miercuri, 21 decembrie 2016

1 All I Ever Wanted


Tot ce eu mi-am putut dori vreodată
Nu a fost să schimb lumea-n mai bine,
Să o salvez, sau să o fac imaculată ;
Ci a fost, doar să fiu cu tine. 

Am renunţat la culmi şi infinite abisuri,
Şi m-am târât epuizat prin Calea Lactee,
Ţi-am împletit cunună din ale mele visuri,
Ţi-am pictat cu sânge propria-mi odisee. 


Am sperat că timpul şi cu puterea minţii,
Alături de dragoste, să te îndemne la reflecţie,
Şi că vei înţelege că nu pot fi comparat cu alţii;
Căci sunt un trubadur, o piesă rară, de colecţie.

Damblarin





3 All I Ever Wanted







Video    Radio    Damblarin
dragostea descătuşată  

prin suspin

5 All I Ever Wanted






Video  Radio  Damblarin
All I Ever Wanted

sâmbătă, 10 decembrie 2016

CIOBĂNESCUL MIOcRITIC




Noi, lățoşii mioritici, ăştia din spatele stânii,
Că care cum ar zâce unii, dulăii, sau poate, cânii,
N-am mai dat din coadă, ne-am pus pă lătrat,
De ni s-o spăriet măgarii împreună cu stăpânii,
De pă munte-n jos pîn vale, până-n sat.

Cum să ştie de veacuri peste tăt în astă țară,
Viața la munte-i gre, iar de dulău, nu îi uşoară;
Nu poți păzî oile bine, că nu poți muşca pă hoți,
Poți fugării ciori şi iepuri sau lătra la lună-n sară,
Da n-ai dreptate nici belşug, dacă nu-i înhăți pă toți.

Că de-am putea noi muşca pă drept
Pe ăl de fură, crezând că-i mai dăştept;
De la ăl cu țâța-n gură la ăl care-i mai atent,
Am lăsa atunci lătratu, le-am sării direct în chiept,
De ni s-ar tocii caninii în haita din Parlament.

Da ni-or pus în lanț, jujeu şi cu botniță la bot,
Ca să prăduie ei cu neamu fără frică tăt ce pot;
Dau legi ce apără nu turma, ci mai mult pă prădători,
Or pus ciobani la stână lupii, cu a lor haită cu tot;
Gebeleizis doamne, trăzneşte-i mâine pântre nori !

Mâine-i mare foială-n târg, că dă prostimea cu votu,
Să aleagă-n Parlament penalii la care au pus botu,
Da de iară cei mai mulți îs ăia cu PeSeDeuu,
Trec oceanu spre Canada, de ar fi cu feribotu;
Să turbez, de nu mă spânzur de o cioată, cu jujeuu !

Mândru mis că nu-s doar câne, îs Ciobănescu Mioritic !
Am stat de veacuri în Carpați, pân mi-o ajuns pedigriu critic;
Dar după alegerile astea, a unui alt nou Penalment, chiar din ăst an,
Nu o să mai latru, da o să fug schelălăind din plaiul ăsta criptic...
Că decât lângă 'Blestemul Miorița', mai bine Ciobănesc German !



Damblarin 

joi, 27 octombrie 2016

1 Castelul Eclectic





În Castelul Eclectic demonii orbi bântuie damnaţi,
Peste coloanele de marmură neagră aruncă năvodul
Jilav şi rece, iar rigor mortis te-mpresoară lasciv cu fiorii
Muşchilor încleştaţi pe destinul munţilor Carpaţi;
Unde capra cea neagră semeaţă îţi cântă prohodul,
Iar ochii-s scobiţi din orbite, când te adulmecă zodia ciorii. 




2 Castelul Eclectic





De dincolo de timpul nefiinţei captive în genune,
Se scurge un murmur ca un blestem suflat în tulnic,
Peste fiinţele sordide, ce colcăie prin mlaştini cu zgură;
E un castel mitic, abandonat de zei, cu o nefirească lume,
În care sângele gros şi rece ţâşneşte-n cheaguri, năvalnic,
Prin două porţi imense, deschise, ca două morţi cu gură. 



3 Castelul Eclectic



Nici un strigoi, pricolici, moroi, zmeu, sau ursitoare,
Căpcăun, balaur, zână, iele, scorpie sau chiar vârcolac,
Nu au răzbit vreodată să scape de vraja negurilor din el;
Acolo e un timp şi spaţiu alterate într-o oază de oroare,
O grădin
ă cu suflete otrăvitoare, în mijlocul unui lac,
Destine pierdute pe veci în infernul Eclecticului Castel.

Damblarin




4 Castelul Eclectic







Video  Radio  Damblarin
unde poezia se impleteste cu muzica

pentru a crea Emotia

vineri, 14 octombrie 2016

Concediu de Vis…à vis

Ora de iarnă/vară in estul Europei



După cum cerea tradiţia şi familia, ne-am purces şi anul acesta din vestul Europei către cele plaiuri de mit, jaf şi legendă, atraşi de oarece tainice legături ancestrale, menite să ne reamintească că românul a fost, este şi va fi legat de glie. Căci chiar dacă nu scoate producţie la hectar, unde sapă sapa locu, sare din pământ vilocu cu coteţu şi cu porcu.

Am regăsit o ţară frumoasă pe cale de consecinţă, cu oameni veseli cu ochii trişti şi cearcăne vioaie, dar cu un imens potential, ce nu se materializează niciodată.
O ţară a contrastelor, cu valori contradictorii (a nu se citi tranzitorii), împânzită de segmente de autostrăzi ce par să nu mai fie terminate niciodată. Segmente pe care le poţi unii între ele cu bicicleta sau cu calul şi căruţa la nevoie. Un popor ce musteşte de orientalism dar care jinduieşte după nivelul de trai de tip occidental.
Un ‘no man’s land’ unde ce a mai rămas din filozofia lui Zamolxe, după spălarea pe creier de tip bolşevic, se împleteşte cu filozofia venită de pe marele Hindu, iar latinitatea moştenită de la interlopii Romei, deveniţi colonişti, a fost fecundată de balcanismul fanarioto-turc până am ajuns ceea ce suntem astăzi. Şi nimic mai mult. Nu neapărat în ordinea asta. Dar parcă mai contează ?!
O combinaţie fulminantă, care promite vizitatorului neavizat, euforie, nervi şi diarie, admiraţie sau oripilare, perplexitate sau indignare până la constipare. Unde necazul perpetuu devine sursa hazului cotidian iar superficialitatea colac de salvare. Iar fatalitatea există la o dimensiune unică, devenită sursă universală de gânduri maxime şi cugetări minime, dar băşcălioase. Unice şi irepetabile în alte culturi. Dacă la noi până şi cimitirul este vesel…


Anul acesta am plecat în câteva circuite turistice autoimpuse, ca să acoperim zone fără acoperire şi să descoperim şi noi ceea ce alţii au părăsit de mult. Peisaje dacice cu influenţă romană. Pe alocuri şi pretutindeni, cu influenţă rommales. Trasee preponderent montane dar şi dunărene. Cu paznici de baraje, pitoreşti, în straie de ‘Hidrocentrale’, ce pescuiesc nestingheriţi bibănei de printre gunoaiele ce plutesc pe suprafeţe mari de pe lacurile de acumulare. Gunoaie şi peturi de plastic ce se izbesc ritmic de zidul barajelor, sub camerele de filmat şi privirile dezgustate ale turiştilor. Dar mioriticul personaj ‘hidrocentral’ sughite şmecher prin paiul rumegat cu talent în colţul gurii şi din pieptul umflat de mândria de a fi de prin partea locului, în timp ce pendulează pe două beţe cracoşe înfipte  în bocanci ‘de comando’, cu două numere mai mari.

Şi i-am dat talpă.


