Oltenii au creat o traditie aviatica prin construirea
avioanelor IAR la Fabrica Avioane Craiova. De asta poate ca ati auzit.
Dar de ARCA ati auzit ? Sigur ca da (pentru ca si cititorii
mei sunt mai culti de cat ai altora, nu numai ai lor).
Totusi, pentru aceia dintre voi carora le-a scapat detaliul,
Asociatia Romana pentru Cosmonautica si Aeronautica este o organizatie
non-guvernamentala ce se implica in proiecte legate de spatiul cosmic. Culmea,
sediul organizatiei se afla in acelasi oras care adaposteste si cel mai recent chin romanesc (Oltchin). Evident,
vorbim de Ramnicu Valcea.
Pornit ca un proiect privat (ca daca era guvernamental se ducea dracu de rapa), de un grup de tineri studenti entuziasti si ambitiosi in 1999, ARCA a ajuns sa fie remarcata international pentru inventiile sale si selectata pentru participarea la cel mai indraznet proiect al Agentiei Spatiale Europene (ESA), proiectul EXOMARS. Si anume, trimiterea in 2016 a unei sonde spatiale pe planeta Marte.
Pe parcursul acestui an ARCA se va ocupa cu testarea
deschiderii parasutei cu care modulul spatial EXOMARIS va amartiza pe planeta
Marte.
Ambitiile ce tintesc Planeta Rosie sunt mari si pleaca din
cele mai variate colturi ale pamantului. NASA vrea sa trimita un nou rover pe
Marte in 2020, urmand ca dupa anul 2030 sa trimita si un echipaj uman. Compania
olandeza Mars One vrea sa inceapa sa instaleze o colonie umana permanenta pe
Marte din 2023 (selectia astronautilor va incepe de anul acesta, iar cei
selectati nu se vor mai intoarce niciodata pe Terra, traindu-si restul vietii
pe Marte). Miliardarul american Elon Musk, ce detine propria companie de
zboruri spatiale, SpaceX, vrea sa instaleze 80.000 de colonisti pe Marte. Iar
chinezii nu se lasa mai prejos si vor sa planteze legume pe Luna si pe Marte.
Au reusit deja sa cultive intr-un dispozitiv de ecosistem artificial diverse
tipuri de legume. Acest sistem le va da posibilitatea astronautilor sa isi
genereze propriile rezerve de hrana, apa si aer, in afara atmosferei
terestre...
Asadar, v-ati convins ca va fi greu sa mai gasiti un loc
liber chiar si pe Marte? Noroc ca avem oltenii nostri deja infiltrati si speram
si noi la o bucatica romaneasca de teren pe planeta Marte.
Dar pentru ca odiseea spatiala romaneasca sa poata deveni
realitate, a fost nevoie de eroi care sa se jertfeasca pe altarul stiintei...
In urma semnarii parteneriatului strategic romano-american si amplasarii elementelor scutului antiracheta in judetul Olt, comuna Deveselu, americanii au invitat un echipaj oltenesc compus din membri ARCA, dar si ai ASR (Agentia Spatiala Romana), sa simuleze o expeditie pe Marte, in izolatul desert din Platoul Colorado, ce seamana cu planeta Marte pana la dezorientare.
In cadrul Agentiei Spatiale Romane, maistrului
sculer-matritzer Arsenie (care se ocupa de colectarea shpanului cosmic), i se
spunea 'Propulsie'. Fiindca avea 'avans' si daca il piscai de partile moi tasnea
de parca ar fi avut propulsie. El a devenit celebru printre membrii ARCA, cand
le-a propus sa foloseasca pe post de parasuta o blonda bine facuta.
"Fiindca (zicea Propulsie), blondele ie parasute prin definitie. Si se
deschid rapid, da nu se blocheaza niciodata."
In acea dimineata groasa si plina de presimtiri, Propulsie
dadu buzna in biroul sefului, poreclit 'Houston' (porecla cu profunde conotatii
aerospatiale, de care sefu era indragostit), si privindu-l direct cu nervul
optic, rabufni:
Pro: - Sefu !
H: - Bai Propulsie, ti-am mai spus sa nu ma mai iei cu
'Sefu'? Ca poate te scapi dracu si la americani, in loc sa ma strigi
Houston...
