FI CATEL BRAZILIAN

Avand in vedere ca ne aflam in pragul sarbatorilor de iarna, cand lumea incepe sa faca cumparaturi in cantitati industriale, si cunoscut fiind faptul ca romanii cheltuie cel mai mult pe mancare, Damblarin a initiat o ancheta asupra calitatii produselor alimentare ce se comercializeaza in magazinele romanesti.

Pentru a discuta pe baza unor informatii concrete, am dus unele din produsele alimentare cele mai vandute la laborator.

Apoi, inarmat cu rezultatele, m-am prezentat la sediul ANSVSA (Autoritatea Nationala Sanitar Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor), pentru un interviu cu domnul director Crenvustila, omul care coordoneaza toate laboratoarele din tara si raspunde de testarea alimentelor.

La sediul institutiei din Bucuresti, aflata in Piata Presei Libere, si situata in imobilul cu numarul 1, Corp D1, s-a produs mare agitatie.

Pentru ca sosirea mea tocmai din Bruxel, pentru un interviu pe un subiect atat de delicat, in ajun de sarbatori si tocmai cand Europa este cu ochii cat cepele pe Romania pentru o multitudine de neregularitati institutionale, nu putea aduce ceva bun.

Secretara a inceput sa transpire intens si sa roseasca neintrebata cand m-a zarit. Parea putin dusa si neadusa. Adica, alintata mental. De cand ajunsese la menopauza ii dadea sangele pe nas. Asa ca umbla cu doua OB-uri in fiecare nara. Era o semi intelectuala ratata, al carei singur vis in viata a fost sa stea cu fundul la birou si sa-i vina banii ( iar 'Birou' sa fie numele sefului).Vis implinit (poate tocmai de aceea avea gura in forma fixa, ca papusa gonflabila).

Mi-a facut o cafeluta buna si m-a rugat sa astept (pe un fotoliu special capitonat pentru oaspeti de seama), pana o sa dea de domnul director. Care fusese solicitat de urgenta sa se achite de cumparaturile personale de sarbatori, pana nu i se termina programul la servici.

Intr-un tarziu, cam dupa vreo patru cafele, a aparut si domnul director Crenvustila. Un tip preponderal, cu o fatza culinara, cu gusha pliata elegant peste cravata si cu un buric ce te examina curios dintre nasturii camasii neincapatoare.

Directorul era baut. De secretara. Care il sorbea din priviri tot timpul...

Inainte de a pasi in birou am adulmecat o presimtire. Apoi am pasit intr-un birou demn de institutiile de la Bruxel (ma refer la calitatea decoratiunilor interioare si a mobilierului, nu la calitatea personalului).

Pe cat era de gelatinos in jurul taliei pe atat se pare ca era de emotiv in preajma mea. Era mai tensionat ca un cablu de macara cu sarcina in el. Numaram secundele urmarindu-i pulsul de la jugulara si vena stramba de la tampla. Parca era constipat. Dar mi-am dat seama ulterior ca avea cravata prea stransa. Sau, sa-i fi ramas mica cand m-a vazut ?

"Daca a venit de la Bruxel... Nu sti niciodata cine dracu poate fi tipul asta cu privire de ucigas platit de serviciile secrete mondiale, si indata iti descretzeste dosarul de la arhivele securitatii", gandi directorul vizibil speriat, de parca i-as fi ciocanit cu mitraliera la usa.

Am luat loc amandoi. De abia dupa ce m-am asezat am observat ca pe peretele din spatele fotoliului directorului trona un banner cu textul: 'Consumati fructe, peste, legume, carne, curcan si beti 2 kilograme de lichide in timp ce faceti miscare. Zilnic!"

Damblarin: - Domnule Crenvustila, ni s-a semnalat la Bruxel din partea unui fost ofiter al Oficiului pentru Protectia Consumatorului din Romania (actualmente demis), si a unor asociatii civice civile (printre care as aminti doar pe cele mai cunoscute, cum ar fi 'Mamele Suprasaturate cu nitrati', 'Tatzii versus Margarina', sau 'Copiii alergici la maioneza'), ca ceea ce se petrece la nivelul intregii tari este genocid curat indreptat impotriva populatiei mancatoare de tot felul de deseuri toxice cu eticheta de mezeluri, branzeturi, carnuri...etc, etc...

Ce puteti comenta in acest sens ?

Crenvustila: (tusind)

- Paaaiii...Cum sa va spun...domnu...?

D:- Damblarin.

C:- Asa, Damblarin. Aaaa...laaa noooiii...Ale lu noastre ie... Pai daca ie curat nu vad unde e problema ?!?! Noi de aceea existam. Pentru ca sa pastram curatenia alimentara!

D: - Sunteti acuzati ca autoritatile nu iau masuri promte si severe ca sa ii sanctioneze pe producatorii ce vand moartea lenta in forma ambalata. Nici legislatia nu tine cu consumatorul. Amenzile, ca si sume, sunt mai mult metafore, in contrast cu profiturile de un capitalism feroce.

Directorului i se usca gura des, asa ca avea un bol cu apa pedigree pe birou, din care lipaia ca un catel, la fiecare 5 minute (se stergea la bot cu cravata).

C: -  Pai stiti cum vine treaba ?

D: - Stiu, fiindca testele de laborator arata ca mezelurile, lactatele si pana si carnea, ofteaza sub povara antibioticelor, a fosforului, a pesticidelor si a sarii. Aceste substante ce abunda in alimente, consumate cu regularitate produc cancer si duc la o moarte prematura.