La ‘Sfântu Aşteaptă’, unul dintre sfinţii cei mai de seamă din panteonul ortodox românesc, (căruia românii îi atribuie progresul de orice natură), la poalele troiţei cu tablă ruginită am zărit din goana maşinii un buchet de flori de ‘Nu mă uita’. Ca un memento tăcut ascuns într-o rugăciune furată. Pe care tacticoasă îl rumega o capră fără complexe de natură spirituală…

Prinşi în spatele unui convoi de peridoace încărcate cu buşteni, ce te afumau la greu şi la deal până borai cărăbuşi, am înţeles că sintagma ‘codru-i frate cu românu’ se traduce în contemporanitate prin tendinţe asemănătoare. Adică, dacă românul a luat-o valea, către străinătate, la fel s-a decis şi codru să facă.


La Băile Herculane, ‘dai un leu da’ vezi bulane’ nu mai e de actualitate. Fiindcă numai băbăciunile se mai aruncă de pe stânci cu paraşute cu sutien în izvoarele termale vindecătoare de iluzii şi izvorâtoare de boli venerice şi de piele autentică sau ecologică. După caz.
Gazdele pensiunii însă ne-au răsfăţat cu produse tradiţionale. Sârbeşti. Ca să scăpăm de gustul dezolant din cerul gurii pe care ţi-l livra aspectul staţiunii aflate în paragină. Şi ca să evităm o posibilă toxi-infecţie alimentară cu origini sănătoase, româneşti. În schimb, puteai opta (discret, fireşte), pentru fetiţe zglobii şi nerăbdătoare să lepede textila, aduse doar pentru tine cu doar 100 de euro bucata, direct de pe bandă, de la Arad.


Ajunşi cu sorcova la Orşova, ne-am îndreptat apoi pe firul Dunării poluate către Cazanele Mici şi Mari, ca să vedem cum fierbe în ele cu mândrie proletară ‘Capul lui Decebal’. Deşi statuia seamănă mai mult cu Smiley (după umila părere a lui nevastă-mea). Una dintre cele mai mari statui săpate în stâncă din Europa. Căreia i-a căzut nasul şi mustaţa, dar i le-au cârpit la loc cu regips.
Ne-am dat şi noi apoi cu veste de salvare pe circuitul şalupelor, punctând câteva atracţii turistice din cele mai diverse, sculptate în cretă dată cu baiţ şi vândute pe post de breloc celor care voiau să le atârne în cuiul memoriei acestui neam, neatârnat de veacuri.
Peştera lui Veterani, de la Cazanele Mari ale Dunării, ne-a reamintit de bunele vremuri de altădată, când austriecii luptau să ţină afară din Europa pe otomani, nu pe est-europeni. Pentru o anumită sumă, un tânăr ghid alcoolic şi cu aspect de ratat ce tuşea tabagic, ne-a explicat că movila din mijlocul grotei s-ar putea să fie un altar al lui Zamolxis. Dacă nu cumva e rahat de lilieci.
De urci pe vâna apei în amonte, dai de un golf pitoresc cu o grămadă de pensiuni înşirate ca ciorile pe liniile de înaltă tensiune. Unele de vânzare, altele, spaţii de închiriat, dar toate construite fără autorizaţie. Am găsit una încă locuită din vremuri tulburi şi de mult apuse, cu un personal amabil şi cu tendinţe nepoliglote. Care la fiecare întrebare legată de posibilele atracţii turistice ale zonei îţi răspundeau senin şi detaşat că pentru ei e oricum ultimul sezon, că pleacă în Anglia până când încă se mai pot face acte…Că ţară frumoasă…cinste cui te-a scris, dar, remuneraţie mică după buget, monşer ! Că decât aşa nu se mai poate…

Ne-am luat şi noi un cazan, din alea mari care erau acolo, ca să ne cazăm şi apoi am comandat şi noi un meniu, cu specificaţia să nu folosească apă direct din Dunăre. Asta după ce am văzut recomandarea de pe uşa de la buda din cameră, în care erai rugat să nu mai arunci hârtia igienică în veceu, ci în coşul de lângă. Că altfel ajunge în Dunăre şi pluteşte color. Ne-au recomandat să vizităm împrejurimile şi să nu ne grăbim să ne întoarcem înainte de miezul nopţii că mâncarea încă o să fie fierbinte. Aşa că zis şi făcut, am luat-o pe firul Dunării fo optzeci şi ceva de kilometri, către Moldova Nouă. Stânci, serpentine şi coline. Frumos dom’le, frumos.

