OMUL CU LENTILA LIPSA

« Avem de ce sa ne temem.  Suntem in tara din care Caragiale a fugit exasperat, tara in care Eminescu si-a pierdut mintile, tara care a refuzat, iresponsabil, oferta facuta de Brancusi, la batrinete: aceea de a-si lasa intreaga opera compatriotilor sai. Tara care si-a omorit elitele in puscarie, tara in care n-au mai vrut sa se intoarca Mircea Eliade, Cioran, Eugen Ionescu, George Enescu. Tara din care pleaca, mereu, tineri exceptionali si nu doar ca sa se capatuiasca, tara care furnizeaza Europei milioane de muncitori cu ziua, prost utilizati si prost platiti la ei acasa ... » Andrei Plesu.

Obisnuit sa aiba lumea pe mana, a evitat aproape toata viata sa si-o faca cu mana lui. De aceea si-a facut-o cu mana altora. Pana cand lumea s-a saturat si a refuzat sa i-o mai faca. Asa ca, pe final, a ajuns sa si-o faca singur, desi tare nu ar fi vrut…

Dintre sutele de furunculi infecti care au fost storsi din trupul puroiat al natiei noastre in ultimii douazeci si ceva de ani (pentru a forma noua clasa politica post-decembrista), va propun astazi un personaj de o  remarcabila notorietate, ce si-a castigat dreptul de a fi incondeiat de catre Damblarin insusi: ‘Omul cu lentila lipsa’.

Personaj abject prin definitie, dar atat de reprezentativ pentru nomenclatura trecuta, prezenta si mai ales viitoare. ‘Omul cu lentila lipsa’ reprezinta insusi ciotul ramas din putregaita radacina comunista, ciot care a reusit sa dea lastari de atunci si pana acum. Ciotul in care parcursul prooccidental si democratic al Romaniei s-a poticnit.

‘Omul cu lentila lipsa’ s-a nascut cu numele de fata Lescu, intr-o familie modesta (adica de moda estica). Tatal instalator (instala microfoane in canalele de scurgere a informatiilor), iar mama caznica. Pentru ca se caznea sa-l creasca si sa faca din el om . Proiect esuat. Printre altele, taica-sau era si purgativ. Ca cica, de cate ori il vedea, ‘Omul cu lentila lipsa’ se scapa pe el.

La scoala il poreclisera. ‘Veriga lipsa’. Fiindca era slab, cocarjit si lipsea mai tot timpul.

Mai tarziu, cand avea sa se evidentieze in serviciile de informare in masa ale regimului ceausist, cand un grup entuziast de tineri turnatori cu state vechi de plata au ramas fara brigadierul de informatii care raspundea de formarea lor profesionala, au intrebat :

« - Si noi ? li s-a raspuns: - Voi, cu Lescu ! »

De atunci a ajuns cunoscut in bransa turnatorilor ca Voiculescu, cel cu centura neagra cu un Dan. 

Maica-sa saraca, mereu ii spunea :

- Invata bah ! Ca o sa ajungi lopatar. Nu cerb, ca holoangar !

Din basmele romanesti i-a placut cel mai mult de Fat Frumos. Nu pentru ca era sexy, ci pentru ca el crestea intr-un an cat altii in zece. De timpuriu, OCLL (Omul Cu Lentila Lipsa), a inteles ca pentru a creste la fel trebuie sa te afli in relatii privilegiate cu puterea. Doar Fatu Frumos era fiul imparatului, nu ?

Copil fiind, manifesta deja o predilectie acuta spre stilul de viata nonconformist si luxuriant. De exemplu, ziua umbla cu ochelari de soare, iar noaptea cu ochelari de luna. Prima data cand a intrat intr-un shop cu valuta si a vazut un cuptor pe care scria ‘Cu microunde’, a intrebat daca nu au si variante cu intrebari mai mari…

Ajuns la Focsani, a satisfacut stagiul militar cu tot cu bucataresele din dotare. Plus vreo cateva virgine la tura a doua (care mai fusesera seduse initial si abandonate ulterior, pe motiv de buletin de Bucuresti).

Posedand un instinct de supravietuitor zgarcit, a absolvit Academia de Studii Economice Bucuresti. De orice vina.

