PIERDUT DE LA PARIS

(din arhiva http://forum.stuparitul.com)

Brigadierul silvic CETINA Antonie avea relatii printre albine. Fiind presedintele filialei A.C.A din pitoreasca sa zona melifera...avea cu ce. Cu ce anume ? Nu fiti indiscreti.

In perioada de iarna, cand coclise la gura sobei, l-a fript o idee cand s-a ars pe plita. Ce ar fi sa angajeze un ghid turistic, sa formeze un grup de voluntari dornici de cunoastere si sa o tuleasca organizat cu un autocar, taman la...Paris. Fiindca APIMONDIA urma sa aiba anul acela un imens panou expozitional (cu standuri inclusiv de la A.C.A. ) , acolo, la Paris. Si cu aceasta ocazie grupul ar fi avut sansa sa se mai deschida nitel, sa vada occidentul si moda apicola...Initiativa sa laudabila a produs ecou si s-a trezit cu mai multi doritori decat anticipase.

L-a inscris si pe nepotul lui, NATAFLEATA Bobocel (pe care tot el il indrumase spre apicultura). Bobocel terminase o profesionala pentru tractoristi. Dar cum in tara nu prea mai erau tractoare, se plimba cu caruta in timpul somajului. Bobocel era baiat fasnet dar fara perspectiva. Taica-so (NATAFLEATA Senior), murise in razboi. Fusese mecanic de intretinere la o fabrica de covoare. Intr-o buna zi, pe cand lucra la un razboi de tesut, i-a cazut acul pe deget (dar l-a prins cu degetul in nas )...Asa ca unchiul sau (care il crescuse ca pe propriul copil ), l-a ajutat sa debuteze in apicultura. Mai cu ajutorul lui CETINA, mai cu ajutorul coanei Europa si a fondurilor sale, Bobocel avea deja trei ani de apicultura ascendenta. Deci, Parisul avea sa constituie pentru el un imbold sa se extinda.

Antonie tocmi un ghid turistic de la Bucuresti, la costum, cravata si ciorapi rosii (cu sandale de imitatie, maro ). Se zicea ca era bun. Dar era rau. De gura...

Drumul cu autocarul a fost o...veselie. Toata lumea era marcata de buna dispozitie si povestile apicultoresti le intreceau in metafore pe cele vanatoresco-pescaresti. Ca sa nu mai vorbim de abordarea analitica a perspectivelor apiculturii romanesti, tendinte si depresii, NOUL versus VECHIUL, rubrica "-ASA CEVA NU SE FACE !" contra rubricii "-ASA CEVA SE FACE !"...etc, etc...

Cand au traversat Ungaria au remarcat cate solarii si sere aveau aia si au ajuns unanim la concluzia:

"- Pai la noi de ce nu se poate ? "...

In Austria , soferul autocarului oprise ca sa alimenteze si pentru ca sa faca si baietii schimbul de ulei. Toti s-au mirat de veceurile atat de curate incat puteai sa mananci de pe jos (daca nu aveai pachet de acasa). Cei mai multi au fost impresionati de cat de frumos era bonul de intrare la veceu (si l-au pus in pasaport ca suvenir)...I-a mai impresionat si ordinea care se putea observa de pe autostrada, pe fiecare versant. Nimic nu era in paragina. Totul era cosit si ingrijit (indiferent cat de abrupta era panta ).

In Germania a fost si mai si. Acolo, dupa ce te ridicai, incepea colacul de la veceu sa se invarta, trecand cu toata suprafata printr-un dispozitiv de dezinfectare. Colectia de bonuri de intrare la veceu se marise. Dar cel mai memorabil moment a fost acela cand inginerul agronom din Sectorul  Agricol Ilfov (care se lipise de grup de la plecarea din Bucuresti), s-a trezit ca el vrea sa mearga la toaleta tocmai pe cand soferul dadea sa plece, fiindca toata lumea se intorsese deja. Dupa o jumatate de ora incepuse sa se vada agitatie la intrarea catre toalete. Pe sofer il trecu o vaga transpiratie in gandul lui: "- Mai, doar n-o fi facut ceva inginerul...". Sigur ca facuse. Doar de aia s-a dus...Soferul ajunse in holul principal. Lumea care se adunase , depasea in agitatie pe romanii care se calca pe sifonaturi cand se fac reduceri de promotii la mol. Inginerul batea ca disperatul cu amandoi pumnii in usa de la veceu (care se blocase ) si striga dupa ajutor. Multimea ii striga ceva in germana (dar la Scoala Superioara de Partid 'Stefan Gheorghiu' nu invatase decat rusa ) ...

