Excursie cu aLtitudine

Ei bine, iata ca a mai trecut un concediu petrecut in Romania. Si, ca de fiecare data, clipe memorabile s-au imprimat pe retina, sau pe creier (dupa caz, in functie de dotari).

…Intr-una din zilele acelea, stateam asa cracit, ca o broasca la ginecolog, scarpinandu-ma a lene, pleostit de o bere 'noua' la care nu reuseam sa-i deslusesc gustul. Ma uitam tamp si plictisit la televizor. Era o telenovela coreeana despre privatizarea unui combinat care fusese numit dupa liderul lor suprem Kim Olt-un (in transcriere europeana: Tunul de la Oltchim). Era un serial cu buget si intelect redus, cu actori de mana a doua si un scenariu electoral de doi bani. Imi amintesc moaca unui shogun stirb care avea el ce avea cu binele poporului. Shogunul asta plimba niste pungi cu bani in brate si ruga poporul sa continue sa doneze, daca vrea sa-i fie mai bine pe viitor si sa scape de jecmaneala taxelor si impozitelor ce vor fi impuse de o coalitie de stanga…Deci clar, mi-am zis, toti trag pielea de pe tine, pentru ca mai apoi sa-ti dea inapoi un petecel din ea si sa se laude ca ei ti-au acordat protectie sociala. Ei, ce sa-i faci, asa e in Coreea de Nord…

Apoi, episodul a fost intrerupt si au intrat stirile. Ocazie cu care am surprins o informatie ce m-a electrocutat intelectual, penetrandu-mi bila si prostata : TRANSALPINA. Cea mai noua sosea din Romania, cu stane de ciobani care te servesc cu aceiasi mana cu care mulg diverse produse chiar langa sosea…Am alergat la calculator ca sa ma documentez si am descoperit o droaie de expresii cu valoare adjectivala : 'Coridorul IV strategic roman'(din timpul razboaielor cu dacii), 'Drumul Regelui', 'Poteca Dracului', 'Soseaua din nori', 'Drumul unde soferii sunt atacati de panica si sunt chemati salvamontistii sa ii scoata de pe carosabil',

'Transalpina - Invitatie spre Moarte'…

Am avut o revelatie si am explodat printr-un ranjet pervers : 

- Hell Yeeaah ! Uite o modalitate interesanta sa scapi de datorii si sa incasezi si asigurarea de viata …

In clipa urmatoare am decretat prin metoda tunetului :

- Nevasta ! Ia grebla si strange boarfele, peteceste corturile, bate toaca sa vina puradeii acasa…Vreau sa imi plimb boashele prin Valea Frumoasei, de la intrare si pana...pe partea aialalta. Se cheama 'pozitiaTransalpina, baby !'

Am purces la cumparaturi, ocazie cu care nevasta-mea s-a oferit sa imi faca o programare la oftamolog. Pentru ca, dupa ce am achitat bonul si am plecat de la casa de marcat, nu ma mai puteam opri din oftat.

- De ce nu ai cumparat hartie igienica pentru constipati, de aia cu un strat, nu de aia pentru cur de aristocrati, cu 4 randuri ? am intrebat eu fara ca sa primesc raspuns. De, nu mai sunt obisnuit cu preturile romanesti…

Am facut supraplinul la duba si am calcat-o dis de dimineata. In Sebes, tineretul sebesesc ne-a intampinat cu caldura (cred ca erau fo 35 de grade). Cand am intrat pe Valea Frumoasei, am constatat ca era atat de abrupta si de paduroasa, incat ar fi putut la fel de bine sa o numeasca Valea Flocoasei.

