GIGELUL DE TRANZITIE

Gigel

Daca veti cauta in Mic Dictionar Enciclopedic titlul 'Copiii tranzitiei', veti gasi poza lui Gigel facuta din spate. Ca sa nu il poata identifica lumea cu degetul. Gigel este exemplul perfect de copil al acestei generatii a nimanui. Gigel s-a avortat anticipat la cerere, la sapte luni. Fiindca ma-sa prinsese un contract la varza temporara in Groenlanda si trebuia sa plece fara el. Ca nu putea sa stea aplecata in lanul cu varza ca un marsupial canguros. Asa ca Gigel si-a sacrificat nasterea mai devreme pentru binele general. O facuse dintr-un interes total dezinteresat. Din cauza zgomotului produs de balonarile lui ma-sa, nu mai suportase sa stea inca doua luni in uter (fiindca era neantifonat).

Gigel se poate spune ca este un copil dotat. Le are pe toate. Sida si Hepatita C, le are de la ma-sa. Alcoolismul si sifilisul, de la tac'su. Dispretul fatza de munca si conjuctivita cronica de la bunicul dupa mama, iar prostata si proteza dentara de la bunica dupa tata. Mai are inca multe alte efecte secundare si minutare nedescoperite. Fiindca Gigel a avut norocul sa se traga dintr-un arbore ginecologic stufos. Tatal lui era un vecin de al doilea cu care semana leit. Daca ii vedeai pe amandoi in pielea goala, unul langa altul, iti dadeai seama ca le semanau cravatele. Aveau nod dublu si le stateau la amandoi pe stanga.

Ultima data cand isi mai amintea de taica-sau avusesera o cearta constructiva (fiindca lucrau amandoi in constructii). Gigel vrusese sa ii spuna o gluma cu dus si intors, intrebandu-l :

’- Ce faci cu un bumerang cand nu iti mai trebuie ?’ Si tot el a raspuns :

‘- Il arunci ! Te-ai prins ?’

Tac-su a sarit la bataie, subliniindu-i ca nu e bine sa arunci nimic, ca nu sti niciodata cand iti trebuie…

I-a zis dupa aceea Gigel :

- Tata, cati ani ai ? Nu ti-as fi dat dupa cum gandesti…

Cand a ajuns la ciclul primar (la cicluri semana cu ma-sa), Gigel a avut un viguros schimb de idei cu doamna invatatoare, care l-a tras de urechi pentru ca vorbea prostii in timpul orelor. Gigel a ramas contrariat, dar cu urechea bleaga. Pai daca oamenii mari sunt facuti tocmai cu prostiile alea, de ce el nu are voie sa vorbeasca despre ele ? Era clar, invatatoarea era o vita ce umbla prin clasa pe ambele patru picioare. Era o vita, dar nu de lapte ci de carne. Fiindca avea ugerul mic dar fundu mare. Inainte sa se intoarca la ei in sat pe post de invatatoare se zvonea ca ea lucrase in Anglia. Fusese taxatoare pe un feribot unde nu ferea botu daca clientii plateau…

De cate ori disparea, maica-sa il putea gasi numai pe Facebook (ca si pe Ponta inaintea sosirii delegatiei americane). De fapt, Gigel e un copil precoce. El nu face nani. El Face Book. In semn de protest ca maica-sa il spala prima data pe buci, dupa aceea pe Face.

Cand s-a prezentat la examenul medical pentru scoala militara a creat senzatie. Cand a intrat asistenta si l-a vazut cum statea dezbracat pe loc repaus, rezemat ca trepiedul in doua picioare plus unul telescopic, a scapat stetoscopul din mana in jurul gatului si ducand apoi aceeasi mana la gura a tzipat isterizata :

- Oooo maaaiii goooood !

Gigel modest si timid i-a replicat :

- Nu poate fi dumnezeul dumneavoastra. Fiindca e doar un organ in stare flasca !
L-au respins pe motiv de platfus la al treilea picior. 

Pe la 25 de ani Gigel s-a impiedicat si a cazut pe ganduri. Nu o sa va vina sa credeti, dar de atunci a inceput sa isi impacheteze zilnic gandurile intr-un jurnal intim.