Pro: - Da, aaa...tovarasu Houston, stiti ce ma gandii io ?
Stiti si dvs (nu la Deveselu ma referii, ci la dumneavoastra), ca proiectele
astea spatiale ie bune pe hartie dar in realitate, e destul o celulita
microscopica si...Bum! Si dupa aia...: "Houston, we have a problem
!". Dar pentru dumneavoastra poate fi prea tarziu, stiti...
H: - Da de ce iti faci ma griji, ca doar e o simulare,
acilea sha, pa pamant, la Colorado. Nu ie...ca sa zici ca ie...Ma intelesasi ?
N-are ce sa...alea alea...
Pro: - Sefff...uston, eu zic ca nu sti niciodata in ce
instalatie se baga dracu si dati ortu popii (chiar daca aia nu are
popa)...Stiti ce zic eu ? Recrutam doi olteni de astia chinuiti, de la Oltchin,
ajunsi in somaj pe caz de boala (de boala a combinatului). Ca astia semneaza
orice contract daca le pica ceva sunculita. Si ii bagam pe ei la capsula, in
programul de simulare. Sa caute ei viata pe Marte in deshertu lu Colorado (mai
stiti? poate chiar gasesc ceva, cu putin noroc). Imm ? Ce ziceti ? Asa suntem
si noi in siguranta si nu ne prea periclitam sanataturile...
H: - Bai Pro', sa dea dracii daca nu esti mai destept
decat scrie in CV-ul tau. Bravo, bine gandit! Ocupa-te de recruiting...Bah,
ti-am spus sa iti perfectionezi engleza ? Ca o sa fie nevoie...Eu am inceput
deja cu tabla inmultirii. In engleza, of horse !
Pro: - Domnu Houston,
se zice 'of course', ca 'horse' e cal, stiti...
H: - Lasa bai, ca noi oltenii vorbim repede, si nu se
intelege...
Houston isi cumparase o pastila ca sa invete engleza. Ca
tableta avea toata lumea.
Propulsie gasi doi candidati perfecti. Erau sanatosi ca doua
tunuri. La coeficientul de inteligenta Propulsie trecu cate un 'X' de mana.
Baietii nu beau si nu fumau. De vreo doua luni, de cand plonjasera in somaj si
isi cususera buzunarele in semn de saracie. Se lasasera si de familie. Ca era o
cheltuiala in plus, pe care nu si-o mai puteau permite.
Pro: - Attention la mine! Bah, tu asta de 32 de ani. Tu o sa
ai numele de cod 'Gargara', de la cosmonautul rus Iuri Gargarin. Intelesasi ?
Tu asta de 29 de ani, o sa raspunzi la numele de cod 'Pruna', in cinstea
cosmonautului roman Dumitru Prunariu. Semnati in patratelele astea. Banii o sa
ii primiti la inapoiere. Daca totu merge struna... Ati bagat la cap ? Ca va ia
mama dracu acusica!
Lui Gargara si lui Pruna li s-a explicat ceva sumar, din care ei au inteles doar Marte si dolari americani. Nici nu aveau nevoie de mai mult, atat timp cat avea sa primeasca fiecare cei 700 de dolari americani pentru care semnasera un contract de doar doua saptamani. Super, pentru doi cosmonauti de la Oltchin.
Si au decolat benevol cu totii. Houston, Propulsie, Gargara,
Pruna si inca un alai suplimentar de vreo 20 de bugetari. Trebuiau sa isi
castige si ei banii cumva si sa viziteze America in acelasi timp, nu ?
La sosire pe aeroport au fost preluati de catre un
reprezentant al NASA, si li s-a explicat ca misiunea National Aeronautics and
Space Administration este de a imbunatati viata de aici, a extinde viata acolo
si a gasi viata dincolo. NASA ii revine responsabilitatea de a proteja planeta
mama, de a explora Universul, de a cauta viata si a inspira noi generatii de
exploratori. Li s-a recomandat sa nu pericliteze obiectivele agentiei prin
prezenta lor. Au dat toti din cap. Afirmativ. In engleza...
