, dincolo ii greu sa
traiesti din asa ceva. Aia cum descopera cate ceva intr-o pestera, cum o umplu
cu camere de supraveghere si tabarasc tatzi specialistii pe analiza. Si ti se
si iau datele la intrare. Sa nu mai zic, ca acolo nu te poti caca si pisa cand
vrei tu si unde vrei tu. Acolo, la ei, nu pui piciorul direct pe sol in
pesteri, se umbla pe trotuare metalice retractabile, Fosila...
- Pai ba, io
cred ca la noi 'arii protejate' inseamna ca le protejeaza de arheologi si
speologi. Ca sa nu apuce aia inaintea noastra...
- Ai
dreptate Fosila. La noi, la unele pesteri mai cunoscute, exista cate un politist care ar trebui sa
pazeasca intrarea. Da si ala ii tot de al nost. Daca te intelegi cu el la
spaga, nu ai treaba. Daca nu ai tu plase, iti vinde el. Daca iesi din pestera
cu mana goala iti umple el plasa cu fosile. Daca mai plusezi cu lozu, te lasa
sa iti alegi ce fosile vrei tu, dintr-un catalog.
- Pai
inseamna ca la noi in Romania, ii raiul braconierilor de fosile pe pamant, ba
Targa.
- Ai nostri or ajuns sa le fie frica sa mai anunte cand descopera cate ceva, ca cica daca anunta, aia e invitatie la furt pentru braconieri. Asa ca marile descoperiri sunt tinute secret...
-
Biiileeeteeeleee laaa cooontroool! se auzi intonand vocea 'nasului', de parca
invita imamul credinciosii musulmani la rugaciune.
'Nasul' era
un tip de rit vechi. Daca nu aveai bilet si nici nu marca-i banu, tragea de
maneta de urgenta care oprea trenul si te dadea jos. Cum baietii nici nu aveau
bilete nici nu au sarit la cap cu nimic, nici nu au miscat din urechi catre
controlor, acesta a facut o exceptie in cazul lor si nu a mai tras de semnalul
de alarma. Ci a tras doua shuturi.
Norocul lor a fost ca au aterizat din viteza
trenului langa o statie de autobuz. Iti dadeai seama ca e statie, dupa bancuta
de lemn si parul in varful careia trona o scandurica legata cu sarma, pe care
cineva mazgalise 'Auto-Buz' si desenase o sageata care indica directia de mers.
Doar dus.
Degeaba au
intrebat si in stanga si in dreapta, cand vine autobuzul. Nimeni nu stia. A
sosit si autobuzul intr-un tarziu. Dupa ce a oprit, i-a murit motorul. Autobuzul era atat de
vechi incat nu era prevazut cu electromotor. S-a dat jos soferul (in slapi) si
a inceput sa invarta la manivela ca sa-l porneasca.
Dupa alte
ore de zgaltiala, s-au dat jos plini de praf si duhnind a motorina, exact in
punctul de pe harta unde Targa facuse o gaura cu creionul rosu. Fredonand
amandoi "Cararuie care suie-n varf de munte" (Fosila pe basi si Targa
pe semitonuri), au purces la deal de ziceai ca au inceput sa bata campii si sa
o ia valea. Dupa alte cateva ore de urcus, behait si de scos limba si un cot,
au ajuns la baza unor stanci imense ce tasneau dintr-o padure neagra si
intunecata, stanci ce sangerau magic in culorile apusului de soare. Deja se
insera cu repeziciune. Asa ca nu au intrat in padure ci si-au intins cortul pe
o pasune.
Au dormit ca dusi. Mai bine zis ca fugariti. Pentru ca toata noaptea
i-au haituit prin padure schelete de iepuri si porumbei preistorici. Dimineata,
cu noaptea-n cap, cand s-au ridicat in picioare au cazut pantalonii de pe ei.
In asa hal slabisera dupa cosmarurile avute in timpul noptii.
Pe lumina
si-au dat seama de ce li s-a parut iarba de sub sacii de dormit asa de moale.
In primul rand, cortul nu avea fund si in al doilea rand, ei instalasera cortul
peste un grup compact de balegi ecologice la care le crapasera coaja tot foinduse
sa scape de scheletele iepurilor si porumbeilor preistorici. Fosila a luat
sticla cu spray de prune sa se unga umpicut pe la subsiori (ca sa-i poarte hai
noroc!). L-a oprit Targa:
- Las-o
dracu! Ca poate mai si boram prin gaurile alea...Las-o pe cand iesim. Acu
apuca-te si strange toata acareturile pana ma dumiresc eu cu harta in mana,
asezat ciciulete sub copacul ala, incotro sa o luam.