Se zice ca economistul era atat de zgarcit incat, atunci cand si-a facut prima firma, a inceput sa cumpere hartie igienica cu trei straturi. Un strat il dadea clientului, unul la contabil si al treilea il tinea pentru el. Cand si-a tras primul Mertzan s-a dus la Bingo ca sa isi ia numere provizorii, ca erau mai ieftine…

Apoi a inceput incet dar singur, sa faca pasi timizi pe scena tinerelor talente, in cadrul show-ului netelevizat numit « Securistii au Talent ». A iesit finalist cu piesa ‘Sifona-i-as si n-am cui’ in care versurile sugerau modalitati profesioniste de a-ti sifona membrii propriei familii organelor in drept.

A impletit sub forma de motive nationale sculptate cu brisca, diploma de economist cu cea de securist. Si asa a juns cu functii (nu erectile), in firmele de comert exterior, unde securistii jucau pocker pe sume secrete.

Ca securitoid se zice ca el si-a respectat victimele, spre deosebire de altii. Fiindca nu le-a bagat in seama. Le-a bagat in puscarii. Dupa ce in prealabil le trecea pentru confirmare prin presa de stors declaratii de la editura SECU. Ocazie cu care el mai completa, scriind compuneri maiastre, ce impresionau pana si pe subiectii incriminati fara voia lor…

Dupa ce in decembrie ’89 s-au incheiat filmarile la documentarul ‘Pleaca ai nostri, vin ai nostri, noi ramanem tot ca prostii’, viata lui OCLL a ajuns sa fie impartita in perioade si pe culori, ca la Picasso.

In perioada de rosu inchis, a ajuns sa coordoneze capitalul companiei Crescent (care a ajuns in cele din urma Descrescent). Se estimeaza ca din conturile Intrepriderii de Comert Exterior ‘Dunarea’, 4 miliarde de dolari s-au dus pe Apa Sambetei (curs superior de apa valutara, care nu se stie de unde izvoraste, pe unde serpuieste si, mai ales, unde se varsa).

Din fericire, in perioada de rosu deschis, compania Grivco – ‘Grivei & Co’ (Grivei, un alt nume conspirativ al lui OCLL), a ajuns sa corespunda profilului mitologic al lui Fat Frumos. Crestea intr-un an cate alte companii in zece. A ajuns in anul 2006 sa aiba un profit net de 18 milioane de euro, adica Grivco a castigat 50.000 de euro pe zi . Si se mai zice ca in Romania mediul de afaceri este nesigur…

A intrat apoi in ceea ce psihiatrii au descris ca fiind ‘perioada verde’. Fiindca incepuse sa vada cai verzi pe pereti, cai ce apartineau unei lumi suprarealiste. In aceasta perioada a inceput sa dezvolte sindromul ‘utopiei umaniste’ si a inceput sa scrie pe bacnote de 500 de euro principiile functionarii Ministerului Armoniei si cum ar trebui colectata Taxa pentru Tulburarea Armoniei… Sau, Ministerul Armonizarii Productiei cu Consumul, « care va evita supraproductia din capitalism si penuria din comunism ». Sau, Ministerul Achizitiei si Prelucrarii Informatiei, care ar fi trebuit sa se ocupe nici mai mult nici mai putin de cat de « micsorarea incertitudinii »…

Nu ar mai fi lipsit decat Ministerul Fericirii Supreme din Venezuela, condus de un pediatru…

Toate aceste aberatii sunt inghesuite nu doar in mintea inculpatului, ci si in cartea « Societatea Umanista », semnata de insusi subiectul acestui pamflet.

Cand a ajuns la concluzia ca nu are cu cine, ca societatea lui utopic-umanista nu prinde la roman (care oricum traieste de cateva veacuri bune intr-o utopie mioritica), a schimbat perioada. A intrat in perioada galbena. Pentru ca dupa ce i-a palit umanismul, a imbratisat conservatorismul. A inceput sa continue sa conserve avutul obstesc prin mijloace private. Contractele ce au absorbit fondurile europene si au secat bugetul de stat au fost mai eficiente decat absorbantele Always Ultra-Super Plus cu aripioare cu tot. Culmea ironiei consta in faptul ca pana si actele de caritate mimate prin te miri ce fundatii infundate, au fost comise din bani publici si fonduri europene, nu ai companiilor lui private.