Ajunsi la sediul NASA, au fost primiti cu aplauze de catre
furnicarul de tehnicieni si grade militare si civile, care mai de care mai
inalte. Gargara si cu Pruna fura preluati de catre cativa bighidii fortosi, de
culoarea abanosului si echipati cu salopete ciudate. Au fost dusi la pregatirea
pentru misiune. Intr-o camera ce semana cu o camera de autopsii, doua
domnisoare dragute, amabile si cu zambetele plasate pe buze si peste
halate, le-au bagat in cur cate un
furtun high tech, cu manometre de inox si le-au infoiat burtile sub presiune,
cu hipoclorit, ca sa-i deparaziteze. Dupa clisma asta de ultima generatie, i-au
luat la polizat, dintre degetele de la picioare si pana intre dinti (ma rog, nu
stiu daca exact in ordinea asta). I-au ras pe cap si le-au dat lustru cu DTT
interzis prin lege. In cerul gurii i-au frectionat cu detergent de masini (ca
alea fac spume din abundenta), si apoi le-au sigilat gurile cu parafina (ca sa
nu fure mancare nesterilizata pana ajung in carantina).
Intre timp, Propulsie si Houston se holbau la toata
tehnologia din jur si la ordinea si disciplina cu care fiecare isi vedea de
responsabilitati. Propulsie se aseza pe scaunul liber din fata unui imens
pupitru de comanda, pentru ca il dureau varicele. Incerca sa inteleaga ce scrie
in dreptul fiecarui buton. Houston se plimba tacticos cu mainile la spate
printre randuri, cu atitudinea unui argat
ce-si supravegea iobagii pe ogor. Brusc, incepura sa sune sirenele de
urgenta de-ti vajaia capul pe umeri si teflonu-n gura, iar luminile de
avertizare luminau intermitent. In difuzoare se auzi dintr-o data:
"Houston, we have a problem !. Oltenii ne-au lansat baliza termica
pregatita pentru lansare pentru luna viitoare". "Ce dracu or fi avand
astia deja cu mine ?" gandi Houston. Se intoarse ca fulgerat catre locul
unde Propulsie se topise in scaun de se scursese prin captuseala.
H: - Propulsie, ce dracu propulsasi ma ?
Pro: - Aaaa...Sefff...uston, mi se facu foame de cand
coboraram din avion, ca imi ajunsa glicemia-n chiloti...
H : - Lasa ma mancatul! Tu raspunde la ce te-am intrebat.
Pro: - Pai tz' zasai. Ma lua foamea asa de tare, si cand
vazui ca astia n-are de gand sa ne dea, vazui butonu asta acilea, ca scrie ca e
room service, ca aduce pranzu pentru Marti.
H: - Ia sa vad, fate-n-coa! Pai mai tampitule, tu nu vezi ca
acilea scrie 'Launches to Mars' ? (lansati catre Marte). Pranz se scrie fara
'a', doar 'lunch', iar Mars inseamna planeta Marte, nu ziua de marti, care se
scrie 'Tuesday' ! Firea-i a dracu cu tot neamu tau cu tot Propulsie, in ce
cacat oltenesc ma bagasi tu...Nu ti-am spus sa inveti engleza ca ne trebuie ?
Pro: - Ba da, Sefff...uston, da de unde timp ? Pentru ca eu
a trebuit sa ma ocup singur de pregatirea plecarii pana in cel mai mic detaliu.
In timp ce mataluta, invatai tabla inmultirii...
Un tip bine facut de statura si de varsta mijlocie, imbracat in uniforma militara se apropia de ei. Avea grade mari. Erau asa de mari ca ii trageau camasa jos de pe umeri, si umbla cu umerii goi, ca fotomodelele ce fac parada modei in costume de baie. Cand ajunse in dreptul lor se prezenta pe romaneste:
- General Maior Petriceanu! (se tragea din emigranti
banateni ce plecasera catre America atrasi de goana dupa aur, inca din tipul
imperiului austro-ungar, dar pastrasera limba romana in familie de-a lungul
timpului). Am considerat ca stiti deja ca nu aveti voie sa atingeti nimic fara
sa fiti autorizati in prealabil. Nu inteleg, la voi cum se lucreaza intr-o
astfel de facilitate ?
Pro: - Pai la noi, daca stai pana iti vin aprobarile, nu mai
atingi nimic (incerca sa se scuze Propulsie).
