FĂTUL, TOANTA ŞI CU ZMEUL

FĂTUL                            TOANTA 

ŞI  CU 

ZMEUL

Cică, presat de nevoi electorale care îl tăiau din foale-n jos, Fătul o apucă de codiţe pe toanta C-osăioana şi o târî către palatul Zmeului.

Fătul, mai nevolnic din fire, şi-ar fi dorit ca toanta de C-osăioana (care fusese unsă să colecteze CAŞul împărăţiei), să-l convingă pe Zmeu să reducă dijma de CAŞ cu cinci ocale pe cap de vită furajată. În speranţa că Oierii din regat vor fi Boieri cu el la toamnă, când Zmeul urmează să se retragă din fotoliul ăla mare şi capitonat de îi zice tron, la ferma lui de la Nana. Nana Mouskouri. Iar Fătul speră să îi ia locul.

În toată împărăţia era cunoscut faptul că Zmeul avea focul în priviri. Dar privea cu tir încrucişat. Şi sus şi jos, în acelaşi timp. Apoi suprapunea cele două unghiuri diferite şi obţinea imagini 3D.

C-osăioana auzise şi ea despre această tehnologie. Aşa că îşi trase o ţinută frugală, de palat. O catrinţă scurtă, cu trei palme peste genunchi, cu fermoarul pe stânga. Şi o ie brodată cu motive bugetare roşii. Ca să poată Zmeul aprecia dintr-o sorbire inventarul din dotare.

Odată sosiţi la poarta palatului intrară în audienţă pe vârfuri, ca să nu-i audă Zmeul. Că Zmeul avea auzul fin reglat şi auzea chiar şi declaraţiile de presă care se dădeau la poartă.

La văzul Zmeului, Toanta începu să se hiperventileze panicată, suspinând ca un compresor. Pe Făt îl trecu un fior rece pe bulevardul spinării şi scuturându-se din rărunchi îşi încovoie spinarea umil, ca o pisicuţă ce se pregăteşte să se gudure pe lângă piciorul stăpânului. Căci Zmeul avea moacă de căpcăun, cu tenul chel şi colţi cu strabism. Deşi nu era frumos, era urât (în special de cei de teapa Fătului), dar dat dracu de vulpoi viclean ce era. În plus, Zmeul servea motani crocanţi umpluţi cu drob de miel şi ornaţi cu petale de trandafiri roşii, la tavă, pe post de desert.

Şi totuşi, în pieptul tânăr şi feciorelnic al toantei C-osăioana (siliconat discret la Harvard), ca două pere mălăieţe date-n pârg, se zbătea cu emoţie o inimă de voinic. Spre deosebire de pieptul cu platfus al Fătului, pe care se zbăteau doar câteva fire de păr ce crescuseră sub piele (efect al unei epilări nereuşite).

Odată instalaţi în fotoliile de protocol, C-osăioana se aşeză provocator exact pe raza orbitală a Zmeului. Ca să-l prindă flama. Dar îşi încrucişă picioarele provocator, în poziţia ‘Staţionarea interzisă în spaţiul amenajat’.

Fătul în schimb, era atât de hipnotizat de contactul cu mobilierul de la palatul împărătesc, încât se lăfăia în fotoliu, zbănţuindu-se ca un retardat şi făcea biluţe din urechi.

Zmeul : Înţeleg că vreţi să reduceţi dijma la CAŞ ? Bănuiesc că o să recuperaţi pierderea din alte surse ? (tună Zmeul). Vreau să văd şi eu un rulou de papirus, o scoarţă de copac A4, ceva… Pe care aţi încrestat nişte cifre. Indiene, arabe, romane, octanice, cetanice, cifre de afaceri…Nu contează de care. Atâta timp cât le-aţi folosit pentru a ajunge la concluzia că reducerea CAŞului cu 5 ocale pe cap de vită furajată este o măsură benefică pentru împărăţie, dar putem recupera din alte surse. Ca să nu ajungem să nu mai putem plăti solda la soldaţii care s-au retras la sate.

Toanta: Da, sigur…(se bâlbâi ea de emoţie, căutând cu privirea suportul tehnic al Fătului, care oricum era depăşit de subiect). C-o să…

Z: C-o să ce, mândro ?

T: C-osăioana mă numesc. Şi tare v-aş ruga să nu mă întrerupeţi, fiindcă nu am memoria cifrelor şi mă încurc! (îşi suflă în piept o doză de curaj până îi cedă sutienul).

În timpul ăsta Fătul visa electoral cu ochii închişi, scobindu-se în nară cu o lingură de pantofi, pe care o folosea la încălţatul opincilor făcute din anvelope de tractor.

T:  Aşa, deci, eu cred din tot sufletul că asta, ca şi multe altele, este o măsură foarte bună. Este exact măsura mea. Îmi vine ca o mănuşă chirurgicală…

Fătul : Fă toanto, ţi se făcu de explicaţii numaidecât ? (tuşi Fătul discret, în pumn).

