Aceste cuvinte ne doare

Cătălin Beciu,vicepreşedintele ALDE, a afirmat  că ieşirea în stradă a bucureştenilor în semn de protest la inițiativa legislativă de amnistiere a anumitor categorii de penali şi de modificare a Codului Penal, ar fi o manifestaţie nazistă la care au participat cretini şi animale care îi provoacă scârbă.

''Ieri a avut loc prima manifestaţie nazistă, din ultimii şaptezeci de ani, în România...Animalelor, mi-e scârbă de voi. De toţi ăia care aţi fost pe stradă, aseară. Atât de scârbă încât aş ieşi împotriva voastră, tot acolo, în stradă...Fac spume când văd nazişti...'', (încheiat citatul)

"Vai, aceste cuvinte ne doare!", ar fi afirmat  regretatul Jean Constantin.


Sub aparenta nobilă preocupare vizavi de condițiile de detenție din penitenciarele româneşti, se ascunde un ditamai scheletul de fosfor în dulapul de rumeguş al domniei sale.
E adevărat. În țările dezvoltate economic şi civilizațional, libertatea este bunul cel mai de preț. Iată de ce, privarea de libertate este văzută ca pedeapsa suficientă pe care societățile respective o aplică celor care nu respectă Legea. In schimb, în țările mai puțin dezvoltate şi care au şi un trecut dictatorial, drepturile fundamentale ale omului, printre care şi libertatea, sunt considerate mofturi aristocratice. Aşadar, condamnatul trebui să plătească într-un mod mult mai profund pentru faptele sale. Şi iată cum acest concept filozofic umanist creează în penitenciarele româneşti condiții optime de Purgatoriu, unde o să fi purificat până la nivel neuronal, de o să ieşi cu creierul neted. La polul opus, dacă dă norocul peste tine şi prinzi o condamnare cu executare în, să zicem, Suedia, la expirarea termenului nu te mai pot scoate ăia din celulă. Pentru că, nu-i aşa, te-ai obişnuit cu un confort şi o calitate a vieții pe care nu le-ai avut nici în burta mamei.
Doar că, mai sus pomenitului, i se fâlfâie apreteala de condițiile de detenție ale amărâților de găinari, care au furat o celebră funie de ceapă. El îşi exprimă frustrarea pentru că Sistemului i-a căzut glicemia-n chiloți, cu toată majoritatea dobândită recent, majoritate care le-a dat aripi de Always. Fiindcă, câteva elemente, aparent minore, cum ar fi, o generație care a început să dezvolte spirit civic şi să devină conştientă de puterea celor mulți atunci când se implică ( chiar dacă nu majoritatea), plus internetul, le-au vârât scobitori în ciorbă şi superglue în marmeladă.

Având în vedere că ce e rău nu piere uşor, lupta actualei clase politice aflate la putere de a se imuniza în fața Legii şi a Justiției va continua.
Să sperăm că şi vigilența presei neaservite şi a opiniei publice.

Dar e interesant de surprins totuşi, cât de tare îl sperie un eventual eşec al tentativei, pe un om de afaceri devenit politician, pe care îl cheamă BECIU.

În rest, e bine. E bine. Iar la vară mergem la mare.
Dar aceste cuvinte ne doare.

Damblarin