- Trage apa boule ! ii striga soferul in romaneste, rosindu-se pana in varfurile extremitatilor auriculare , cand intreaga masa de priviri se intoarse brusc spre el.

A tras apa. Ca o consecinta , s-a deblocat usa. Inginerul iesi din buda cu o moaca de recent operat, in aplauzele multimii. "- Asa le place la unii, ca la nemtii astia,  sa complice lucrurile" gandi inginerul in soapta si in bezna din craniul lui...

...De la vaporii de spray de prune si polenul de floare de bocanc care se acumulasera in autocar s-a format un amestec grizutos fatal, care a aburit ferestrele autocarului pe exterior si a scurtat durata medie de viata a calatorilor cu vreo cin'spe ani. Contrar aparentzelor, soferul nu plangea. Dar lacrimile si mucii ii siroiau pe barba datorita faptului ca sinusurile i se desfundasera prea adanc...

Asadar, de pe la mijlocul Germaniei au capitulat cu totii, cu capul unul pe umarul celuilalt (ca indragostitii ), sforaind traditional.

Cand s-au trezit erau deja la...Paris. Mama ce mare era. Si era TOT locuit. Te pierdeai numai privind prin geamul autocarului...

Ghidul lua microfonul si se ridica in picioare cu fatza catre spatele autocarului, ca o stewardesa durdulie si nebarbierita :

- Bai ! Stie careva franceza ?

Toti taceau. In franceza (desi cu totii cunosteau cheia...franceza ). Bobo isi amintea ca lui ii placea cum suna la radio 'Cotele apelor Dunarii' in franceza...Mai avea tangenta cu franceza si cand se ducea la cumnatu-so, fiindca ala urmarea pe 'Tele5' campionatul intern de fotbal al francejilor...Ce sa faca el cu franceza pe tractor ? Si uite ca acum l-ar fi ajutat...

- Bai, esti nebun !...intelegi...!?...Nu stie nici unul ?...Clar ! Atunci, atentia marita ! Decat sa va traduca altu mai bine va traduc eu...esti nebun...intelegi...!? La coborare toata lumea incolonata, cate doi de manuta, ca aici nu pare ceva ciudat...In modul asta va pot inventaria regulat si periodic...Ca daca se pierde vreunul de coloana, aici nu te mai gaseste nici mama dracului...esti nebun !...intelegi !?...

Ghidul avea ticuri verbale de 'Bucale', spre amuzamentul stuparilor de provincie travestiti in turisti peste noapte. Dar se conformau la ce le spunea el, de frica sa nu se piarda.

Ajunsera la intrarea intr-o hala imensa. Furnicar de oameni, labirint de sageti indicatoare (toate in engleza si franceza )...Ceea ce li s-a parut ciudat era faptul ca in hala respectiva fusesera organizate expozitii diverse. De la producatori de mobila, textile, motociclete, apicultura...si pana la simpozioane stiintifice pe diferite specialitati si teme. Sentimentul de panica la gandul de a se pierde de turma se amplifica. Stateau stransi in jurul ghidului la sufocare, ca albinele pe matca noua...

- Ma nu te impinge...n-auzi ?...esti nebun...ma-ntelegi...!?...Nu gramada organizata am spus...Ci coloana...Pastrati coloana cum v-am spus...(racnea ghidul din genunchi, ca sa se faca auzit peste harmalaia de puzderie ce era acolo)...Ajunsesera sa marsaluiasca prin multime incolonati ca la paradele omagiale de ziua lui Ceausescu (doar ca nu aveau steaguri si pancarde ). Dupa 30 de minute de pas sincron, cu mana pe umarul celui din fatza (ca Fetele de la Capalna ), inca nu reusisera sa ajunga la coltul unde APIMONDIA organizase Targul International de la Paris.

