Prince of Transylvania

Chiar de dincolo de buza ciobita-n timp, rece si grea, a criptei voievodale,

Ce zace adanc ingropata de blestem si uitata sub bantuitele ruini medievale,

Trimit un gand de vita nobila, dulceago - dureros, ca o muscatura de vampir ,

Pentru prietenii mei absenti, strigoii cu inimi strapunse si in cautare de delir.

Acum ca Regele nu mai e, am ramas singurul si unicul Print al Transilvaniei,

Si desi eu am murit mai demult, va mai pot inca bantui de pe calea bejeniei;

Anul acesta cand veti auzi sus pe Dealul Negru, in ajun, clopotele de Craciun,

Sa stiti ca voi fi eu, un inger deghizat in vampir, damnat etern sa fiu nebun…

Damblarin