Numai că la capăt de traseu ne-a aşteptat răbdător şi binevoitor un mare şoc. Am găsit nişte refugiaţi sirieni care îşi făceau selfie cu blocurile de la Moldova Nouă şi care au luat-o înapoi spre Siria, pretextând că dacă formele de viaţă ce colcăiau prin catacombele cu patru etaje încă neprăbuşite pot trăi în aceste condiţii, şi ei pot trăi în zona de război. Insula din apropierea oraşului fusese transformată în depozit de steril, ca şi o mare platformă de pe malul românesc de lângă oraş. De cinci ori pe an, vânturile care suflă aici îi unesc pe sârbi şi români deopotrivă sub un strat protector şi alb, de câţiva centimetri de steril toxic de cupru.


Ne-am întors cu faţa de unde am venit, convinşi că meniul trebuie că e deja gata. Şi România la fel.

Dar partea bună este că, dacă stai să te gândeşti bine, dacă chiar vrem să-i facem pe ruşii din Armata a Paişpea să părăsească Republica Moldova definitiv, trebuie doar să unim Transnistria cu Moldova Nouă.


Indicator de perspectivă cu final deschis 



Damblarin

1 You Belong To Me

Odata ce ai intrat pe blogul lui Damblarin incepi sa realizezi, (daca te ajuta IQ-ul), desi prea tarziu, ca nu mai ai scapare. Al meu esti !






2 You Belong To Me

Dar nu te ingrijora peste masura. Fiindca in lume se intampla tragedii cu mult mai mari…



3 You Belong To Me






Video Radio Damblarin

acaparatorul de suflete

5 You Belong To Me




Nu pot decat sa sper ca seducatorul de astazi, (un clasic rebel canadian), a reusit sa va scoata, chiar si pentru un moment, din cotidianul banal si cenusiu. Cel putin eu asta am incercat sa va ofer.


Rock Dj Damblarin va da programare la o alta ascultare, cu proxima ocazie…

miercuri, 31 august 2016

Donald Ştrump





În modernitate vremurile se schimbă cu rapiditate. Şi, odată cu ele şi obiceiurile şi tradițiile vechi de secole bune.

Uite, de exemplu, părinții din ziua de azi nu îşi mai sperie copiii ca să pape tot din farfurie cu personaje de legendă gen 'Muma Pădurii', 'Zmeul', 'Bau Bau', sau 'Ucigă-l Toaca', ci cu un nou şi insolit personaj de groază american: Donald Ştrump.

Expresia modernă a unei combinații toxice şi vicioase între Păcală, Bulă, Omul Spân şi Căpcăun, Ştrumpul american se întrece cu gluma electorală pe ecrane, reuşind să convingă acea pătură socială obeză şi retardată de chimicalele din fast-food-uri, că el este Răul de care America are nevoie, pentru a deveni şi mai dodoloață.

Surse din CIA afirmă că de când a apărut Ştrumpul pe firmament, Putin face crize de apoplexie noaptea, cioplindu-şi venele cu dalta, în timp ce îşi bagă în secret vodcă în cacaoa cu lapte, fiindcă nu mai este pe primul loc în clasamentul de elită al topului miliardarilor exclusivişti 'BAD BOY OF THE PLANET',(deşi Ştrumpul se jură că dacă va ajunge el preşedinte se va înțelege de minune cu cel aflat pe locul doi în acest top).

Surse din imediata apropiere  a copilăriei lui Ştrump afirmă că odată, când mă-sa îl remorca de pe străzi trăgându-l de urechi, ar fi răbufnit exasperată şi profetic:
"- Bă rățoiule, tu ştii de ce are nevoie lumea asta ca să se ducă dracului definitiv ? De unul ca tine. Care să se cocoațe până în vârf, să ajungă cu mâna la butoane..." (ulterior s-a demonstrat că mă-sa a murit din motive de sinceritate).
Ştrumpul vrea, zice-se, să scuture establishmentul, zgâlțâindu-l zglobiu şi iresponsabil ca un mascul gorilă cu iritații anale cutanate cuşca metalică de la grădina zoologică, spre spaima părinților şi amuzamentul copiilor.

La  nivel declarativ, vrea să expulzeze din America 11 milioane de imigranţi ilegali maronii care lucrează la negru până-ngălbenesc, să construiască marele zid chinezesc mexican (de fo’ 25 de miliarde dolari, pe care să le plătească muchachoşii, dar pe care să-şi pirograveze el numele ilustru). Să trieze intrarea în State pe criterii religioase (interdicție religiilor cu barba ascunsă sub turban). Să desființeze NATO şi sistemul de alianțe 'învechit', mergând pe unul nou, de marketing. Cine plăteşte mai mult dintre aliați, ăla e ! Se va apăra singur. Cine nu, se poate şi mai rău...Îşi propune să arunce cât mai multe din bombele cu termen de garanție depăşit în cocoaşa oricui nu acceptă termenii negociați de el şi să şteargă de pe harta lumii pe ISIS. Cu Orientul Mijlociu cu tot. Apreciază tortura ca pe o formă recreativă de extragere a informațiilor şi vrea să fie prieten cu toți preşedinții de pe planetă. Să se bată reciproc pe burtă, ca între băieții mari. În primul rând cu Putin şi apoi cu China. În ordinea asta. Dar a reuşit deocamdată doar să le dea dureri de măsele aliaților SUA în aşa măsură încât mulți dintre ei chiar se întreabă dacă nu ar trebui să-l declare pe Donald Ştrumpul 'persona non gata' (că pare neterminat) şi să-i interzică păşirea pe teritoriul țării lor.

La nivelul americanilor care încă mai gândesc în limba engleză lucidă, sindromul 'Ştrumpreşedinte' produce colon iritabil şi colici panicarde atât de intense încât, fostul director al NSA şi CIA, Michael Hayden a declarat: "Aş fi extrem de îngrijorat dacă preşedintele Trump ar guverna în conformitate cu limbajul folosit de candidatul Trump, în timpul campaniei...Dacă ar fi să dea astfel de ordine, odată venit la putere, forțele armate americane ar refuza să acționeze."

După ce şi-a schimbat echipa de campanie de mai multe ori, pentru că în sondajele de opinie avea căderi de calciu şi glicemia tot mai scăzută, cu ultima găselniță mizează acum pe autenticitatea lui ca personaj. Pentru că s-a umplut de pistrui maro de câte ori a deschis gura, în atât de multe domenii şi într-o manieră atât de hidrocefală, încât ultimul as rămas în mâneca strategilor săi este să-l prezinte publicului american ca pe unicul profil optim pentru idiocracy de secol XXI. Cu o autenticitate a caracterului ce se înscrie în colecția de celebrități morbide ale istoriei, de tipul Nero sau Hitler.

Dacă tot a luat-o la vale în sondaje, singurul lucru care mai rămâne este să-i dea măciuci în continuare: "Cred că îi vom acutiza mesajul", declara recent Kellyanne Conway, noua directoare de campanie. Întrebarea care se naşte firesc este: există spațiu pentru mai mult ?

În loc de concluzie mă văd nevoit să apelez la o formulă pe care am mai utilizat-o în trecut, dar care în contextul actual devine mai adecvată ca niciodată înainte.


Dacă Donald Ştrumpul ajunge preşedintele Americii, acronimul U.S.A se va traduce prin: Uniunea Sovietică Aialaltă.