La un moment dat, pe Bobo il taie o intensa necesitate fireasca care dadea-n clocot, mai mai sa iasa de sub capac. Vazu un indicator cu initialele WC (atata franceza stia si el ) si prinse speranta :

- Domnu ghidu, va rog io tare, ca-l scap ! Il tin din Germania...Nu dureaza mult...Ca nici nu ma sterg !...

- Hai ma, du-te !...Ce...vrei sa faci pe tine...?...esti nebun...ma-ntelegi...Dar te intorci inapoi exact pe unde ai plecat ! Ai inteles ? Hai ca te asteptam cu totii aici...Da sa nu stai mult...esti nebun...intelegi...!?...

Stresat ca pachetul pornise spre livrare deja, isi arunca in viteza geaca pe cuierul din holul toaletelor si se napusti ca o fiara in prima cabina cu usa deschisa. Dupa ce exploda de continut ii reveni luciditatea. Incerca sa nu respire (ca sa nu si-o piarda din nou). Apoi tzasni ca un arc de pix din cabina si...geaca nu mai era acolo. In locul ei se afla infipt un bilet de tren mazgalit cu pixul : "Mo danutzi rusine saumbli pinparis fara lovelenbojinare mo ? Cu actele mam sters dasasti ca zgarie"...

Bobocel se panica. Deci nu mai avea nici geaca nici actele. Pe fractiune de secunda inhatza sacoul de pe cuierul alaturat, il trase pe el din mers si se trezi intampinat la iesire de o tanara voluptoasa, stresata si impacientata :

- Domnule doctor, mai repede va rog frumos, fiindca baroneasa vrea sa inceapa discursul si va asteapta sa traduceti !...se revarsa tinerica in romaneste. Vazandu-l ca ezita, il prinse nervoasa de mana si punandu-si in miscare sunculitele adolescentine (care trepidau pe tocurile inalte ca piftia de craciun ), incepu sa il traga dupa ea. El pashea ca un elefant tras de trompa (ceva umpic mai repede ), si vocifera in sinea lui :"-Eu...doctor?...baroneasa...ce...sa-i...traduc...???" Abia atunci observa ca sacoul pe care il luase in completarea gecii, avea un ecuson prins in piept. Pe ecuson scria : 'Doctor honoris causa' in Pediatrie - URLATI Copilu.

Dodoloatza il tragea catre sectorul unde era organizat simpozionul "Cardiopatia ischemica la sugarii cu dischinezie biliara hipotona". Evenimentul era organizat de o celebra familie de filantropi francezi ( cu o lunga istorie de generatii in lumea medicinala ), pentru tinerele generatii de medici pediatri romani.

Se trezi urcat pe scena prin metoda impingerii si tresari speriat cand ajunse in dreptul microfonului ( nu mai avusese ceva de forma aia, atat de aproape de gura ). Baroneasa  Vanessa BORGEOISE se uita la el cu figura cu care ramaneai in evul mediu daca te lua ghilotina prin surprindere...Dar nu mai putea intarzia fiindca era deja prea tarziu. Asa ca incepu  :

- Mesdames et Messieurs...

- Damele cu musiu...(improviza Bobo)

- C'est ma soeur...

- Aia de langa dreapta, ii maseoare...

- Il est mon frere...

- Astalalt, din stanga, ii fraieru ei si il chema ile...

- Je veux etre a cour...

- Cu uretra dinspre cu...

Nu mai apuca sa termine fraza fiindca baroneasa il opri cu un gest ferm de mana (nu de tipar ).Isi daduse seama ca ceva nu e in regula dupa faptul ca amplitudinea hohotelor de ras din sala crestea exponential cu fiecare cuvintel tradus de el. Ii facu semn interpretei limbajului semnelor pentru surdo-muti ca sa continue ea traducerea.

Bobo se aseaza cu demnitate pe un scaun ce scartaia antic dar fusese sculptat de mana cu mijloace moderne. Tot restul timpului pana la pauza dintre cele doua sesiuni tacu energic, tusind in pumn si in nestire. Dupa pauza scaunul era gol. Dar el nu mai era in golul acela...Plecase catre mesele incarcate de bunatati. Dineul pregatit pentru dupa, el l-a servit in timpul. Inghitea ca pelicanul, fara sa mestece (ca sa aiba randament la cantitate ). Bau cat o camila cu doua cocoase (pe dromader nu te poti baza la greu, fiindca are doar o singura cocoasa ) si isi umplu buzunarele ca un popandau...

