TIBIA ŞI PERONEUL

Tibia şi Peroneul se giugiuleau încă din fazele incipiente. De când erau doar două celule osoase ce sugeau calciu lactic cu biberonul înfipt în cavităţi, dar care se credeau deja măduvă. Tibia şi Peroneul voiau sa crească împreună, ca oase pereche unite-n epifize. Pentru că împreună simţeau că ar fi putut trage un şut în posteriorul societăţii cu gamba. Chestie care de regulă doare şi se lasă cu complicaţii ulterioare, dacă nu ai manşonul de protecţie Durex, tras peste fluier.

Dar pe Peroneu l-a prins flama încetul cu încetul, tot holbându-se la şanţul maleolar al Tibiei, fără masca de sudură. Şi fibra lui osoasă se întărea până la calcefiere ori de câte ori Tibia îl mângâia pe vârful capului fibulei sau se freca de el cu cavitatea ei cartilaginoasă şi catifelată. Până într-o zi, când Peroneul a decis că, în numele osteopatiei, trebuia făcut ceva. Şi a fracturat-o. O dată de mai multe ori, până i-a lărgit gaura nutritivă şi incizura fibulară în aşa hal că a început Rotula să le bată-n perete. Că cică aşa o deşelase pe Tibie, că atunci când păşea crăcănată îi atârna cartilagiul din maleola medială, de nu mai putea nici Rotula să culiseze la 90 de grade, când voia Genunchiul să o aplece.

De la fractura asta deschisă, Peroneul a ajuns din romantic un lacrimogen cu muci. Se furişa noaptea pe Drumul Oaselor, până sub balconul ei de la parter şi începea să-i anchilozeze câte o baladă anonimă, interpretată la fluier. La fluierul piciorului. Ceva de genul:

" Tibio, tu mi-ai zis că eşti virgină şi acu iau penicilină. Mă scarpin în cerul gurii şi umblu precum somnambulii, cu buba-n capu fibulii. Şi pe diafiza-mi lungă mă tot dau cu vazelină, în speranţa c-o s-ajungă. Că mi-ai zis că eşti virgină..."

Degeaba l-au sfătuit unii şi alţii ca să mai aştepte cu transferul de fluide, fiindcă nu are încă destul ţesut spongios ca să producă suficiente celule sanguine. El nu şi nu. Că reumatismul care s-a creat între ei este nu doar articular, dar şi perpetuu şi etern...

Tibia şi Peroneul se considerau ţandură de os sfânt. Ceea ce însemna că lor nu li se putea întâmpla ceea ce se întâmpla la toată lumea. De atunci, cunoscuţii şi prietenii au ajuns să îl strige pe Peroneu 'Perineu'. Şi pe Tibia, 'Pubia'.

Rotula şi Genunchiul au suferit o ruptură de menisc în urma aventurii Peroneului. Rotula a juns să bombăne singură, printre cratiţe, în bucătărie:

"- Generaţia lui Facebuci ! Ăştia nu pot trăi decât în viteză. Nu se pot implica în ceva mai mult de cinci minute. Că după aia îsi pierd concentrarea...Dacă îi scapi singuri cinci minute într-o cameră cu uşa închisă se şi sudează strâmb, ca o fractură ce nu o fost pusă în ghips. Păi pe vremea mea, ne duceam mai întâi la un film de ăla pe rolă, pe care ni-l mulinau ăia o oră jumate la cinema. Apoi, până nu molfăiam o pungă de bomboane şi nu lingeam o vată pe băţ nu ajungeam acasă. După aia, îmi trăgea o frecţie cu rivanol, ca să mă înmoaie, de să gălbenea tăt pe deşte. Abia după aia începea osteopatia. Până mă băga în ghips...Da generaţia asta de oscioare, crescute cu calciu praf, nu de vacă, de la mama lor...unde or ajunge în halul ăsta ? Dacă se trezeau, Doamne fereşte, cu o pereche de falange gemene, sau cu vreo poliomielită venerică-n măduvă ? Doamne iartă-mă..."

Din sufragerie strigă Genunchiul:

- Auzi tu ce scriu ăştia de la BBC: " La vremuri noi şi tehnologii noi, probleme noi: părinţii americani sunt sfătuiţi să dea atenţie semnelor care arată că adolescenţii trimit multe mesaje scrise pe telefonul mobil, deoarece această tendinţă poate indica existenţa unor tulburări serioase.Tinerii care trimit excesiv de multe SMS-uri sunt mai înclinaţi să adopte comportamente riscante, precum consumul de alcool şi droguri, fumatul sau angajarea iresponsabilă în relaţii sexuale."

- Păi tu l-ai verificat pe ameţitu ăsta cât timp butonează tătă ziua de pe mobil ? Ha ? Că dacă o făceai, poate ştiam şi noi ce ne aşteaptă...

Din camera lui, unde se mulase pe muchiile calculatorului, Peroneul cugetă zeflemitor:

- Ce ştiu babalâcii ăştia comunişti ce-i viaţa ! Acum se lustruieşte osu, până nu apare scleroza-n plăci şi nu dă artroza-n el. Le arăt eu la toţi ce poate un os lung. Chiar dacă-i strâmb. Numai să termin clasa a 4-a !

Damblarin