Z: Eu aş vrea să vă cred, dar gaura dumneavoastră nu mă lasă. Clarific, gaura dumneavoastră din buget, nu mă lasă! Deci, cum vă putem acoperi gaura ? (replică sarcastic, râzând în hohote sacadate şi pe un timbru vocal acordat în cheia fă, Zmeul).

T: Domnu Zmeuu, bănuiesc că faceţi diferenţa între calculul contabil şi calculul renal. Se ştie că ciobanii mai au brânză şi în alte părţi, ascunse. Cea de sub unghii de exemplu, e la negru. Se vede culoarea cu ochiul liber. Cea pentru care trebuie să beleşti mielul ca să dai de ea, nu a fost dijmuită niciodată. Deci, dacă reducem cantitatea de CAŞ colectată, ciobanii vor fi stimulaţi să ne dea mai multă brânză. Şi vom putea oferi celor retraşi din serviciul coroanei mai multă brânză genitală decât am oferit până acum. În plus, investigatorii de pe alte plaiuri vor fi atraşi prin stimulare şi vor începe să investească din ce în ce mai mult…

Z: Pe ciobani şi investitori îi veţi stimula dumneavoastră ? Domniţă, spre deosebire de dumneavoastră, eu acum nu trebuie să mulg, ci să promulg. Acu, nu când nu voi mai fi în tronu ăsta. Unde vă credeţi, în ‘Urzeala Trenurilor’ de la CFR Marfă ?  Sursele !!!

Urmă o sugestivă împletire de priviri în motive naţionale de electorată, între C-osăioana şi Făt. Moment în care puiul de lele îi dădu de înţeles fătucei că trebuie evitat răspunsul până după alegerile prezidenţiale, ca să nu se sperie norodul.

T: În momentul în care vom evapora bugetu pe 2015,  veţi vedea că sursele vor fi foarte hilare (se precipită ea dintr-o suflare).

Z: Apropo, Fătule, că văd că ai venit cu pluta la mine în palat şi ţi se rupe vâsla de subiect. MTO l-ai luat în calcul?

Fătul : Ce zâsarăţi ? (tresări enervat şi confuz Fătul, luat total prin surprindere). Vorbiţi dracu româneşte domn Zmeuu, să-nţeleagă tot prostu!

Z: Medium Term Objectives. Efortul bugetar pentru eliminarea riscului de depăşire a deficitului bugetar de 3% din PIB, prevăzut în Tratatul de aderare, şi care asigură, pe termen lung, stabilitatea finanţelor publice.

F: Ahaaa…Ăla era ? Bodaproste. Nu e nimeni de neînlocuit, să ştiţi. Bucuroşi le-om duce toate. De e Ponta, de ie noi…

Z: Mă oameni buni (grăi Zmeul, care cunoştea cât de dulce e carnea de om), eu m-am aşteptat că voi vă veţi înfăţişa înaintea mea cu cifrele de la poezie învăţate. Vreţi ca după plecarea mea să transformaţi împărăţia asta într-un loc întunecat, bântuit de duhuri ? Unde numai vârcolacii şi vampirii alături de Dracula vor mai îndrăzni să se avânture ?  Să faceţi împărăţia asta de bahulă printre celelalte împăraţii, mai mult decât a ajuns până acu ?

Vedeţi bine că toţi eroii noştri pozitivi au cerut azil politic, refugiindu-se în cele patru zări. Iar cu poruncile cu care vreţi să împărăţiţi nu veţi mai avea de unde să potoliţi foamea şi setea lui Fomilă şi Setilă!

Eu încă vă mai dau răgaz să aduceţi zapisul cu calculele făcute. Altfel, să nu mai poftiţi la palat. Că unde vă stau picioarele acolo vă va sta şi capul ! (după cum gândiţi, oricum acolo vă stă).

Ajunşi la poartă, Fătul se laudă către megieşi că mai avea puţin şi-l trăgea în ţeapă pe Zmeu. Dar, oricum, zilele Zmeului fiind numărate,  va arăta el în curând tuturor cine e cu adevărat fătul lui Ucigă-l Toaca şi a Mumei Pădurii.

Iar împărăţia aceea, învăluită în grea negură, a ajuns o mlaştină bântuită, sub blestemul Frăţiei Trandafirilor Roşii (cunoscută şi ca Fu Te Re).

S-a pierdut apoi treptat în izolarea codrilor cei veşnici, până ce uitarea a ascuns-o privirilor din afară. Transformând-o într-o legendă pe care oamenii o folosesc până în ziua de azi pentru ca să îşi sperie copiii care vor să se joace electoral de-a Făt Pontos şi Ileana C-osăioana.

PS: Ş-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea mea. Să nu ziceţi p-ormă că nu v-am zis !

Damblarin