Supusi singuratatii noastre in umbra de argint,
Visam un tarm cu soare pe o insula serena;
Ratacitori prin canioanele vietii, pierduti in
labirint,
Caderea ne e lenta, tristetea e perena.
Copii ai dunelor cu valuri seci si iluzorii,
Ne-am uitat teama atarnata printre astre;
Am primit
moartea ca pe o moneda cu fetze tranzitorii,
Iar viata efemera, ca pe o egreta, cu penele
maiastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu