- Iexistă o iexplicație !

Lumea vazuta prin ochi de damblarin este o lume incarcata de un umor negru si acid, care sanctioneaza anormalul si grotescul din societatea contemporana. Materie prima, neprelucrata, exista din abundența în jurul nostru. Dar nu este vizibila decat pentru un ochi antrenat. Ochi de damblarin...

Cititorii mei dispun de un acut si rafinat simt al umorului. Iar tu esti unul dintre ei. Pacat. Vei regreta. Pentru ca vei deveni dependent !

luni, 30 ianuarie 2017

Aceste cuvinte ne doare


Cătălin Beciu,vicepreşedintele ALDE, a afirmat  că ieşirea în stradă a bucureştenilor în semn de protest la inițiativa legislativă de amnistiere a anumitor categorii de penali şi de modificare a Codului Penal, ar fi o manifestaţie nazistă la care au participat cretini şi animale care îi provoacă scârbă.

''Ieri a avut loc prima manifestaţie nazistă, din ultimii şaptezeci de ani, în România...Animalelor, mi-e scârbă de voi. De toţi ăia care aţi fost pe stradă, aseară. Atât de scârbă încât aş ieşi împotriva voastră, tot acolo, în stradă...Fac spume când văd nazişti...'', (încheiat citatul)

"Vai, aceste cuvinte ne doare!", ar fi afirmat  regretatul Jean Constantin.


Sub aparenta nobilă preocupare vizavi de condițiile de detenție din penitenciarele româneşti, se ascunde un ditamai scheletul de fosfor în dulapul de rumeguş al domniei sale.
E adevărat. În țările dezvoltate economic şi civilizațional, libertatea este bunul cel mai de preț. Iată de ce, privarea de libertate este văzută ca pedeapsa suficientă pe care societățile respective o aplică celor care nu respectă Legea. In schimb, în țările mai puțin dezvoltate şi care au şi un trecut dictatorial, drepturile fundamentale ale omului, printre care şi libertatea, sunt considerate mofturi aristocratice. Aşadar, condamnatul trebui să plătească într-un mod mult mai profund pentru faptele sale. Şi iată cum acest concept filozofic umanist creează în penitenciarele româneşti condiții optime de Purgatoriu, unde o să fi purificat până la nivel neuronal, de o să ieşi cu creierul neted. La polul opus, dacă dă norocul peste tine şi prinzi o condamnare cu executare în, să zicem, Suedia, la expirarea termenului nu te mai pot scoate ăia din celulă. Pentru că, nu-i aşa, te-ai obişnuit cu un confort şi o calitate a vieții pe care nu le-ai avut nici în burta mamei.
Doar că, mai sus pomenitului, i se fâlfâie apreteala de condițiile de detenție ale amărâților de găinari, care au furat o celebră funie de ceapă. El îşi exprimă frustrarea pentru că Sistemului i-a căzut glicemia-n chiloți, cu toată majoritatea dobândită recent, majoritate care le-a dat aripi de Always. Fiindcă, câteva elemente, aparent minore, cum ar fi, o generație care a început s
ă dezvolte spirit civic şi să devină conştientă de puterea celor mulți atunci când se implică ( chiar dacă nu majoritatea), plus internetul, le-au vârât scobitori în ciorbă şi superglue în marmeladă.
Având în vedere că ce e rău nu piere uşor, lupta actualei clase politice aflate la putere de a se imuniza în fața Legii şi a Justiției va continua.
Să sperăm că şi vigilența presei neaservite şi a opiniei publice.

Dar e interesant de surprins totuşi, cât de tare îl sperie un eventual eşec al tentativei, pe un om de afaceri devenit politician, pe care îl cheamă BECIU.

În rest, e bine. E bine. Iar la vară mergem la mare.
Dar aceste cuvinte ne doare.


Damblarin

1 Sânge pe Sârma Ghimpată

Doamne, prea mulţi clovni deodată-n lume se arată,
Prea mulţi nebuni ajung subit să ne înlănţuie ;
Fii-ne scut şi pavăză şi fă-i să nu mai dă
nţuie, 
Căci e prea mult sânge pe sârma lor ghimpată… 

Damblarin






2 Sânge pe Sârma Ghimpată




3 Sânge pe Sârma Ghimpată









Video Radio Damblarin

contraceptivul la suspin

4 Sânge pe Sârma Ghimpată




5 Sânge pe Sârma Ghimpată





Video   Radio   Damblarin

memoria colectiva a rockului 


marți, 24 ianuarie 2017

ANCIENT ALIENS





Foială, vânzoleală, nervi căzuți în pliuri, buzunăreală, indignare, luare de atitudine, balonare, scuipat de semințe, priviri încrâncenate prin lentile afumate, spirit civic inflamat, înjurături la cald şi rece, bere şi manele, dureri de măsele, presă, forțe de ordine-n dezordine, interviuri, pupat de microfoane, confeti din balcoane, pancarde cu mesaje manuale negru pe alb: fără Amnistie pentru corupții de profesie, fără schimbarea Codoiului Penal, fără...nu mai contează ce, sânge să curgă...

Nea Telu şi şefu Pandele, doi pensionari, bucureşteni sadea, care se cunoşteau de o viață. Hai de două, trei. S-au întâlnit la recenta ieşire protestatară din capitală, pe caldarâmul istoric din Piața Universității. Ce-i mâna pe ei în luptă? Stresu de acasă.

Telu: - Băi şefu, să dea dracu, zici că e Revelionu pe stil vechi! Hai că-mi place, e mai tare ca la televizor. Şi am venit în totaliate cu toții. Că ne mai punem şi noi sângele-n mişcare...pă geru ăsta...
Pandele: - Vrei să zici, varicele! Ca să nu se înoade naibii ca şireturile, de la atâta stat în fotoliu, ai? I-a făte-n coa acilea. Băi nea Telule, tu ai auzit de ANCIENT ALIENS?
Telu: - Aha. Adicătelea, că cam cum ar veni, BĂTRÂNI ALIENAȚI, nu ? care va să zică...Nişte pensionari vechi ca noi...Adică, nu noi nouți, că ca noi doi aşa...Ştii cum zic?
Pandele: - Fiț-ar engleza a dracu, băi Telule, serialu ăla de pe canalu History! De zici că e documentar de aprozar, cu comentatori de ăia de le stă păru ca după un selfie cu dinamită...Băăă, ăia de zice că astronauți extratereştri o venit din spațiu, de pe o stea numită Nibiru, pă planetă la noi, c-o rachetă în căutare de exploatare. De resurse şi mână ieftină de lucru. Cu piramide în triunghiuri, cu alea, alea...Şi cică ar fi şi astăzi printre noi, deghizați, dar nu ne vor binele. Cică, ne prostesc cu promisiuni de prosperitate şi bunăstare, da ne seacă de viață pe altă parte. Fără ca măcar să ne dăm seama cum şi pe unde. Pentru ei nu suntem altceva decât o rasă de mamifere ce trebuie ținută în ignoranță şi sărăcie, pentru a fi uşor de contolat şi exploatat. Cică, nici un serviciu secret de pe Terra nu a reuşit să-i identifice încă.

Telu începu să tuşească de-i ieşii spanacu din plămâni şi i se bulbucară cearcănele de ceață.

Pandele: - Ce ai bre? Ți-a luat doctoru tensiunea?
Telu: - Nu, mi-a lăsat-o!
Pandele: - Telule, nu fi prost fără rost.
Telu: - Care mă, ăia de seamănă identic într-o oarecare măsură, cu desenele alea de se văd din avion? De prin America de Sud, de pe un platou plat, aşa ceva?... Am diabet vanilat, Pandele. De aia chehăi aşa. De parcă aş fi Ahile, ăla cu călcâiu varză...
Pandele: - Serios? Şi ți-ai scăpat vanilia pă nară? Da mă, astronauți din antichitate. Vechi da dăştepți. Cum zicea şi Veta...
Telu: - Care, aia ce avea ticu de îşi rodea unghiile de la picioare?
Pandele: - Nu bă, aia era Țuța. Veta e aia de cânta la instrumente de suflat cu coardă.
Telu: - Da ce-ți veni bre cu anticii ăştia alintați? Că nu fac legătura…
Pandele: - Mă uit aşa la gloata asta, care a ieşit în stradă, ca să nu fie singuri şi ca să fie mai mulți...Care vrea să se facă auzită, care vrea să arate că contează, care vrea să pună piciorul în pragul unei istorii multimilenare de jaf. Incercând să-i oprească pe nemernici din marşul lor corupt, triumfal şi sfidător la dresa unei întregi națiuni...Să transmită cu tărie mesajul plin de speranță: " 'Tuvă-n zbang! Gata! Până aici! Nu vă mai tolerăm, nu vă mai permitem să abuzați de funcții pe spinarea unui popor pe care vreți să-l mențineți sărăntoc şi îndobitocit, ca să-l puteți mulge la nesârşit"...
Telu: - Aşa, şi?
Pandele: - Nici o şansă! Suntem decât damnați!
Telu: - Poți trage de limbă nişte concluzii? Că eu am cam rămas fără...
Pandele: - Păi aştia-s!
Telu: - Care e?
Pandele: - ANCIENT ALIENS!!!
Telu: - Ha ???

Pandele: - Clasa noastră politică!





Damblarin

1 Stay With Me

Te rog ramai cu mine, oricat ti-ar fi de greu,
Esti ca drogul cand imi curgi suvoi prin vine,
Mai da-mi inca o sansa, chiar daca o cer mereu;
Sunt un pulsar in deriva, ce s-ar stinge fara tine…

Damblarin







2 Stay With Me




3 Stay With Me







Video Radio Damblarin

un Yippie Aye Yay clandestin

4 Stay With Me




5 Stay With Me




6 Stay With Me









Video   Radio   Damblarin

C'est La Vie in format audio

joi, 19 ianuarie 2017

Ghiță de la sculărie

R  T  V (România Te Vrea)

NOI DĂM ŞTIREA EXACTĂ!



Ghiță de la sculărie
Şi-a făcut prieteni o mie;
De la damele cochete
La Serviciile Secrete.

Sebi nu opera găinării,
Avea contract cu SRI;
La sume ce te dau pe spate,
Dovadă clară că se poate.

De la sculer-matrițer
A ajuns biban boier;
Că l-a miruit o doamnă
Când i-a tras Legea o palmă.

Căci sculăreala e o artă
Ce mult greşelile nu iartă;
Şi din sculangiu decent
Te poți trezi cu sculament.

Şi-a tras şi televiziune
Că are omu ce spune,
După ce-a filmat pe şest
Un documentar grotesc.

Serialul în vii culori
E urmărit cam cu fiori,
Că se lasă cu demiteri
La nivelul de presbiteri.

Şi pare că şandramaua
Se împarte cu ocaua,
Că urmează şi-alți eroi
Să se stoarcă de puroi.

Ca să vadă orişicare
Că Politica e mare;
Acolo dacă nu haleşti
Te trezeşti că o zbârceşti.

Şi să-ntelegă tot românu
Că nu te joci cu Jupânu,
Că aşa a fost şi aşa va fii:
Sistemul tot timpul va răzbi.

Şi acum, din haiducie,
Aşteaptă calm o amnistie,
Căci totul a fost calculat
Şi va ieşi imaculat şi apretat.

Dar, o surpriză o să vadă:
Mulţimea a ieşit în stradă!
Că decât mai multe sculării
Mai bine mai multe puşcării! 


Damblarin

1 Stealing

Stimati fani si fane, permiteti-mi sa ma alatur cu justificata indignare alaturi de cei care au considerat ca trebuie sa i-a atitudine impotriva marsaviei cu care actualul guvern a dorit sa-si elibereze mentorii si liderii din gheara justitiei, prin tentativa esuata de legiferare a amnistiei si gratierii marilor penali.

Tupeul borfas si prosteala pe fata aruncate cu dispret in fata natiunii, nu ar trebui niciodata tolerate!








Rockeri romani, uniti-va, oriunde v-ati afla!
(va rock frumos)


2 Stealing

Prin suportul muzical oferit de o trupa legendara precum Uriah Heep, imi sustin pledoaria impotriva abuzului actual de putere, prin intermediul unor titluri de piese, sugestive, atent selectate.




3 Stealing






Video    Radio    Damblarin

proletariatul rockului deplin 

4 Stealing



5 Stealing


Romanii nu mai pot fi prostiti cu usurinta 



Clasa politica ar trebui sa bage la cap chestia asta 


Rock Dj Damblarin va da intalnire la o data ulterioara ce va urma ;))


joi, 12 ianuarie 2017

Rapa Nui




Moai legaţi de glie



În mijlocul oceanului Panslavic se află o antică insulă latino, numită Rapa Nui. Urmaşii anticilor Rapa Nui se numesc astăzi rapandule. Fiindcă de-a lungul zbuciumatei lor istorii insulare, majoritatea lor şi-au cunoscut doar mamele. Taţii fiind deseori imposibil de clasificat şi identificat cărei grupe sanguine de năvălitori violatori aparţineau.

Subtitrarea numelui Rapa Nui ar însemna, după unii specialişti, ‘Marea Vâslă’ (aluzie la instinctul de vâslaşi al populaţiei indigene, care a ajuns ca prin minune cu pluta în secolul XXI, naufragiind în derivă pe înspumatele valuri ale istoriei oceanografice).

După alte surse inepuizabile şi alt set de specialişti, Te pito o te henua, s-ar traduce prin ‘Buricul Lumii’(noţiune ce surprinde esenţa culturală rapandulă), sau ‘Capătul Lumii’(în sensul că se află localizată în afară zonei de civilizaţie, unde modernitatea nu poate răzbate, prin definiţie).

Un alt nume atribuit acestei insule de latinitate înecate de valurile slavice vecine şi prietene este Mata-ki-Te-rangi. Ceea ce semnifică în vechea polineziană scrisă cu caractere chirilice, ‘Ochiul care priveşte spre cer’. Aluzie cât se poate de directă la reflexul de pomanagii al majorităţii rapandulilor, care aşteaptă să le pice pomana din cer, sub formă de ajutoare sociale.

Te pito o te kainga a Hau Maka, pe de altă parte, se traduce prin ‘Micul petec de pământ Hau Maka’ (traducere după sonorul în italiană), care pleacă de la realitatea că proprietăţile funciare în insulă sunt atât de mici şi fărâmiţate încât este imposibil de exploatat agricol în manieră rentabilă din punct de vedere economic. Hau Maka, este o transliterare a autohtonului ‘- Uau, moka !’, o afirmaţie de uimire şi încântare ce urmează de regulă după împroprietărirea cuiva, prin metoda tradiţională a retrocedărilor ilegale şi abuzive de terenuri.


Se zice că atunci când europenii au ajuns să descopere insula, ea li s-a părut ca fiind cel mai izolat punct de pe pământ în ceea ce priveşte mentalitatea şi au exclamat:
“- Paştele mamii lor !”. De aici, insula a ajuns să fie cunoscută şi sub denumirea de Insula Paştelui.


Ca şi organizare socială rapandulii nu au ajuns să coaguleze într-un stat de drept autentic, fiind mai mult o populaţie decât un popor cu conştiinţa naţională bine conturată. Dovadă că pe insulă nu există instituţii puternice şi independente care să-l protejeze pe cetăţean în faţa abuzurilor de tot felul şi a unei incertitudini existenţiale cronic perpetuate de clanurile ajunse la putere.


Rapandulilor le place să îşi aleagă ariki (lideri) rapace, care le promit că o să-şi mulgă nuca de cocos ca să le dea gratis lapte peste gură. Pentru că în accepţiunea băştinaşilor, cu cât un lider e mai hoţ şi mai corupt, cu atât e mai capabil să tragă Sistemul în piept. Cu condiţia să le dea şi lor ceva. Deşi istoria a demonstrat în mod repetat că cocosul muls era tot timpul cel de pe plaja alegătorului nu al celui ales şi că până la urmă populaţia îşi sugea propriul cocos, fleoşcăit şi zbârcit, de mult secătuit.


De aici a apărut şi un element cultural unic în lume, cel a ridicării de statui monolitice, capete cu formă falică, ce comemorau pe fiecare ariki cu apucături  canibalice care i-a tras în ţeapă cu promisiuni electorale nerealiste şi neonorate. Numite de europeni ‘Capetele din Insula Paştelui’, în limba autohtonă fiecare statuie se numeşte Moai ( formă contrasă a concluziei filozofice: ‘- Oai ce Muie ne-am luat !)


În societatea primitivă a rapandulilor s-au distins în principal două grupuri de alegători: cel al Urechilor Lungi (situaţie la care se ajungea de foame), consideraţi şi clasa conducătoare. Pentru că ei erau majoritari şi se impuneau ca preferinţe electorale de stânga. Şi cel al Urechilor Scurte, al celor activi, care nu aveau bani pentru cercei pentru că munceau şi pentru ceilalţi, crezând în naivitatea lor că doar prin muncă grea şi onestă se poate duce o ţară către prosperitate şi progres.


În cea mai mare parte a istoriei lor, rapandulii au fost trataţi ca şi sclavi, ca şi popor de slugi, toleraţi pe insulă, mână ieftină de lucru în condiţii de emigranţi în propria ţară. Năzuind că într-o bună zi, zeii vor veni într-o mare canoe albă şi le vor face dreptate, aşa cum le-a spus Omul-Pasăre, sacerdotul insulei.


Datorită corupţiei care secătuieşte rapid resursele insulei pentru îmbogăţirea unei minorităţi, pădurile dispar cu viteza a trei hectare pe oră (chiar şi din interiorul parcurilor naţionale care ar trebui protejate de lege), ducând la fenomenul de intensificare a eroziunii solului, a inundaţiilor şi a alunecărilor de teren  pe versanţii unor munţi legendari prin habitatul lor unic. Fierului vechi i-au fost găsite întrebuinţări noi, peste hotare, iar contractele cu marii investitori sunt semnate în defavoarea celor mulţi.


Aceia dintre rapanduli care nu au mai putut suporta degradarea insulară au luat-o valea pe valuri, lăsându-şi canoele să plutească în derivă spre orice alt punct de pe planetă, sperând să evite extincţia ce va urma pe insulă, prin secătuirea abuzivă şi iresponsabilă a resurselor ce făceau cândva viaţa sustenabilă.


Cei rămaşi în Rapa Nui îşi agaţă în continuare speranţele de aceleaşi promisiuni electorale fără acoperire. Sperând că dacă rapandulii au supravieţuit de-a lungul istoriei lor (aşa cum o fac şi în prezent), foamei, bolilor, exploatării, sărăciei, umilinţei, vor supravieţui şi declinului economic, ecologic şi demografic din prezent.


Din punct de vedere antropologic, Rapa Nui prezintă un studiu de caz la nivel mondial, moştenirea lor culturală aducându-le o faimă invers proporţională cu numărul lor în lume.
Ei demonstrează prin viu grai istoric că un popor încăpăţânat şi redus, reuşeşte nu numai să nu înveţe din istoria sa şi a altora, dar chiar să anuleze şi cele mai puternice efecte ale progresului umanităţii, prin opunerea cu mândră obstinaţie a propriilor reflexii fataliste împotriva concluziior probate deja de istoria universală…

“Fie pâinea cât de rea, tot mai bine în ţara mea”; “Zi ca ei şi fă ca tine”; “Se poate şi mai rău”
(mostre de înţelepciune din folclorul Rapa Nui)



Apa progresului trece, bolovanii rămân !



Damblarin