Nu il oprea nimeni, pentru ca avea ecuson de prestigiu in piept, dar oamenii de ordine isi dadeau seama ca e roman si ca trebuie inteles...

Apoi o tuli la nimereala, indreptandu-se incotro auzea chemarea destinului. Isi aminti ca taica-so apucase sa ii dea o povatza inainte de a muri :"Daca nu ai o destinatie precisa, nu ai cum sa te ratacesti !" Si acum voia sa ii testeze valabilitatea...

...La Turnul deiffel nu a fost, ca primeau marfa si era interzis accesul turistilor cu ciorapi de lana. La Disneyland nu l-au primit ca nu avea tinuta si l-au alungat cu cainii pentru ca speria copiii din parcare. La Muzeul Louvre s-ar fi dus dar nu auzise de el, iar Elysees nu era acasa ca sa ii vada Champsurile...

Asa ca s-a hotarat sa se dea cu metroul, daca tot era gratis...

Se cobora cand in unul cand in altul si din nivel in nivel. Pana i-a zis un vatman :

- Nu te poti cobori la un nivel mai jos decat esti acum, pentru ca asta e ultimul...

Se mai amuza putin, ratacindu-se prin metroul parizian...Cand se trezi, peisajul se schimbase. Era in alt tunel. "Oare unde oi fi ?" se gandi in sinea lui feciorelnica.

- Te afli in tunelul Gottard din Elvetia, cel mai lung si mai adanc tunel feroviar din lume. Are 57 de km si traverseaza Alpii ! ii sopti unul de pe banca alaturata (care se ocupa cu cititul gandurilor in timpul liber ).

- In Elvetia ???!!! tzipa el interogativ in gandul lui. In ce s-o fi urcat ? Stia el ca adormise flamand, dar nici chiar asa...La iesirea din tunel a sarit din tren in prima statie si a adormit. In alt tren...

Cobori la capat de linie pe un peron atat de aglomerat ca se pierdu instantaneu...La un moment dat auzi venind din spate o chemare care nu era a destinului. O voce groasa, tabagica, cu corzile vocale brumate de insolatie i se adresa :

- Esti roman ?

Se intoarse si zari o adolescentina juvenila, imbracata cu sutienul pe dos si cu ciorapi plasa care ieseau din pantofii de lac cu toc cui. Tinea cu amandoua mainile in partea din fatza o posetuta scurta  pe post de fusta.

- Dar de unde ai stiut ca sunt roman ? o intreba el timid.

- Pai...ia sa vedem...Ne aflam la Monaco...Plaja, soare, 39 de grade...misuna turistii in chiloti (chiar si la mine )...Pe fundalul asta apare unul cu colop de paie, sacou de catifea raiata, maro. Pe sub sacou, un sfetar de lana impletit de mana de aia batrana, cu firul de 5mm grosime si cu LEANA cusuta pe piept...Cu blugi marca 'Decebal' brodata pe buzunarele de la spate si incaltat cu ghete de piele intoarsa cu eticheta de 'Clujana'...Eu zic ca nu poate fi decat ardelean...Deci, cum te cheama bobocule ?

El ridica din umeri. Fiindca nu mai avea cum sa demonstreze cum il cheama, din moment ce nu mai avea acte.

- Auzi !...continua snapanca 'focoasa si oachesa' (dupa aprecierea mentala a lui Bobo)...Sa sti ca un tzaran fotogenic si bine facut ca tine, are sanse sa faca o gramada de bani...Numai sa vrea...

Bobo tresari: "- Pe cine faci tu taran, tarfa dracului ?" exploda el. In gand. Dar lasa sa-i transpara indignarea printr-o intensa culoare rosie de rac constipat, culoare afisata din spatele urechilor si pana la genunchi.

- Pai...(reusi Bobo dupa 5 minute sa elibereze cele 2 vocale si o consoana).