Trustul ‘Intact’ nu a prea lasat in tara romaneasca nimic intact. De la finante, media, politica si pana la mentalitate. Ba, mai mult, trustul asta a impartit poporul in doua tabere : cei spalati pe creier si cei  nespalati…

Omul cu lentila lipsa a atins culmea apogeului cu ceva timp in urma. Cand a fost urzitorul din umbra a celor mai tenebroase combinatii din istoria recenta, ajungand neoficial ‘capo di tati capatzanili’. S-a cocotat acolo unde crima organizata transfrontaliera, coruptia institutionalizata si marea politica cresc in buchet, sub forma de floare de colt. Pentru ca de acolo de sus, sa poata obtine victoria finala si absoluta: ingenuncherea statului de drept si transformarea lui inocenta intr-un stat mafiot captiv, pe care el ar fi urmat sa il conduca discretionar din umbra marelui sau geniu politic. Machiavelli insusi, daca ar mai fi fost in viata, ar fi fost mandru sa il numeasca succesorul sau.

Si a brevetat chiar si o noua inventie (ce ar trebui sa-i poarte numele):  tangoul juridic. Cand instanta suprema vrea sa te judece in calitate de senator, demisionezi si ti se muta dosarul la o instanta pentru gainarii de rand. Acolo ai dreptul la doua apeluri nu doar la unul. Dar asta numai dupa ce ai tras de timp pana la limita maxima de siguranta. Apoi, bineinteles, faci pasul de dans din nou spre pozitia de senator. Si dosarul se muta din nou…Mai cumperi niste amanari si speri ca pana la urma sa treaca atata timp incat uita lumea si scapi. Si uite asa se joaca fata, cand pe stanga, cand pe dreapta (in cazul de fatza, fata fiind Justitia).

Numai ca la tipul asta de tango juridic exista un risc. Daca atunci cand fandezi te apuca o criza lombago-sciatica de picior, poti ramane dracu blocat de spate prin vreo puscarie, ani de zile…

OCLL ne-a demonstrat ca daca vrei cu adevarat poti. Nu conteaza de cat de josnic pornesti. Numai sa se gaseasca vointa politica. Ne-a demonstrat ca obiceiurile grele mor rau, pardon, obiceiurile rele mor greu. Mai ales daca constiinta publica e inca obisnuita sa le suporte. 

Sigur, Omul cu lentila lipsa si-a asigurat un loc sigur in istoria contemporana a Romaniei. Nimeni nu poate nega asta. La pagina cu cei mai influenti, nefasti si sinistri hemoroizi care au crescut la curu patriei.

Acum, Omul cu lentila lipsa a intrat deja, fara sa stie, in perioada blue. Mai pe romaneste, bleo mamaia, sau perioada vanata. Perioada in care se da filmul inapoi si la reluare se vizioneaza cu microscopul.

Chemat la DNA pentru audio-vizualizari mai zilele trecute, a aparut cu o pereche de ochelari de soare ce aveau o lentila lipsa. Sharmant si jovial pe exterior, cu vitriolul in clocot pe interior, a gasit de cuviinta sa isi traduca gestul opiniei publice, asa…pentru posterioritate. Cica, a vrut sa transmita un mesaj poporului roman (pe care il considera cu aceasta ocazie ca fiind inteligent din nascare). Un mesaj cu multiple interpretari :

 ”Ba ca am vrut sa arat cum se vede lumea dintr-o perspectiva trunchiata (ca atunci cand iti lipseste-un ochi), ba ca asa ar arata justitia partizana din Romania (care, in loc sa fie oarba, trage cu ochiul intr-o singura directie), ba ca am sugerat ca marinarul are de infruntat de-acum un pirat in toata regula.

Oricum ar fi, e limpede ca am lansat o moda …”afirma Omul cu lentila lipsa in fatza camerelor de filmat, ranjind apoteotic.

Singura moda pe care a incercat sa o lanseze si care a iesit din sezon, este cea a mentalitatii de dinozaur comunistoid, care refuza sa inteleaga ca Romania de azi nu se mai afla in Jurassic Park .

Dincolo de artificiile jurnalistice cu care inca mai incearca sa inoate impotriva curentului, se contureaza din ce in ce mai clar o realitatea rece si implacabila.

Varanul (dupa cum i se mai spune in alte lucrari de specialitate), solzoasa soparla carnivora, rapace si veroce, a inceput deja sa naparleasca in gradina zoologica a justitiei.

I-a cazut prima lentila…

 Naparlirea a inceput

Damblarin