Si au luat-o
la pas din nou, nerabdatori, dis de dimineata. Dupa cosmarurile avute, padurea
seculara cu arbori pe care nu-i puteau cuprinde patru barbati cu bratele
deschise in cerc, li se parea bantuita. Au ajuns la baza unui gorun urias
situat pe o movila ce se desprindea din panta muntelui. Pe sub radacinile
groase ca niste serpi mitologici incolaciti printre frunze se puteau zarii
bolovani acoperiti cu muschi. Targa arunca rucsacul din spate si
fugii ca intepatu in partea din fata a movilei. Dadu rapid cu mana cateva frunze deoparte si scoase
bricheta din buzunarul de la piept. Aprinse cu mana tremuranda de emotie flacara
si o indrepta spre deschizatura dintre doi bolovani. La apropiere, flacara
incepu sa se curbeze si sa flambeze de la curentul de aer ce razbatea.
- Fosilaaa! striga Targa emotionat. Trage adanc aer in
piept. Dart incet si cu
respect. Ne aflam in Templu Sfant: Muntii Apuseni. Iata pestera!!!
- Unde?
intreba Fosila tamp, ca de obicei.
- Curentul
de aer care trage dintre bolovanii astia si aproape stinge flacara la bricheta,
ne arata ca aici trebuie sa fie o pestera umpluta cu bolovani.
- Targaaa!
Esti un geniu ba! (si Fosila il saruta afectuaos pe frunte de i se intinse
rujul din nas peste ridurile lui Targa).
Se apucara
cu avant sa elibereze gura pesterii de frunze, crengi uscate si bolovani. Aveau
in ei o energie de parca erau copii lui Sisif (ala din mitologia greaca).
Odata curatata, intrarea in pestera avea un aspect sferic. O grota cu diametrul cam de patru metri in al carui fund se deschidea haul unui aven ce cobora spre maruntaiele pamantului. Putzul avenului ce pornea din podeaua grotei avea un diametru de aproape doi metri. Se apropiara pe burta de buza haului si incercara sa razbata cat mai in adanc cu luminile de la lanterne. Putzul nu era perfect vertical ci mai degraba o panta accidentata ce cobora in unghi de 45 de grade. De undeva din adancuri se auzea vuietul unei cascade. Amandoi isi inghitira mucii in sec, dar nici unul nu voia sa arate cat ii este de frica.
- Hai
Fosila, ca ziua-i numa ceas si noaptea-i lunga...
- Mai bine
ma lasai sa vin cu budigaii din cimitir. Ca avem nevoie de noroc cu polonicu...
- Auzi ma?
Tie de la umezeala asta rece si susurul apei care picura si curge pe stanca, nu
iti vine sa te pisi din cinci in cinci minute? intreba Targa
- Nu. Dar in
cazul asta tu cobori primul. Ca sa nu stau eu dedesupt in caz ca te trece.
Clar? se impuse Fosila
Iesira afara si Targa trase o geana roata cu privirea. Satul era departe, insirat si cufundat intr-o vale uitata de timp. Prin padure nu erau urme si poteci. Locul parea neumblat de veacuri. Sus pe cer, printre coroanele de stejari si fagi, tronau albe sclipind in soare, stancile de calcar. Doar acvilele roiau in jurul lor, pe fundalul unui cer de vara incremenit, de un albastru infinit. Deci mari sanse sa nu dea nimeni peste ei.
Au legat
funia cu noduri, lunga de treizeci de metri, de una dintre radacinile cele mai
groase ala gorunului si au inceput coborarea in rapel. Targa primul.
Copacel, copacel.
- Ba Targa, ai zis ca in pesteri nu este aer. Pai la curentii care trag pe hornu
asta mie imi vine sa stranut si cu bucile ma.
- Atunci de
ce nu ai coborat tu primu? Abtine-te! Ca nu sunt pregatit pentru o asemenea
viitura.
Panta cu denivelari
se termina dupa douazeci de metri de coborare. La baza ei se afla o mica
anticamera din care pornea un labirint format din cinci gauri. Targa a ales-o
pe cea mai stramta. A zis ca el prefera virginele, ca sunt sanse mai mari sa nu
le fi deflorat nimeni. Adica, sa le fi furat florile de mina...
Numai ca
problema cu virginele (pe care nu o luase in calcul Targa), este ca acestea
strang. S-a intepenit cu soldurile in fanta ingusta de doar 40 de centimetri pe
care se varase pe burta. Cu cat se panica mai tare, cu atat se dilatau
incheieturile si se umfla ca o gravida. A inceput sa il strige ca disperatul pe
Fosila. Asta, stiind ca Targa are 'avans', a luat o creanga uscata si i-a
infipt-o intre buci. La aparitia senzatiei neasteptate, Targa a zvacnit ca un
peste si o tuli ca o ghiulea pe partea cealalta. De dincolo striga:
- Fosilaaaa,
de intrat am intrat, da de iesit cum mai ies?
- O sa iau
batzul cu mine, ii raspunse sec Fosila.
va continua
...
DAMBLARIN
Fain , fain , contzine umor cu tona dar si adevar :))
RăspundețiȘtergere