Vazandu-l nehotarat, lua ea hotararea si i-o plasa in palma...

Se trezi dus la un club unde era interzis accesul minorilor sub 80 de ani. In parcare, plin de sturlubatice octogenare cu sanjele-n clocot, care isi parcau Porsche-urile, Maserati-urile si Maybach-urile din trei miscari. Pe ora...

Fu urcat pe rampa, in bataia reflectoarelor, mai ceva ca un taur de prasila la un concurs international de rase. O baba mai focoasa din primul rand si-a scos proteza si a aruncat-o intr-un pahar de sampanie umplut cu Chanel No.5 (ca sa il poata vedea mai bine ). Dupa o scurta evaluare si-a dat peruca falsa pe spate si puse capat licitatiei de la prima strigare:

- Eu dau 5000 de euro pe noapte pentru bobocelul asta !!! decreta ea triumfatoare stropind printre gingiile chele.

NATAFLEATA (spirit practic dealtfel), cugeta un calcul scurt: "Pai, atatia bani nu ies nici daca ai 10 kile de salcam la cantar pana la amiaz, fara albina culegatoare intoarsa in stup !"

Se intoarse cu o privire disperata catre ghida sexoasa ce il adusese:

- Pai...eu nu vorbesc nici engleza, nici franceza, nici italiana...Cum o sa ma inteleg cu ele...? Cum o sa imi dau seama ce vor...?

- Citeste de pe buze ! ii striga spurcaciunea zambind flegmatic in timp ce se indeparta.

El si-a adus aminte de o alta povatza de-a lui taica-so: "Daca vrei sa faci bani trebuie sa tragi !". Si s-a apucat de tras. Dupa 2 saptamani de zile il dureau falcile, coatele, genunchii... dar mai ales shalele...

- Cred ca s-a dus varful de cules...Ca au mai ramas numai uscaturile...(concluziona el apasat ). E cam  timpul sa-mi iau zborul. Si l-a luat, dar la pas, pe sosea.

La intrarea intr-un orasel de pe riviera franceza fu depasit de o duba, care opri apoi la 500 de metri in fatza lui. Din duba tzasnira unul dupa altul 6 gealati bronzati cu tenul inchis si accentul pe 'h'. Erau dornici sa umezeasca statuia ce oferea un "BINE ATI VENIT" calatorilor. Auzindu-i ca vorbesc romaneste, se introduse si el in randul udatorilor si...lipeala a reusit. L-au luat cu ei in masina pentru ca se intorceau in tzara. Fusesera la pescuit de buzunare pe plajele din Spania si anul asta fusese o recolta bogata...

Traseul a fost obositor si...zgomotos (fiindca bashii de la manele incepusera sa-i destrame colopu de paie )...Dar ce putea zice...Erau de ai lui...Daca ar fi stiut baietii ce amar de banet poarta in captuseala de la pampars, l-ar fi dezosat mecanic. Dar cu tinuta de sarantoc pe care o avea a prostit pe toata lumea. Inclusiv la vama.

Ajuns acasa, a platit retroactiv cotizatia la A.C.A pe ultimii 3 ani (veste ce s-a raspandit ca fulgerul si a facut pe o gramada de apicultori sa se intrebe ce fel de loc secret de pastoral gasise Bobo, de nu parea sa mai aiba probleme cu banii ).

Numai CETINA a aflat intreaga poveste. Si-a facut cruce si a scuipat in san 3 zile. Continuu (de au crezut vecinii ca daduse in boala tremuriciului a lui Parkinson ).

...Asezat pe prispa tarnatului privea visator spre amurgul ce impresura cu o imbratisare tandra colinele impadurite...Briza serii ii imbata narile cu mirosul de humus de padure de foioase...

- Doamne, ce tara frumoasa avem ! (ofta Bobo in sinea lui tacuta )...

Simtea cum il invaluie un puternic sentiment de atasament fatza valorile stramosesti si fatza de patrie...

- Daca as mai putea reface traseul inca o data ! shopti Bobocel la un moment dat (trezit parca prea brusc la cruda realitate )...

- As mai avea nevoie de ghidul ala doar pana la veceu...Ca de acolo, ma descurc si singur...

Damblarin