Damblarin




luni, 29 august 2016

1 PISS AND VINEGAR

Heavy Blues Rock band din Jacksonville, Florida:
100 WATT VIPERS


O propunere ce se vrea a fi o reteta racoritoare pentru sufletele insetate de blues, intr-o zi de sfarsit de august.






Video Radio Damblarin
locul unde limonada are gust sublim

5 PISS AND VINEGAR




Nu-i metoda ca cvintetul
Dar nici licoare ca otetul


Numai la V R D

miercuri, 10 august 2016

Balada unui Tyyip, Erdogan


Neo - Sultan




Nu sunt Kemal, nici Ataturk,
Deşi n-am barbă, sunt sultan;
Unul formal, dar mă descurc,
Şi-o să trag Crucea-n iatagan;
Să nu-mi ziceţi mie Erdogan,
De n-or înmărmuri ghiaurii,
În sfânta zi de Ramadan.



Pe Gulen o să-l Futhullah
Când l-or preda americanii,
De nu, mă jur pe bunu Allah,
Că-n bazele NATO, căpitanii,
Vor chiţcăii ca şobolanii
În jurul porcului tăiat;
Căci voi stârpi pe toţi golanii.



Când Semiluna va să reînvie sângerie,
Minaretele vor fi baionetele noastre,
Cupolele lor, coifurile noastre,
Moscheile, cazărmile noastre,
Şi credincioşii, soldaţii nostri”;
Nu trădătorii de pucişti, organizaţi ca proştii,
O decretez, pe legea mea, ca să se ştie ! ………………



Unde ați mai pomenit voi democrație seculară
Într-un sistem despotic, islamisto-fundamentalist ?
Nu vedeți că Occidentul cu a lui filozofie a dat-o-n bară,
Iar Europa-i crăcănată de la hemoroizii grupați în chist ?
Pentru renascentiştii cu o societate deschisă ce poate fi mai trist ?
Eu în schimb, pentru Turcia am un măreț proiect de țară,
După ce curăț Califatul de gulenişti şi-i dau pe modernişti afară.



NEO - OTOMANISMUL conservator islamist pornit de la Strâmtori,        
Cu vulpoiul de Ţar, Putin şi Iranul atomic, new entry în harem,
Le-o spun acum peltic infidelilor şi celor cărora le-am repetat de multe ori:
Va fi o poveste de succes, ce va stârni adesea groază şi fiori, în tandem;
Când pe Europa, pe NATO si pe America îi vom avea la kerem.
Căci din Ankara spre Balcani, Caucaz şi până în Vladivostok, 
Toată stirpea turcică unită, va deveni un paşalâc, de luptători ! 




Ce semiluna mea ?!?!




Damblarin

1 MYRATH



Bine v-am regasit, stimati cititori cu urechile muzicale. Interesante sonoritati, nu-i asa ?


Ei bine, azi, Damblarin are satisfactia sa va prezinte o trupa ce abordeaza un gen relativ nou: Progressive Power Oriental Metal !



O combinatie dramatica intre Metal si muzica traditionala tunisiana, impletita cu sonoritati arabe in maniera vestica.

2 MYRATH

Damblarin are un deosebit RESPECT pentru cei care provin din medii marcate de fundamentalism,

dar care demonstreaza ca se pot integra in multiculturalitate si intr-o societate deschisa. 




Ca aceasta trupa tunisiana, MYRATH (in traducere: MOSTENIRE).

4 MYRATH







Video Radio Damblarin

un univers si o lume in declin

6 MYRATH





In curand ne reauzim la
Video Radio Damblarin

marți, 26 iulie 2016

TROL ANTIRUSESC








Băi fraţilor, v-o zic clorofilă în faţă, din start şi cu mâna pe vezică: mie nu îmi plac ruşii !

În primul rând, pentru că le put ciorapii de pe vremea când mărşăluiau cu Armata Roşie prin Europa. În al doilea rând, pentru că râgâie a cereale de colhoz mucegăite, nu a fructe de prună. Şi în al patrulea rând (al treilea e încă în studiu), kremlineii ăştia sunt daţi dracu când vine vorba de Războiul Informaţional. Că în rest, este cunoscut faptul că ei nu au fost elementul civilizator, ci cel îndobitocitor.