Si da-i, si mana, tot la deal, la deal, (dar nu pe sub fusta de tergal ci pe serpentinele muntilor Surianul). Am oprit la un baraj cu lac fotogenic, Oasa. Barajul era mai plin cu motociclisti veniti din vestul Europei decat cu romani. Mi-am tras si eu in chip un Harley Davidson, ca un motociclist ce se respecta, dar se afla doar la stadiu de tatuaje, cu o motocicleta…breloc la chei…

Ce mai, i-am injurat pe toti occidentalii aia care au venit la mine in tara mai dotati decat eram eu. I-am injurat de…obarsie. Obarsia Lotrului…Ca sa ma racoresc, inainte de a pleca am tras o limba. Pe inghetata de pe bat a copilului. S-a auzit un pleosc la mine-n ceafa. Scapase nevasta-mea o palma din plasa cu covrigi si alte uscaturi. Am inteles rapid. De la a doua plesnitura. Eu am ramas cu batzul lins al copilului, pentru ca lui a trebuit sa-i cumpar o inghetata  noua (fiindca are numai 18 anisori)…

Si iar mana, si iar da-i. Priveam cu urechile infundate la atata frumusete. Si gust. Ca la Obarsia Lotrului am gustat o telemea care mi s-a lipit de ceru gurii si a trebuit sa o platesc…

Am continuat sa-i dam bice(psi), pana s-au incins rotile si am ajuns intr-un final fara de hal. La stana cu pricina se stransesera o droaie de masini care infulecau ciobaneste.

Ne-am inscris si noi la rand. Tot personalul care servea era autohton si Bio. Fiindca straluceau in bataia soarelui, nu doar pe piele ci si pe haine. Cred ca ciobanul se uita la moaca clientului cand servea, ca am prins niste zgarciuri de oase peste care cred ca a dat cu un fel de spray de oaie. Sau sa fi fost de la saul de sub unghii ? M-am enervat ca m-a privit superficial si nu a surprins privirea de lup din ochelarii mei de soare. Insa in ceea ce priveste mamaliguta cu branzuta si smantanica, a fost cu totul altceva. Avea dom'le branzica asta un gust de cioban cum nu am mai intalnit in toata Europa. Bine, recunosc, eu mai cunosc in toata Europa un singur cioban. Pe Gigi Becali. Dar asta nu vinde branza, fiindca o mananca cu cash, in pauzele dintre sesiunile europarlamentare. Si dupa aia se plange ca are colesterolul cat…oaia…

Peste drum de stana era un izvor de munte amenajat pentru turistii prea saraci ca sa isi cumpere apa minerala. Dom'le, apa de munte, rece, licarea pofticios, galgaind pe teava. Nu am rezistat tentatiei si dupa ce am umplut sticla am infipt-o pana in duoden. Multa vreme nu o sa uit aceea experienta unica. Fiindca nu am scapat de diaree decat dupa ce am luat otrava. De deparazitare…

Ne-am aciuit turistic intr-un perimetru sublim si interzis. Am campat 3 zile (cu noptile aferente). In zona am descoperit vestigiile antice ale unei exploatari forestiere de pe timpul romanilor. Paznicul inca traia. Ne-a invaluit cu o generozitate stramoseasca, tipica romanului, oferindu-se sa ne vanda toata motorina din TAF si camioanele parcate, pe motiv ca urma sa soseasca o noua ratie si nu reusise sa o consume pe ultima. L-am refuzat politicos. Dar m-a imbiat cu brad pentru impodobit.

- Impodobire de brad in septembrie ? am intrebat eu

- Sa impodobiti focul de tabara, domnu !

Si a ales din stiva doi sholdani rotofei, cam la 8 metri bucata, pe care i-a transat in boci cu cruzime si cu drujba. Nu l-am mai refuzat. Si am scos din portofel o hartie de 100. Ce mai e o suta in ziua de azi, mi-am zis. Am aflat raspunsul la intrebare doar cand mi-a explicat nevasta ca bacnota aia movolina reprezinta un milion in limbaj popular, si ca trebuia sa ii dau doar doua, trei bacnote de 10 ron…Naiba sa ii ia. Si pe limba duplicitara romaneasca la fel. Ca nu intelegeam niciodata cand se vorbeste in bacnota veche si cand in aia noua…

Asa ca am avut foc de tabara cat era canicula de lunga. Noaptea in schimb, ne incalzeam prin metoda simpla, ieftina si la indemana oricui: dardaitul. Desi eram infofolit in sacul de dormit ca o sarmala in varza de Bruxel, imi clantaneau dintii ca la masina de cusut Ileana. Fiindca uitasem izoprenurile acasa, dar nu si remy-ul. Mi-a si zis nevasta :

- Daca stiam ca ai pasul reglat asa de marunt, aducem si niste cearceafuri, sa le tivesti cat stam la munte.

