SĂPUNELE DE BĂGAT ÎN FUND

Îmi amintesc de o secvență petrecută şi spionată prin uşa întredeschisă de la dispensar. Medicul de familie, un copil al Revoluției, îi explica unei babe surde (care îl rugase să nu îi mai prescrie supozitoare că i se lipesc de ceru gurii şi se îneacă cu ele, oricâtă apă ar bea), că respectivele supozitoare sunt de fapt nişte 'săpunele de băgat în fund'. Persoanal.

Baba bătrână cu aliură de lână nu se lăsa tradusă:

Baba: - Domnu doctor, hai să haidem şi să vedem... Că românul s-a născut concret... Dumneavoastră eşti generația care la ora de anestezie a învățat că şerpii mierlesc şi pupezele năpârlesc...Aşa-i ?...Nu mai îmi prescrie mie tratamente naturiste, că astea au efectu lent şi viața-i scurtă...Da hemoroizii-s lungi...Ca conopida. Ca vârfu de gamă...

După o juma de oră de trântă explicativă subcutanată doctoru finaliză exasperat.

Doctoru: - Doamnă, românului îi place să vorbească pe la colțuri, deşi nu ştie să le calculeze unghiul...Mă înveți dumneata meserie ?...

Baba fusese mai ciudățică la viața ei, fiindcă obişnuia să îşi taie unghiile în vană, ca să nu stropească cu sânge peste tot. Era aşa de frumoasă că doctoru nu avea curajul să o privească în ochi decât prin ochelarii de eclipsă. Avea nişte nări aşa de mari că te puteai uita prin ele ca pe gaura cheii (dar riscai să te prindă avalanşa). Ca să fie mai atrăgătoare, baba purta tot timpul un magnet de frigider în buzunar. În tinerețe numele ei de divă de scenă la 'Lăptăria lui Enache' fusese Agresata Senzual. Era cunoscută în cartier şi cu numele de cod 'Moartea Pasiunii'. Când apărea ea, se culca tot în cale şi se acrea laptele.

Dar trebuie să nu fim malițioşi cu răutate şi să recunoaştem că avusese şi ea în tinerețe momentele ei de strălucire, deşi lumea a condamnat-o. Ea doar a profitat de un orb cu vederea slăbită, care şi-a uitat pensia pe masă. Care, după ce a văzut de ce e înstare, a alveolat-o de a rămas cu alveola crăcănată pe viață (orbului îi plăcea să se joace cu flocu, că era pompier). "- O f*tui ca la Vaslui!" gândi orbu-n sinea lui ( că doar şi el era lume).

De la experiența nasoală pe care a avut-o cu el ea a rămas cu schele. Da da. Nu cu sechele. Că el a plecat fără să le demonteze şi fără să-i termine fațada de la beci, cum i-a promis.

Ea era soră cu frate-so, spre deosebire de frate-so care era măcelar.

A pus băbăciunea în tinerețile ei frunze de leuştean la uscat, pe pervazul geamului de la toaletă. Băi, când a intrat frate-su la veceu, l-a apucat o poftă de mâncare, că a uitat ăla de ce a intrat... După ce a vizionat primul sezon din 'Urzeala Tronurilor', când mergea la budă, ea se simțea regină. Fiindcă ea îi spunea la veceu 'Tron' iar diareea o numea 'Urzeala Tronurilor'.

Am uitat să mai precizez că avea un cap aşa de mare de parcă era trofeu de vânătoare (ca să-i încapă nările). Da scotea din trofeul ăla numai perle...

Baba: - Domnu doctor, nu te nărăva, că se vede cum ți se zbate creieru la tâmplă...Auzi aicea, că te văd că nu îți place să ai toate coşurile într-un singur ou...în rest, aşa...pari vesel în obraji... Da să nu ținem lumea cu suspansul atârnat...Ceva rețetă compensată cu antialergice nu ai ? Că mă aleargă nişte mâncărimi până dau în usturimi şi până nu-mi măreşte Dragnea pensia de handicapată nu mă prea ajung cu banii... Că japonezu ăla băgăreț, Vagi-san, uns cu tăte alifie, îi cam scumpuț...(continuă ea, mângâindu-se pe urticarie).

Dar doctoru, care se făcea că corectează rețetele elevilor, încerca să o ignore. Baba începu să se simtă trasă pe tuşă moartă (îi murise mătuşa cu o lună în urmă).

Apoi începură să o treacă toate lichiorurile, că avea bufeturi.

Doctoru, care nu cedase fizic, doar psihic, avea o moacă de parcă adormise sub şenilă. Simțea că îi expirase gazu din butelie şi că schimbul întâi intra în schimbul doi...

Îşi purta pantalonii delăsători la spate de îi ajungea fundul pantalonilor în spatele genunchilor. De aceea simțea acum nevoia să işi dea sus pantalonii, dar i se blocaseră între craci.

Baba: - Io am dureri reumatismale la țâțe de-mi clănțăne mucii şi dumneata îmi dai săpunele de băgat în...di...rect ?!? Doamne iartă-mă! Mă faceț să râd şi n-am cu ce!...

La babă îi sclipea în ochi inconştiența şi pensia liliputană.

Doctoru izbuti un țipăt anglofon:

- Pendy, I'm out of love! ( Pandele, am rămas fără lovele! - în traducere dâmbovițeană.) Începu să geamă cu rânjet isteric. Râdea singur pe înfundate (că avea sinuzită). Poate şi pentru că îl gâdilau în talpă cuiele de la pantofi şi pe creier suspinele de la babă.

- Ce farmec ar mai avea viața fără micile ei răutăți !?!...(oftă el vremelnic). Că eu, după ce mă sifonează careva, rămân cu bule...

De câte ori voise să o dea la pace cu baba tot apărea câte o musculiță de oțet în calea fericirii lor şi i se aşeza pe plici.

La un moment dat ( destul de târziu după unii specialişti), doctorul a ieşit din cabinet ciufulit şi cu toate coşurile într-un singur ou, să se asigure că nu mai este nici un pacient în sala de aşteptare şi că baba e ultima din generația ei. Apoi a împins-o amabil la vale pe scări, cu stetoscopu, de a ajuns jos înaintea liftului.

Doctoru (scrâşnind) - Săpunele de băgat în fund...Ăştia au ajuns să decidă viitorul la țara asta! Ăştia mă forțează pe mine să o dau în pribegie, să ajung să fac jaloane în țări străine da babane...

Concluzia e un răspuns fără întrebare.

Damblarin