Preludiul unei mari iubiri

(poezii si ilustratii din arhiva)

Damblarin

Născând lumini pe bolta-nchisă

A vieţii scursă milenar,

Iubirea parcă a fost proscrisă

Să fie un vagabond hoinar.

Pe unii Ea-i găseşte acasă

În vizitele-i indiscrete,

La alţii ciocăne distrasă,

Lăsând pe-un bileţel “Regrete !”

E un joc banal de situaţii,

O roată oarbă în mişcare,

La care tot încearcă alţii,

Dar, doar unii iau lozul cel mare.

Un vis nebun râvnit de lume,

Un soi de iarbă elixir,

O mare albită doar de spume,

O fantezie şi un delir.

.....................................................................

Dar, dintr-o dată ceaţa verde

Se risipi prin trandafiri,

Mirosul dimineţii calde

Pulsează-n tâmple-ţi noi simţiri.

“Covorul roşu de verdeaţă

E parcă acum mai violet,

E mai plăcut să râzi în ceaţă

Să strigi pe stradă: - Sunt poet !

E mult mai multă păpădie,

Sunt roze stelele acum,

În flori e multă gălăgie,

În miezul pâinii simţi parfum.

Seva de salcie te-mbie

Să plângi pe malul unui lac,

Să plângi cu amar de bucurie

C-auzi cuvintele ce tac.

Te uiţi în jur şi totul pare

Că s-a-nnoit din rădăcini,

Saluţi zâmbind în treacăt doamne

Şi le strângi mâna la vecini.

Dar ce-i cu mine, sunt nebun?

Ori poate doar am delirat?

Nici n-am cuvinte ca să spun

În ce senzaţie am intrat.

Ce poa’ să fie, mă întreb ?

Eu sincer încă n-am aflat

Mă uit la mine, sunt întreg,

- Eşti Tu, Iubire? M-ai speriat !

.....................................................................

E imposibil de ghicit

Cum dragostea plutind prin lume,

A şi ştiut când v-a găsit,

C-a voastre inimi, fac un nume.

Cum a putut cu de cu seară

Să simtă a voastre temeri dulci ?

Să le preschimbe-ntr-o fecioară,

Într-un flăcău cu plete lungi ?

E un miracol nepătruns,

De zeci de veşnicii încoace,

E-un dar divin, venit de sus,

Menit ca inimi să îmbrace.

Bogaţi voi sunteţi c-o aveţi!

Păstraţi-o cât puteţi mai bine!

Gravaţi-o adânc, dacă puteţi,

Pe inimi, să se scurgă-n vine.

Astăzi e zi, mâine o noapte,

Un răsărit va reveni,

Şi o lampă stinsă-ncet de şoapte

E semnul ce va pâlpâi.

Nu renunţaţi când iarna vine,

Şi nu fugiţi de gerul ei.

Dar n-o lăsaţi să sufle-n vine

Miros de gheaţă şi polei.

Iubirea singură-i unirea,

Aş îndrăzni să afirm eu,

A două inimi ce pulsează,

Atât la bine, cât şi la greu.

Dragostea pură  fie-vă tărie,

Iar voi să-i fiţi Ei mulţumiri.

Ziua de astăzi deci să fie

Preludiul unei mari iubiri !

Damblarin