PATLAGICA ALPINA

Rosia Montana

Patlagica Alpina, cunoscuta mai mult dupa denumirea sa in latina (rosia montana), este o leguminoasa din categoria plantelor solanaceaelor, verisoara cu o alta planta, ce o incaseaza frecvent pana ajunge leguma: vanata. Din vremurile imemoriale ale acestui pamant, rosia montana a fost apreciata pentru culoarea ei tonica si gustul ei necrutator.

Homo sapiens arhaic traia aici in mici comunitati necolectivizate de vanatori-culegatori de fructe de padure si informatii. Acesti homo sapiens arhaici au inventat sapa si sapatul,tocmai pentru a cultiva specia salbatica de rosie montana, reusind astfel sa o si domesticeasca pe langa casa omului. Inainte ca civilizatia chineza sa fi inventat orezul iar incasii sa-l fi descoperit pe piciu ala macio, adica Maciu Piciu, inca din Quartenar, cand Pleistocenul timpuriu inca nu era precedat de Pliocen si urmat de Holocen, hominizii cu sape de lemn au terasat pantele muntilor (ce aveau sa fie cunoscuti mai apoi ca si Carpatii Occidentali). Pentru a spori sporii si productia de rosii montane la hectar, devenind exportatori fara licenta pe intregul continent. Triburile ce locuiau muntii nostri inca din epoca pietrei de plastic, au inventat o reteta locala de salata de patlagica alpina amestecata cu ulei de cocotier, pe care au numit-o 'Salata frantuzeasca montana de post'.

Un aspect, pe cat de curios pe atat de inexplicabil, a fost descoperit si neexplicat mult mai tarziu. Si anume ca, acolo unde se afla rosia montana, se afla si aur (un metal galben, pe care daca il frecai cu maneca de la pieptar, iti stralucea in fatza). De fapt exista o simbioza metalifera unica. Tufele de rosie montana cresteau numai acolo unde concentratia minereului aurifer depasea media admisa la Bursa de Valori a New York-ului.

Vestea existentei acestei trufandale unice a ajuns pana la Roma. Iar romanii, curiosi, fermecatori si cuceritori din fire, s-au napustit in muntii pe care ne place sa-i numim 'ai nostri'. Kilometri intregi de galerii sapate de romani (inca ramase intacte), ne demonstreaza ca romanii cautasera o explicatie a fenomenului. Negasind-o, au plecat dezamagiti, doar cu aurul si cu argintul.

Mai tarziu, din combinatia subterana a vagonetarilor daci cu inginerii de cariera romani si puzderia de navalitori ce s-au perindat prin galeriile de pe aici, s-au dezvoltat in acest perimetru montan, triburile de motzi. Motilor care nu aveau maniere dar aveau in schimb cai, li se spunea mocani. Motii se ocupau de oierit (ca de boierit s-au ocupat ungurii timp de 800 de ani). Oierit, adica, mulgi oaie-lapte, tunzi oaie-lana, tai oaie-carne, futi oaie-miel, pierzi oaie-lup, vinzi oaie-FISC, furi oaie-zdup, s.a.m.d...

Una dintre cele mai pretuite traditii ale localnicilor (pastrata vie pana in ziua de azi),  consta in prinderea nevestelor de par, dimineata pe stomacul gol, si aplicarea catorva procedee de full contact (ca avertisment pentru ziua in curs). Dupa care urma sorbirea cu nesatz a ceaiului de patlagica alpina. De aici au capatat nevestele alpine denumirea de 'Sotii de motz'. Cat priveste ritualul sexului la populatiile indigene, el razbate la suprafata cu usurinta, daca studiem cu atentie toponimul cu care ei descriau efectele pe termen lung ale sexului - copiii: 'motzucasi'.