Mie personal Gigel mi-a captat atentia de pe la pagina 328 . Va avertizez ca urmeaza imagini socante, in care el vorbeste retoric, singur, cu mama lui moarta prin deces (la care eu am plans cu lacrimi marunte si iutzi, pana am ramas cu un gust amar in cerul gurii, pe alocuri tonic) :

«  - Mama, azi, de ziua mea, vreau sa iti confesez o marturisire. De cand nu ma mai uit la televiziunile de stiri m-am ingrasat. Dar nu asta e ideea principala. Ci faptul ca si tu si sistemul educational m-ati fraierit. M-ati mintit. M-ati crescut facandu-ma sa cred ca daca sunt corect, bun, altruist, ca daca muncesc din greu si mai am si carte, am parte…

Mama, m-ai crescut sa fiu miel intr-o tara a lupilor. Intr-o tara in care succesul iti este asigurat doar daca ai un caracter invers proportional cu mitul caracterului nobil, creat de sistemul educational traditional, atat cel din sanul familiei cat si cel din scoala. Pai cum sa am cei sapte ani de acasa cand tu m-ai dat la scoala la sase ?

Se zice ca civilizata este acea societate care protejeaza pe cel slab si defavorizat de abuzurilor celui puternic, prin domnia legii, in fatza careia cu totii ar trebui sa fim egali. Vezi tu o astfel de civilizatie in feudalismul tarziu care cuprinde in mod accelerat Romania, pe zi ce trece ?

Mai ti minte cand te-am intrebat cum e in viata ? Iar tu mi-ai zis ca e ca in bucatarie ? Eu aveam pe atunci doar 18 anisori. Si mi-ai zis :

‘- Gigele, in viata e ca in bucatarie. Cum sa iti explic eu tie ca sa te fac sa intelegi…Ca nu e greu. De exemplu, sti sa faci ciorba de gulii ?’

Iar eu ti-am raspuns :

- Nu !

Iar tu ai continuat :

‘- No, vezi ? Exact asa e si in viata !’

Inca ma mai framant incercand sa inteleg ce ai vrut sa imi spui. Sta-ti-ar fraza asta in gat, oriunde te-ai afla, ca la fotomodeala Alba ca Zapada !

Ai zis sa invat, ca daca am carte o sa am si parte. Dar ai uitat sa specifici de ce anume o sa am parte. Uite ca am fost suficient de bou ca sa iti urmez sfatul. Si am inceput sa mai continui cu scoala. Si am facut o facultate ca ardeiul iute. Cand am inceput-o a fost o placere. Cand am terminat-o a fost durere…Si ce parte am avut ? Ca nu am gasit de lucru decat pe post de receptioner de noapte la un cimitir judetean. Ca in cazul ca suna vreunul din decedatii aia ingropati cu celular cu tot, sa aiba cine raspunde. Pai de aia mi-am tocit eu rotulele coatelor pe bancile de placaj presat al unei facultati facute la fara distanta ?

Mama, am ajuns plin de neajunsuri. Ca anul asta si de cand ma stiu, nu am mai fost demult. M-ai crescut vai de capul meu. Ma trimiteai sa iau repede o felie de paine si sa musc din ea pe casa scarii, cand mirosea a mancare…

Pe tata doar il sti. A fost toata viata ca articolul nehotarat. Cand prin tribunale, cand prin puscarie…

Cica suntem intr-o perioada de tranzitie. De la ce mama ? De la rau la mai rau ? …»

Doamne, cat am mai putut plange. De am facut otita de la lacrimile care mi s-au scurs in urechi (ca am plans pe spate).

000

Acum, ca s-a dat drumul la 'Marea Hoinareala' din 'Facultatile Vietii', printre primele sarje de absolventi cu magna cum laude, se afla si tata lui Gigel (care a fost condamnat fara voia lui, din cauza de malpraxis judiciar). A fost achitat pe motiv de detentie.

Gigel l-a asteptat cu emotie tarzie sa il imbratiseze dupa opt ani de studii intense. Cand l-a vazut aparand in aula universitara, pe peronul celor amnistiati, pe Gigel l-au impresurat lacrimile. Tatal sau avea nodul la cravata desfacut si umbla cu ea fluturand. Ceea ce insemna ca trecuse prin multe...

Au mancat o shaorma traditionala impreuna, dupa care tac’su a exclamat :

- No asa Gigele. Acum mai ai putere sa disperi! 

Dupa numai doua saptamani de zile petrecute in libertate tata lui Gigel delibera:

- Gigele tata, nu cred ca o sa stau prea mult pe afara. Nu se poate trai in halul asta. In puscarie viata e mult mai previzibila si stabila. Daca te multumesti cu putin, ai un nivel de trai minim garantat. Pe cand aici, afara, nu esti sigur pe ziua de maine...Hira-ti ai dracu cu anu vostru electoral cu tot. Acu ne eliberati ca pe documente. Stive, stive…

Gigele, de data asta tre sa coc ceva mai ca lumea, ca sa ma salte astia din nou. Ca acum, cu noul cod penal, se intra mult mai greu ca inainte…

- Gigele, hai, nu vi si tu ? Ca scapi de tranzitie…

Tot Gigel

Damblarin