A.C.A-Performantza sau Sindrom ?

(din arhiva http://forum.stuparitul.com)

Lui Costache i s-a stricat centrifuga. Asa ca o inveli intr-o carpeta cu 'Rapirea din Serai' ( pe care o obtinuse cu greu de peste granita, de peste Prut ) , si o incarca in camionul pe care lucra. Primise un transport spre sudul tarii si voia sa o duca la nea Marin care era mare mester in agregate si angrenaje.

La plecare Catrina ii spuse : 
- Uai...daca ajunji in capitala si ti dushi la buticurili sheli mari si sa-ni iei nishti bichinei si plasa pintru par. Da sa nu deie ghiavolu sa-ni iei bichinei di la piatza di vechituri, di la basarabeni. Ca nie nu-ni traba bichinei rusashti. Nie ini tra di sheia ocshidintali uai! Ca aia itz intra intre bushi, nu itz intra-n shizmi. Si pi aia scriii luni, marti, niercuri...nu scriii ianuari, februari, martie...

Pe traseu zarii o tinerica care astepta ploaia ( sau se facea ca ploua, ca lui nu-i era prea clar ) . Opri camionul si deschizand portiera din dreapta o aborda : 
- Domnisoara...nu va suparati. Am o intrebare...Pot sa v-o pun ?...
Ciocnelia ( ca asa o chema ) , era foarte deschisa la orice fel de intrebari. In schimbul unui bon de masa iti raspundea din orice pozitie ca o enciclopedie ambulanta. Asa ca l-a lasat sa-i puna intrebarea. In parcarea din spatele unei benzinarii. Aplecata la ventilul rotzii din spate-stanga a camionului. Costache fu satisfacut de raspuns. Dar ea insista sa-i raspunda si sus. El ii explica ca sus nu poate. Ca are butoaie de miere de 300 kg. Ea rase in hohote, iar el simtindu-se jignit se rasti la ea : 
- Inchide clantzo gura sheea ca sa vedi asfaltu!...

Bucuros ca isi incepuse ziua bine informat, urca din nou in cabina pe care cu mandrie o capitonase cu postere sexy. Si dadu drumu la caseta cu melodia lui favorita 'Hai Catrina si ni-arata maaai...Undi baji atata vata mai-mai...' Ca ii aducea aminte de aia de acasa...

Ajuns in capitala, dupa ce vandu toata motorina la cercul lui de clienti, isi aminti ca trebuie sa-i cumpere ceva la Catrina, da nu-si mai amintea ce...

Pe timp de criza, mai toti comerciantii au ajuns sa faca oferte care mai de care mai exotice si traznite, doar-doar o sa atraga clientii. Intr-un mare hipermarchet ( nu dau nume ca sa nu fiu acuzat ca fac reclama dar o sa-l postez la 'Anunturi' ) , scria mare pe un banner chiar la intrare : 'Clientul care solicita un produs pe care noi nu il putem oferi va primi ca premiu 1000 de euro !'

Costache nici nu observa bannerul tot incercand sa-si aminteasca ce i-a cerut nevasta sa-i cumpere...Ca dupa ce i-a pus intrebarea la traseista aia i s-a restartat computerul de bord si nu avusese informatia salvata...Ajuns la raionul pentru femei, avu in ultimul moment o tresarire ca o amintire...: 
- Un set di bichinei cu plasa pintru par va rog foarti frumos...pintru Catrina...

Vanzatoarea se uita fix in ochii lui si cu un gest nervos scoase din casa de marcat 1000 de euroi si dupa ce-i plasa-n palma ii stranse mana lui Costache :
- Sunteti fericitul castigator al MEGAPROMOTIEI de pe banner! Felicitari! Va doresc o zi buna si mai poftiti pe la noi!...

Costache iesi nauc din hipermarchet zicand in sinea lui "Sa pari ca inshepi iar sa miarga treaba in tara asta..."

Shefu de raion sosi cu intarziere si o intreba cu spume la gura pe vanzatoare de ce nu l-a tinut pe client de povesti pana terminau ei de croit bichineii cu plasa pentru par...
- Pentru ca la prosti le fata mintea repede! (replica vanzatoarea.) 
- Si daca il mai tineam mult urma sa-mi ceara si chiloti cu cofraje pentru oua...si atunci trebuia sa-l platim dublu...

Odata treaba terminata prin capitala, Costache o taie direct catre resedintza de vara a lui nea Marin, undeva la tara...

La nea Marin era plin prin curte si gradina cu tot felul de agregate cu diferite tipuri de angrenaje,de la statia de epurare a apei, de la instalatiile de irigare...Pe care toti satenii le descompletasera dupa revolutie...El luase cele mai mari si cele mai multe piese(motoare, pompe , flanshe, reductoare, conducte...etc). Nu facuse nimic cu ele. Zaceau in peisaj ruginite ca niste monumente ale prostiei. Dar asa isi castigase titlul de 'Meseriasul' la el in comuna...

