Adrenalina, fata cu pricina

A fost născută de mică cu zestre. Chiar dacă genetică. Cică avea foarte multe lipsuri dar în schimb îi lipseau foarte multe calități. Crescută cu cheia succesului la gât, mai mult de vecini, Adrenalina a ajuns o feministă convinsă că femeia are întotdeauna dreptate în confruntarea cu bărbatul, indiferent de circumstanțe. Mama ei i-a fost exemplu şi muză inspiratoare. De teamă. Tatăl ei a devenit de timpuriu un trubadur care a preferat să o ia valea, decât să mai bată câmpii şi alte forme de relief, auzindu-le pe amândouă cum scâncesc interminabil şi exasperant în creierii lui. A ales anturajul în locul unei astfel de familii.

Astfel, Adrenalina, a crescut dezvoltând o patologică neîncredere în bărbați, bărbatul devenind nimic mai mult decât un vehicul cu tracțiune animală,  un mijloc de atingere a propriilor sale obiective feministe. Nu se seducea niciodată cu băieți buni dar săraci. Fiindcă prima calitate era anulată de a doua. Şi nu mai avea sens...

Devenise convinsă că noțiunea de căsnicie a fost cea mai proastă invenție a umanității, din toate timpurile. Aşa că alesese pe linie paternă acelaşi anturaj versus familie, dezvoltând o înclinație naturală spre tipii la care le fluturau pletele pe spate şi portofelele pe dos.

Adrenalina juca pe mai multe planuri decât putea placa ei de bază procesa. Viața ei devenise o rețea de fake news, care trebuiau tot timpul să fie produse în armonie unele cu altele şi plasate cu atenție în momentele şi locurile cheie, pentru ca uriaşul puzzle duplicitar ce devenise viața ei să nu se năruie ca un castel făcut din cărți de poker. Dar nu-i reuşea întotdeauna.

Îi plăcea să călătorească ca să întâlnească oameni, fapte şi întâmplări. Aşa se face că dezvoltase în timp o hartă geostrategică, cu mai multe capete de pod, în țară şi străinătate, unde o aştepta câte un catâr care era activat după nevoi. Întotdeauna, şoferul de limuzină care se prezenta la aeroport, era convins că celălalt şofer de limuzină, de pe celălalt aeroport, era de fapt încornoratul exploatat şi nu el.

Adrenalina terminase o facultate cu masterat cu tot. Îşi intitulase lucrarea de masterat "Fustoiul de Gherilă", aşa că ştia care este prima mişcare ce trebuia aplicată chirurgical după desant. Izolarea victimei de familie si cercul de apropiați, care erau ulterior intens decredibilizați, pentru a nu mai avea nici o protecție şi a evita conştientizarea prematură. După care, dispunea de timp suficient ca să-l joace-ntre picioare pe bidiviu ca pe un boț de mămăligă. Umplea harta cu 'conflicte înghețate' (ca şi Federația Rusă), care nu evoluau spre nimic, timp îndelungat, urmând a fi resuscitate în funcție de nevoi şi evoluția pe plan internațional. Niciodată pregătită să înceapă o relație serioasă, tot timpul într-o perpetuă amânare, acuzând o anume vulnerabilitate sub pretextul unor mai vechi sechele produse de alte brute insensibile, sechele ce se cereau mai întâi vindecate, pentru ca mai apoi 'să vedem unde duce relația actuală'...

Timp în care ea începea să tatoneze împrejurimile pentru identificarea altor fraieri de rezervă aflați în vecinătatea imediată şi prietenă, pentru a-şi spori şansele de integrare de tip cuc ( aruncând, din cuiburile pregătite de alții, ouăle lor, ca să poată ulterior să le aducă pe ale ei)...

Aşa se face că lui Pilu, un românaş de prin diasporă venit într-un fatidic concediu pe plaiurile de origine, i-a ieşit năpasta-n cale, sub forma unui hormon suprarenal de sinteză, stimulator al muşchiului cardiac, într-o pițerie ce duhnea a mahoarcă şi brânză murată. S-au lecturat reciproc de după lentile. Ale ei de vedere, ale lui de auzire. Că surzise în clipa în care o văzuse. Lui a început să i se zbată plusu şi i-a ieşit telescopu de sub chilt, curios să o vadă şi el. Când ea l-a călcat ca din greşeală pe bombeul de la ciocate el a început să ejaculeze puroi din degetu mare. A simțit în acel moment că ea trebuia să fie. Şi a plonjat într-o aventură de un an care avea să-l umple de adrenalină pentru încă zece cicluri de reîncarnare.

