Aho, aho, copii şi frați,
Stați puțin şi nu plecați,
Ci pe valize v-aşezați
Încercând să #REZISTați.
Aş vrea să vin cu o urare
De belşug şi de vigoare,
De sănătate, îndestulare,
De speranță şi salvare...
Dar anul ce tocmai trece
Ne-a îmbătat cu apă rece,
Şi-am aflat că ne petrece
Spre un viitor ce stă să sece.
Recunosc cu îngrijorare
Că semne bune anul are;
Când e vorba de plecare
Undeva prin lumea mare.
Şi e cumplit şi e de jale,
Cum o iau grăbit la vale,
Țara, cu generațiile sale,
Ce nu se mai întorc din cale.
Aho, aho, copii şi frați,
Stați puțin şi nu plecați,
Până-n urmă nu scuipați
Şi pe hoți nu-i blestemați.
Că au condamnat o țară
Să-şi caute alean afară;
Un popor cu istorie amară
Tâlhărit de ai lui fii, iară.
Căci minciuna şi prostia
Prind ca-n cleşte România,
Când celor slabi criogenia
Le-o garantează inerția.
Iar în urma lor rămân pustii
Oraşe, sate, vise, mărturii,
Năzuințe, idealuri, bucurii,
Case goale şi părinți fără copii.
Aho, aho, copii şi frați,
Dar înainte să plecați,
Nu cumva ca să uitați
Rămas bun să vă luați.
Pupându-le dosu mâinii
Să vă îngropați bătrânii,
Undeva prin dosul stânii,
Ca să nu-i mănânce câinii...
Damblarin
Foarte trist dar adevarat.....
RăspundețiȘtergere