La umbra vitzei de vie ce se-ntindea in fatza casei, il invita pe Costache sa se aseze la masa la un paharel de zaibar si de vorba...

Nea Marin ii dadu lui Costache sticla de vin ca sa-i scoata dopu. Asta incepu sa traga cu dintii de dopul de pluta iar nea Marin il intreba :
- Faci CACA ? 
- Nu uai. Ca facui intr-un lan di papushoi di la intrarea in sat. Da di she intrebi ? 
- Nu ma...Faci ca A.C.A ? Ca si aia supsara tzatza pana la sange si acu trag cu dintii de biberon ca sa-nfunda si nu mai vine cum venea...

- Chiar uai nea Marine, io is mai nou cu alghinili...di cand ni-o spariet astia ca ne dau fonduri...Asa ca nu stiu multi dispri ACA aiasta...ACA vini di la ACAPARARI di shiva...or di la she ?...

- Eheee...Poveste lunga...ia sa mai torn niste vinisor si-tz zic...A.C.A s-a format pe la sfarsitul anilor '50. Avusaram si noi oameni de valoare si cu viziune in apicultura, stupari cu tragere de suflet care au facut donatii pentru ca sa se-nfiinteze Asociatia Crescatorilor de Albine din Republica Socialista Romania( cati facura donatiile siliti ca de buna voie nu vom sti niciodata ). Da de profesoru Harnaj trebuie sa auzi ma. Ca asta a bagat apicultura romaneasca in istoria mondiala a apiculturii ma Costache. Auzishi ?!. Fusa presedintele APIMONDIA timp de 20 de ani...Mare lucru...Comunistii sesizara ca apicultura poate aduce valuta din occident intr-o tara comunista. Da cu timpu...matca aia carpatina care promisasa mult sa bezmetici si incepu sa oua numa trantori imbuibati cu dor de-mperechere la inaltimi...
Cu chef de chefuri si trai pe vatrai neica...

Cercetarea de la institut  ajunsa atat de secreta ca numai auzii nimeni de ea (poate ca facura cercetari pentru 'Securitate' ). La ce sa te zbatz cand timpu trece, leafa merge...ca doar fura platiti de stat...si singura treaba pe care trebuia sa o faci era sa...stai.

Asta-i perioada in care A.C.A inseamna Adunatura Celor Ajunsi...Ca tu, apicultoru de rand, nu mai ajungeai la ei decat cu pile si interventii. Isi bagara neamurile si relatiile in fatza pe totzi fagurii... Deveni o afacere de 'familie' a unei elite cu circuit inchis...Te ustura gaura cand te duceai sa cumperi inventar apicol, cand vedeai ce calitate...
bataie de batjocura...da la ce preturi...Da fura monopol si li se rupea lor frunza-n dunga sau ii durea direct in c...entrifuga...

-Maa ! Tu intzaleseshi ceva sau vorbii prea 'telectual pentru nivelu tau de derbedeu ?...ia mai galgaie niste vinisor in pahare Costache...nu sta cu limba-n gura  ca mi sa usca gatleju maa...

- Olecutzaca si-i gata...da nu ti opri matalutza din povistit ca-mi plashi sa ti ascult di mor uai !...

- Eeee...adevarat ca au luat multe medalii dupe mierea romaneasca pe la targurile internationale...Da nu se scremura ei pentru mierea aia maa. Ca fusa mierea ta si a mea si a aluia si a alorlalti...

Situatia o continuat si dupa caderea comunismului...Pe banii cotizantilor de data asta...Numai ca uita-te, mai nou, ashtia care sh-or facut veacu pe la A.C.A sa-nbolnavira de o boala profesionala. Un fel de sindrom...ca nici nu stiu cum sa-i zic ca sa ma-ntelegi...Un fel de 'complex'...de inferioritate fatza de piatza alternativa care se dezvolta...un fel de 'complex' de depasitzi...(imagine mucegaita si apucaturi comuniste ). Cum sa-ti explic mai pe-ntelesu tau mai Costache...A...Da!Exact! Ii putem spune "COMPLEXUL APICOL !!!"...Ca doar de complexitatea problemelor din apicultura moderna ii produs...Trantorii aia batrani isi dadura seama ca le lipseste o aripa. Aia tanara. Asa ca incepura sa bage in fatza "femininele ce vor pace" vorba refrenului lansat la Cenaclul Flacara de catre  fostul poet Adrian Paunescu: "Toate femininele vor pace".

Ca asa spera ei sa ia ochii la astia multi...Ca parca astia e proshti...

Daca nu schimba ceva prin 'punctele principale' nu 'pe ici pe colea',  A.C.A o sa ajunga de poveste si de zicala printre stupari...o sa insemne... 'Asa Ca Altadata'...

- Uai nea Marine, esti mare dinsule ! Povestitor. Pi can sa trec sa-ni ieu shentrifuga ? 

- Fi fara nadejde, cum zic ardelenii...

Damblarin