Război Informaţional care face ravagii într-o ţară ca România, în care analfabetismul cultural rural de tip bolşevic a inundat şi urbanul. Într-o ţară ca România în care ‘ai, n-ai mingea, tragi la poartă !’(vorba puţin regretatului Gică Hagi), degeaba eşti ’telectual dacă  eşti muritor de foame.

Astfel, dacă i se iveşte ocazia, românaşul iese din starea latentă de gură cască ascunsă sub o balegă mioritică, cu privire de bovină nemulsă prinsă-n flama de sudură  şi devine un trepăduş modern. De ăla de-i mai zice pe americăneşte şi trol. Contra sumei corecte, fireşte. Pentru că mama Rusia ia de la gura propriilor copii ca să finanţeze armate invizibile de mii de papagali ce fac beşici la buricele degetelor bătând pe tastaturi ca surdu-n dobă, propaganda pe care o primesc gata asortată contextului specific românesc.

Cum adică ce e ăla un trol ? Postacii ăia de pe net care se lipesc de discuţii de orice fel ca hârtia igienică în curul babei, pentru ca să te aducă uşurel cu zăhărelul la concluzia că nici hârtia igienică nu mai e ce era odată, pe vremea ruşilor … Sănătoasă şi rezistentă ca şmirghelul, nu alta…Uite, acum e făcută atât de subţire de parşivii de americani că îţi intră deştu-n cur când ţi-e lumea mai dragă...


Personal, mă declar şi eu un trol. Dar unul motivat gratis şi de amorul artei. Atenţie, eu sunt un trol căruia, când vede roşu în faţa ochilor i se umflă ciocanul şi i se îndreaptă secera. Către Kremlin.

Vă întrebaţi, probabil, că care e sursa usturimilor mele anal–itice, recente, care m-au scos din străfunduri. Ca exemplu mişcător şi reprezentativ să luăm la dializă ansamblul folcloric, zis şi ‘grup public’, sugestiv intitulat: „Nu vrem să luptăm împotriva ruşilor”.

De altfel băieţi şi fete, cadre de nădejde româneşti, s-au apucat să înfiereze cu mânie proletară tot ce este occidental, european sau american deopotrivă. Vor să ne bage-n subliminal şi pe sub nas ideea inoculată subtil că, citez: 
„SUA şi UE au distrus progresiv România” …„vor să ne lase şi fără viaţa noastră”. Ba mai mult, „Statele Unite ale Americii doresc cu orice chip să provoace războiul cu Rusia”… „dacă acest lucru se va întâmpla, România va fi ţintă sigură a asaltului rusesc”… „Nu vrem să luptăm pentru interesele cotropitorilor occidentali. Vrem plecarea acestora şi eliberarea României”… „toţi tinerii între 20 şi 35 de ani vor fi înrolaţi şi trimişi împotriva Federaţiei Ruse. Vor muri pentru profitul americanilor care vor câştiga din vânzarea de arme”…

Odată ajunşi la vârful elucubraţiei cu astfel de argumente panicard-patriotico-schizoide, nu mai e decât un singur pas până la o concluzie mai năucitoare chiar şi decât Brexitul: ne va fi mai bine cu ruşii decât cu americanii ! …De ce să ne vindem resursele din pământul strămoşesc când cele din permafrostul rusesc zac nefolosite, nu-i aşa ? ...



Când o societate în care majoritatea populaţiei este beneficiara unei educaţii precare, este supusă unui bombardament cotidian în spaţiul public, pe multiple canale, pentru intoxicarea societăţii civile şi a opiniei publice cu “un orizont alternativ”, ce nu are nici o legătură cu realitatea sau autenticul interes naţional, când de la vlădică la opincă trolii profesionişti colcăie şi contaminează, viitorul nu poate fi roz bombon. Doar roşu. De Kremlin !




Trol Damblarin






Damblarin