Ea se maturase într-o licoare versatilă, ce te îmbăta cu efecte latente şi perverse, în timp ce el se afla doar la stadiul de tulburel cu potențator de arome, încă în proces de fermentare, ce te balona subit şi te făcea să râgâi brusc şi neavenit.

Şi el a început să pluseze fără acoperire, pe orice domeniu, ca să nu rămână fără pantalonii ei scurți îmblăniți. Sigur că disponibilitatea lui juvenilă pe orice subiect imaginabil era profitabilă şi ea putea obține atât de multe cu numai două calorii. Tic-tac. Dar devenise agasată la un moment dat de faptul că nu putea să-şi facă nişte calcule predictibile şi sustenabile pe seama declarațiilor sale de intenție. Fiindcă el era încă un copil care nu înțelegea ce înseamnă cu adevărat viața...Chiar dacă Pilu i-a demonstrat la modul cel mai sincer un an de zile că o iubeşte până-n profunzimi, cu toată fibra lui tremurândă şi adolescentină, că i-ar rămâne întins şi o eternitate pe mormântul de dincolo de moarte... Că dacă şi ea l-ar iubi la fel de sincer îşi vor realiza împreună toate visele…

Când dosarul accesării de fonduri europene deveni prea complicat şi nesigur, Adrenalina nu s-a mai deranjat ca să îi dea ea personal cu Flit la nară fraierului ( că se dăduse cu lac de unghii scump). Aşa că băgă la înaintare artileria grea, care-şi dovedise eficiența de atâtea ori pe atâtea teatre de operațiuni: MAMA. Fiindcă, nu-i aşa, mama-i mamă, nu-i muiere...Aceasta institui ad-hoc un tribunal militar de curte marțială, îl convocă pe inculpat în fața completului de judecată şi, printre sughițuri deranjate, îl condamnă la uitare cu executare, infomându-l frugal că fata merită ceva mai bun decât poate el oferi. Evident, toate păcatele de la Adam încoace au fost puse în cârca bizonului. În felul acesta Zâna Măseluță nu se mai simțea cu musca-ntre picioare şi scăpa de eventualele usturimi de conştiință care ar fi presat greu pe neuronii ei rarefiați, lăsându-se convinsă matern de după suspinele prefăcute cu rimel, că Ea e victima, nu El...

Triplele campioane olimpice la gimnastică acrobativă sincron, panglici şi măciuci, mai tăiară apoi un nume de pe lista lui Schindler. Adrenalina era din nou liberă de contract, încrezătoare în forțele proprii şi ale războiului informațional hibrid. Se pare că ele aveau un alt tip de umor decât intuise Pilu...

Adrenalina nu a înțeles niciodată că dacă te înconjori cu minciuni precum un vierme de mătase în gogoaşa duplicității, pe mai mult de două planuri, mai devreme sau mai târziu, devi propria-ți victimă. Şi că, la un moment dat, pe întortocheatele căi ale manipulărilor meschine se va pierde singură şi va deveni incapabilă să mai iubească sincer şi necondiționat.

Cu pieptul sfâşiat de durere, şi creierul scurcircuitat de năucire, bizonul plecă întrebându-se cum de a putut deveni atât de bou ca să rănească o ființă atât de suavă, inocentă şi imaculată, pură-n toate cele şi celelalte, ca Adrenalina ? ...

În zilele ce au urmat, lui Pilu i-a intrat un fir în păr şi i-a dat filmu peste cap. Aşa că a început să-l revadă de la capăt. Episod cu episod. Dar fără subtitrările puse de ea. Părea cu totul şi cu totul alt film. Aceleaşi scene bine cunoscute, dar alt spectator, mai puțin naiv dar mai realist.

Reîntors prematur de peste şapte mări şi şapte țări, Pilu s-a dus la doctor să-i pună copci pe cicatricea de pe inimă. Parcă avea un buzunar cu fermoar ascuns în blana de pe plex. Se privi în oglindă şi oftă filozofic:

- Adrenalina…îmi dădea aşa o poftă de viață, că-mi venea să mor...Încă puțină adrenalină şi mi-ar fi ieşit ochii ca la un melc călcat de tractor !

Damblarin