In perioada dominatiei aspro-ungare, ungurii au continuat studiile botanice ale rosiei montane incepute dar nefinalizate de romani. Astfel ca intre doua mulsuri, motii se varau in galerii ca sobolanii, ca sa imbogateasca cu aurul scos din munti (care nu au fost niciodata ai nostri), aristocratia maghiara. Aurul odata scos din subteran la suprafatza cu pretul vietii si cu carca, era depozitat la poarta baronilor locali, pentru un botz de mamaliga. Pentru care adesea motii trebuiau sa cerseasca. De aici expresia 'Muntii nostri aur poarta, noi cersim din poarta-n poarta'.

Dupa ce au scapat de unguri, o scurta perioada de timp, motzii au scos aur pentru ei. Ca sa aiba de mamaliga. Apoi au venit rusii si comunistii iar ciclul istoric de diviziune a muncii si de exploatare miniera a omului de catre om a fost reluat. Tot in defavoarea motilor.

In monumentul de fatza, motii au ajuns din mari oieri de mina in mari someri de stana. Fara indemnizatie, bineinteles, ca le-a expirat mandatul de cateva generatii. Au fost obisnuiti din tata-n fiica cu mulsul extractiv. Cand galeriile le-au fost inchise, le-a mai ramas tzatza de muls. Dar si aia s-a blegit si s-a infundat, pentru ca nu mai au unde sa isi valorifice produsele traditionale, ca nu corespund standardelor europene si piatza de desfacere, canci.

Pe de alta parte, ragetele civilizatiei au ajuns pana in varful muntilor si, astfel, si motii au ajuns sa tanjeasca sa vada nationala Romaniei cum bate la fotbal nationala Ungariei. Pe un ecran de plasma cu diagonala de un metru, ultimul racnet. Ca sa poata fi si ei in pas cu lumea de la shes. Astfel ca promisiunile unor mari exploatatori (nu doar de resurse, ci si de vieti), e drog curat pentru localnici. Ce mai, ii 'tuica gi pa pruna intoarsa ge doua uari', nu alta. Motii s-au saturat de frumusetea din jurul lor, atata timp cat ea nu le ofera si surse de venit. Blocati si abandonati intr-un paradis nefiscal, ar da oricand la troc superba si istorica zona montana pe un deshert selenar, doar ca sa mai apuce si ei, in timpul vietii lor, sa se bucure de avantajele secolului XXI. Defapt, ei fac foamea nebagati in seama de atata timp incat 'Greva Foamei' la ei inseamna ca s-au oprit din rabdat si au inceput sa manance. Disperarea lor se consuma ACUM. Nu se prescrie in cincinale. Dimensiunea orizontului lor se rezuma la blidul gol de pe masa de brad si nu la anii care vor urma. Vederea lor panoramica le este obturata de vaile aurifere, unde orice semnal venit din afara este bruiat... Si cine ii poate condamna ?

Intr-o tara normala, intrata in secolul XXI, o astfel de zona defavorizata ar fi trebuit sa capteze de mult atentia guvernantilor, pentru a incerca sa-i valorifice potentialul turistic, sa ofere subventii si piatza de desfacere pentru produsele lor agroalimentare, cu prioritate. Insa doar dupa ce mediatizarea cazului a atins cote nebanuite, guvernantii nostri si-au amintit ca administrarea Muntilor Apuseni ii revine Bucurestiului si nu Budapestei. Dar de, noi suntem romani si, vorba cantecului din gura, 'noi suntem de veci aci stapani'...la la la la...

Dar peste zona aceasta pitoreasca si incremenita in timp si spatiu, in care oile inca mai rumega cu accent arhaic, s-a abatut nu o binecuvantare, ci un blestem modern.