In prima noapte, am plecat la culcare din fatza focului dupa o serie de povesti de dragoste cu ursi. Dupa ce am reusit sa ma lupt cu echipamentul din dotare, pe cand tocmai capitulasem, am auzit cum ceva misca cortul si fashaia in prelata din fash. M-a inghetat o caldura pe shina spinarii. Mi-am luat inima in dinti (era de fapt o lanterna) si cu mainile tremurande ca bagate in priza am inceput sa desfac usor fermoarele cu care era ferecat cortul. Falangele degetelor de la picioare baraiau de parca erau compresorul de la frigider. Am reusit sa tasnesc din cort mai mult mort decat viu. Noroc ca ma tinea drepti, in picioare, sacul de dormit din care nu reusisem sa ies. Cu un gest eroic am pus lanterna direct in ochii fiarei insetata de sange nobil. Ochii ei straluceau feroce de printre brazi, intr-o incercare animalica de a ma intimida. Ii reusise…

- Baga-mi-as !…Era martzoaga aia de catzelus care imi furase chilotii de pe coarda cortului, la amiaza. Se pare ca se crease o relatie intre noi…

- E ursu ? m-a intrebat nevasta, cu un suras sarcastic pe care il simteam chiar si pe intuneric.

- Ce noroc pe capu lui ca nu a venit, am ingaimat eu cu inima stinsa (se terminase bateria).

- Atunci ce mormait se aude ?

- Sforaie ala micu in cortul de vizavi.

- Lasa, ca am cumparat un pachet de pampersi pentru adulti, tocmai pentru cazuri de genul asta ! m-a mangaiat ea parinteste.

In rest a fost frumos. Te trezeai dimineata in trilurile suave ale ragetului de magari. In zona patrula un pichet revolutionar de control al traficului. Se asezau cinci, sase magarusi in mijlocul soselei cu serpentine si puteai tu sa claxonezi si cu tirul. Pana nu-i scarmanai in coama sau nu le dadeai ceva dulce, te rageau si nu se dadeau din drum. Daca chiar nu intelegeai ca tre' sa le acorzi atentie in vreun fel, isi dadeau drumul la telescoape de privelistea te  marca pe viata…

Am parasit cu egreta in suflet acest colt de rai, dar stiam ca inca ne mai asteapta multe pana sa atingem varful. Si ne-am cocotzat serpuind. 

Am ajuns pe un platou unde era amenajat un targ cu produse traditionale de la care nu aveam cum sa lipsim: de la dispozitive din lemn executate cu mana pentru masurat lungimea penisului, numite gingas si cu aplecare spre domeniu 'Pu*ometru', la flori de mina, cristale si pietre colorate si pana la sabii din plastic si colaci unguresti din carnati de trandafir…Un oltenas smecher vindea horinca de Maramu' de 55 de grade. Nici nu lua foc, nici nu te pisca la limba, da iti potolea setea. Avea si cash afumat la fierul de calcat cu aburi, dar nu am mai luat. In schimb, de la niste tipi cu shortuletze de dama trase peste pufoici de santier si adidasi din plastic am infulecat niste chestii bagate pe matze fripte, cu mamaliguta taiata cu lovitura de karata si cu ardeiuti rapizi, inecati in scrumiere. Pana si astia erau smecheri, ca au usturat de doua ori.

Cu aparatul digestiv inca lucrand ne-am avanturat pe 'montagne russe-ul' romanesc, printr-un peisaj ce iti taia respiratia (ca daca ti-ar fi taiat franele degeaba mai respirai). 

Dupa ce am coborat si am urcat din nou, prin serpentine ce semanau cu picajele pilotilor kamikaze, am ajuns la cel mai inalt punct al traseului, Pasul Urdele (dar va spun eu ca nu era nici urma de urda pe acolo).