C: - Stati sa va explic putin. Testele pe care le-a comandat institutia in ultimii 4 ani nu au depistat concentratii periculoase de carne sau lapte. In mezeluri, de exemplu, se introduc produse prietenoase cum ar fi: emulsie de sorici vopsita cu carmin, oase pisate si zgarciuri, apa inchegata cu gelifiant, si potentatori de aroma, atat de gustati de consumatorul roman. Sau in produsele lactate, pentru a veni si in intampinarea celor intoleranti la lactoza, nu se mai introduce lapte ci diverse grasimi vegetale, amidon, extrase din soia. Chiar si in pungile cu legume se introduce prudent, cu grija pentru sanatatea consumatorului, doar un procent de maxim 35% legume (procent considerat a fi sub doza de risc)...etc, etc...Deci, vedeti, pesticidele si alte alea, nu au cum sa reziste in aceste produse. Fiindca nu au din ce se nutri si mor imediat...Ca pe plastic...

D: - Ce parere aveti despre tehnologia injectarii cu apa a carnii 'macre' ?

C: - Pai, probabil sunteti plecat demult din tara si ati uitat o parte din traditiile noastre stramosesti...Cum ar fi, sa ii oferi romanului o cana de apa...Doar ca acum ne-am modernizat si nu mai folosim cana, ci carnea. Observati ca termenii au radacina comuna 'ca' ?

D: - 'Ca' atare, avand in vedere ca gradul de educare si informare al consumatorului roman nu poate fi comparat cu experienta consumatorului european (care este atent la fiecare detaliu de pe eticheta), acesta poate fi cu usurinta dezinformat, pacalit. Etichetele sunt adevarate opere de limbaj trucat, scrise adesea cu caractere extrem de mici.

In plus, vidul legislativ este atat de gol incat nu exista un minim control din partea nimanui. Degeaba am intrebat la OPC, DSP sau DSV, cine ar trebui sa verifice daca 'parizerul de pui' contine carne de pui sau slanina si sorici de porc. Toti arunca mezelul in curtea celorlalti, afirmand ca nu e de competenta lor...

C: - Sa stiti ca produsele ce se gasesc pe rafturile supermarcheturilor sunt sigure. Si eu mananc de la mol, nu de la tara. Ca nevasta-mea lucreaza acolo si ii mai raman din sandviciurile ce le ia la pachet...

D: - Mezelurile nu mai au gustul de alta data. Producatorii stiu ca nu pot castiga daca folosesc numai carne macra , ci o combina cu resturi si chimicale ce au efect nociv asupra sanatatii...

C: - Sa stiti ca si eu mi-am pus de curand o intrebare. Am fost plecat doua saptamani in UE. Dupa cateva zile de mancat mezelurile lor, nu mai mirosea asa de urat cand ma duceam la veceu. Dupa ce m-am intors, iar a trebuit sa deschid geamul. Oare de la ce ?... As vrea sa stiu. Pentru ca nu e corect fata de corpul meu...Si fata de vecinii de la bloc...

Dar sa stiti ca vina o poarta saracia. Cu ce suntem noi de vina ca romanul trebuie sa umple matzul cu ceva pe masura pungii lui ? Produsele traditionale nu sunt la indemana oricui...

D: - O fi si asta o cauza a proastei alimentatii. Dar dumneavoastra, ca institutie, va revine pe langa responsabilitatea de a veghea la respectarea igienei alimentare (cel putin in masura in care prevede legea), si educarea publicului prin intermediul Radioteleviziunii Romane. Cel putin atat!

C: - Pai la TVR se uita numai aia de la tara. Care oricum mananca sanatos, fiindca nu cumpara de la oras...

D: - Ce sa mai vorbim de nivelul de chimicale din fructele si legumele din import, si mai recent si a celor autohtone (peste care a inceput romanul sa toarne cu galeata)...

In incheierea acestui interviu lipsit de finalitate si care nu va reusi sa schimbe nimic, as dori sa mai aduc in discutie (de curiozitate), un singur produs: 'Ficatelul brazilian'.

C: - Eu am o alta rasa. Pechinez Imperial...

Ce aveti cu rasele braziliene ? Clima blanda, o economie in expansiune, femei superbe...

D: - Nu m-ati inteles! Eu ma refer la produsul 'ficat de pui' importat din Brazilia. Produs refuzat de marea majoritate a tarilor europene, dar pentru care in Romania se calca lumea in picioare. Fiindca sunt ieftini.

C: - De ce este refuzat in restul Europei ?

D: - In calitatea de director al acestei institutii ar fi trebuit sa cunoasteti deja raspunsul. Pentru ca in Brazilia acesti 'ficatei' NU sunt destinati consumului uman. Sunt comercializati ca hrana pentru caini.

C: - I-auzi !?!?

D: - Ficatelul provine de la pui, pasari hranite cu fainuri proteice (adica mortaciuni macinate), si cu organisme modificate genetic. Exista un ridicat risc de imbolnavire cu boli cronice si toxiinfectie alimentara. Ganditi-va numai la cei doi ani oferiti ca termen de valabilitate si veti deduce ce bomba alimentara se ascunde in spatele acestui produs.

C: - Dom'le, stomacul romanului a devenit rezistent inca de pe vremea lui Ceasca, cand eram considerati Etiopia Europeana. Si uite ca inca nu am murit din Europa...Eu ce sa le fac daca le plac ficateii brazilieni ca la mamaia muraturile ?

In caz de o apocalipsa, noi o sa murim ultimii. Ca o sa fim singurii antrenati sa ne nutrim cu mortaciuni...ha ha ha...(ranji Gargantua)...

Am plecat spre Bruxel la fel cum venisem. Minus speranta de mai bine pentru milioanele de consumatori romani.

Pe tot traseul inspre capitala europeana m-a urmarit maxima:

"ESTI CEEA CE MANANCI"

Sarbatori imbelsugate tuturor !

Damblarin