Circula vorba ca nistre ministri neaosi de pe la noi, din guvernarile prostdecembriste, au vandut fraudulos de ilegal peste granita secrete de stat privitoare la rezervele strategice ale Romaniei, unor smecheri de talie internationala. Care s-au asociat cu scopul expres sa le beleasca motilor mielul si muntii. Complicitatea la genocidul ecologic care este pe cale sa se dezlantuie, nu le revine doar 'canadienilor' ce si-au tras un nume de inger din industria extractiva (Gabriel Resourses), ci intr-o masura mult mai mare, lupilor carpatini ce sfarteca oile mioritice de ceva veacuri - politicienii romani. Pentru ca nu stoarcerea muntilor ca pe o lamaie este neaparat problema (desi nu pot sa nu ma intreb de ce statul roman nu isi doreste sa exploateze el un zacamant atat de mare ?). Ci modul dezastruos in care a fost negociat contractul, in total dezinteres fata de interesul national si in total dispret fata de amaratii de localnici. Pentru ca dupa ce le vor fi scosi ochii cu cateva locuri de munca pe perioada catorva anisori, muntenii se vor trezi la fel de captivi intr-un mediu in care nu vor mai putea supravietui nici cat o faceau inainte. Pentru ca pe o raza de peste 100 de kilometri in jurul furunculului, viata va cheli incet dar sigur.

Pesti pe uscat

Asa zisul profit si asa zisa dezvoltare a zonei sunt net inferioare pagubei si dezastrului ce va fi lasat pana la urma in seama contribuabilului roman. Motii se vor trezi din motzait peste vreo zece ani, cand utilajele vor incepe sa se retraga, iar ei vor trebui sa schimbe caii de munte pe camile de desert. Atunci se vor trezi abandonati in cea mai mare groapa cu cacat existenta in Muntii Apuseni, iar guvernul Romaniei nu le va furniza nici macar hartia igienica in care sa-si ambaleze visele. Pardon, trebuie sa-mi cer scuze cacatului, fiindca l-am criticat pentru aspecte de care nu se face vinovat. Cacatul este un deseu environmentally friendly, biodegradabil si a carui impact asupra mediului tinde catre zero. In schimb, bulionul de metale grele in care va fi transformata rosia montana este, dupa aprecierea lui Basescu insusi, mult mai periculos pentru mediu decat insasi cianura...

Canadienii au optat pentru cea mai ieftina tehnologie de exploatare, pentru un maxim de profit. Vor rade patru munti pentru a crea un splendid lac de agrement cu cianuri, in care extraterestrii de pe Nubiru vor face salturi in adancime cu parapanta. La rubrica 'Alte atractii turistice morbide' mai putem aminti: vitzei cu doua capete, miei siamezi, caini fara stapan, pesti pe uscat, pisici fara blana, moate cu mustata, moti cu chelia pe moate si cu dintii-n buzunar, soacre bolunde, lapte bio contaminat, tuica de prune uscate cu gust de visine putrede, impachetari cu cianuri pentru bolnavii de cancer aflati in metastaza, cimitirele vesele Cianu Mare si Cianu Mic. Putem aminti chiar si programul pilot de eutanasiere a cainilor bucuresteni, prin trecerea lor in nefiinta fara slujba preoteasca si fara durere, doar prin plasarea custilor pe malul lacului Cianica, timp de doua zile.

Sol contaminat cu metale grele

Se pare ca actuala putere si-a mai adjudecat un record absolut in materie de guvernare nefasta. Avand in vedere ca in actuala Constitutie este stipulat ca Statul trebuie sa protejeze proprietatea, (desi intr-un stat cu adevarat democratic proprietatea ar trebui GARANTATA de catre Stat, nu doar protejata), putem spune ca guvernul Ponta a taiat motzul Constitutiei. Pai in momentul in care fetzi ca boul o lege care favorizeaza interesele unei companii private si permite unei companii private (indiferent care ar fi ea), sa exproprieze cetateni romani, demonstrezi ca ti mortis sa iti gravezi numele pe tablita monumentului istoric dedicat ‘Lingoului Ciufut’ !

Un vechi proverb romanesc zice ca 'Omul sfinteste locul'.

In cazul de fatza expresia 'sfinteste' traducandu-se prin: 'I-a pus Cruce' !

Sau, daca vreti o alta adaptare: 'Omul asfinteste locul'…

Seculara Rosie Montana va deveni astfel cunoscuta lumii ca 'Vanata Canadiana' sau ca 'Vrejul de Steril' …

Vrejul de Steril

Damblarin