- Ce sus poate ajunge omul in aceasta tara ! (mi-am zis coplesit de admiratie)

- Da, daca are bani de rovinieta si de carburant ! a replicat nevasta-mea .

Am privit in jur si m-am scuturat ca un baietel ce a facut pipi la olitza. Datorita faptului ca vantul rece ce vajaia pe versant imi navalise pe cracii pantalonilor trei sfert, in sus, gadilindu-ma. O multime de gura casca opreau in acel punct. M-am apropiat de un nene ce parea ghidush, dupa explicatiile pe care le dadea altora, si l-am intrebat :

- Bai nenea ghidu, ce e chestia aia ce luceste in departare, prin vaporii caniculei, o fi Dunarea ?

- Nu. E saracia. Lucie. E asa foamete ca purecii nu mai apuca la rand din cauza ursilor care au devenit canibalici si isi extrag proteina din pastrama de braconieri…

Si insufletiti de sentimente coboratoare, am inceput sa coboram spre Ranca. La apropiere de statiune am inceput sa ma caut de pasaport, intrebandu-ma bezmetic cum naiba am putut incurca traseul in asa hal de am ajuns in Austria, Elvetia…pe undeva ? Am inteles. Cred ca Ranca s-a infratit cu tarile astea doua, ca altfel nu imi explic de unde pot bugetarii nostri sa ridice un oras intreg de pensiuni in valoare de milioane de euro per bucata, una langa alta, in timp ce mai la vale de…Oltchim, alti romani mor de foame. Ce mai, foarte frumos dom’le, foarte frumos. Precum jalnic.

Dupa ce am iesit din statiunea montana am reusit sa ne inchidem gurile ce ramasesera blocate pe deschis. Si ne rostogoleam vertiginos pe coastele subcarpatice ale muntilor Parang spre Novaci.

- No ! (am opinat cand am sosit), da unde-s vacile ? Avand in vedere ca inca din timpuri istorice in aceasta localitate au venit ciobani din zona Sibiului si s-au asezat aici,(cateva mii practicand oeritul si in ziua de azi), ar fi trebuit sa se numeasca No'oi. In fine, nu te poti pune cu istoria…

Enervat de confuzia creata mi-am propus sa ii dau nevestei o lectie de viatza si sa mai reduc din prejudiciul de imagine pe care il acumulasem de cand plecasem de acasa. Asa ca am ordonat batalioanelor romane sa descinda spre Pestera Muierii.

Am dat cu capul de la intrare si pana am reusit sa ies in genunchi, pe partea cealalta. I-am cerut ghidului banii inapoi. Mi-a zis ca nu are cum, pentru ca atunci cand vine vorba de femei, orice barbat trebuie sa fie constient ca va plati, intr-un fel sau altul…Si ca la femei se merge in genunchi, cu plecaciuni…

- De aceea se extinde homosexualitatea ? l-am intrebat

La iesire din Pestera Muierii i-am tinut nevestei un discurs de psihanaliza freudiana:

- Ai observant ca, desi e penetrata de generatii si de mii de turisti, tot stramta a ramas ?

Nevasta-mea, ciudoasa, mi-a replicat:

- Anul viitor vom vizita Varful Omu. Ca sa vezi si tu cum ar trebui sa arate un profil care nu se indoaie niciodata !

Am inghitit in sec cu ce aveam la indemana, ca ce era sa mai zic ?

Ajuns acasa, am constatat ca serialul coreean despre Kim Olt-un inca nu se terminase ci ajunsese la cote penale de audientza.

Scarbit si exasperat la culme, am hotarat sa o luam catre culme din nou :

- De data asta vom merge in Apuseni, muntii Trascaului (am decretat eu din nou). Fiindca acolo sunt o multime de pesteri. Si poate voi gasi si eu una in care sa ma ascund. 

Ca sa scap de harababura din tara asta, si sa pot lua si eu atitudine de la o anumita altitudine…

Damblarin