2 Fatalitate

Supusi singuratatii noastre in umbra de argint,

Visam un tarm cu soare pe o insula serena;

Ratacitori prin canioanele vietii, pierduti in labirint,

Caderea ne e lenta, tristetea e perena.

Copii ai dunelor cu valuri seci si iluzorii,

Ne-am uitat teama atarnata printre astre;

Am primit moartea ca pe o moneda cu fetze tranzitorii,

Iar viata efemera, ca pe o egreta, cu penele maiastre.