Gen: - Ati reusit sa captati toata atentia dupa doar o ora
de la sosire. Va rog mult, nu ma faceti sa-mi fie rusine ca sunt roman. Din
cauza voastra NASA a pierdut un echipament de cateva sute de mii de dolari.
Aspectul se va transa la nivel guvernamental. Asadar, va rog: Whatever you
want, DON'T ! (indiferent ce va va trece prin cap, nu incercati). Se intoarse
si disparu, lasandu-i perplecsi pe olteni.
In celalalt cadru al filmului, Gargara si cu Pruna erau deja
extenuati si sedati, sforaind fara vise si fara grija zilei de maine. Pentru
reusita simularii vietuirii pe Marte, lor nu li s-a explicat ca vor fi dusi pe
Platoul Colorado din statul american Utah. Li s-a comunicat ca vor fi in stadiu
de hibernare pe durata zborului, fiind facuti sa creada ca vor amartiza direct
pe Marte. Si ca vor trebui sa caute urme de apa si posibile forme de viata
acolo. Dupa o scurta prezentare a habitaclului modulului ce avea sa le tina loc
de casa si masa pentru 15 zile, au fost ambalati ca sardinele, pe doua targi si
dusi cu elicopterul la Mars Desert Research Station.
Au dormit ca porcii galactici, pana a doua zi.
Gargara: - Pruna, putoare martiana, desteapta-te bah !
Pruna: - Sunt destept, sunt destept...
G: - Uita-te pe geam si spune-mi ce vezi ?
P: - In case of emergency break glass (in caz de pericol
spargeti geamul)...
G: - Nu ma bou dracului. Nu ce scrie pe sticla. Ce vezi pe
hublou ? Ca zici ca parca ai fi de pe alta planeta...
P: - Uau, ce de loc de parcare au astia! Bah, da ma
enerveaza atata rosu.
G: - Ce bah, te crezi taur de corida ? Cu fatza asta mah ?
Pruna avea o foame in glanda cat tot platoul Colorado. Dar
toata hrana era ambalata in tuburi, folii, cutii si conserve cum ei nu mai
vazusera. Pentru ca majoritatea alimentelor erau sub forma de prafuri sau in
forma dezhidratata. Scria pe fiecare eticheta ce si cum dar, baietii nu o prea
aveau cu straineza. Descurajat de provocare, nestiind ce sa bage in gura, Pruna
ofta:
P: - Cum vom supravietui noi 15 zile departe de civilizatie
? Ca acilea nu stiu care ii mamaliga si care ii crema de ghete.
G: - Da, ca tu civilizat al dracu mai fusasi. Ia si tu un
tub de ala de pasta de dinti si stoarce-l in gura. Vezi tu dupa aia ce fusa, ha
ha, ha ha...
P: - Bai, mie imi place salamul de cal. Ca atunci cand musc
din el simt cum imi necheaza-n gura.
Pruna deschise o cutie si incepu sa unga pasta galben
translucida peste biscuiti. Era convins ca e dulceata de ciuperci. Era de fapt
alifie de galbenele pentru iritatii cutanate. Dupa cum avea sa descopere mai
tarziu, de la arsurile si balonarea produse. Gargara a fost mai norocos. El
gasise pudra de galbenus de ou, legumele deshidratate si crema de ciocolata. A
mancat si niste crenvusti dezosati electric.
Modulul in care locuiau era foarte stramt. Aveau doua
dormitoare ca doua camari, un hol pe care nu puteau trece amandoi deodata. Dush
nu puteau face decat la trei zile odata, avand resurse limitate de apa. Dar
asta nu ii deranja.
Inainte de a iesi din habitat luau costumele de cosmonaut pe
ei si treceau printr-un pasaj de depresurizare (ca sa nu contamineze planeta
Marte cu bacterii de pe Terra). La intoarcere faceau acelasi lucru.
Lor le revenea sarcina de a merge impreuna in misiuni pentru
a cerceta rocile, pentru a lua probe de sol cu scopul de a analiza daca exista
sau nu microorganisme, sau pentru a masura pH-ul solului.
G: - Pruna, hai ma in costume, sa iesim. Ca ziua-i numa ceas
si noaptea-i lunga. Mai ales aci, pa Marte.
S-au echipat cu greu in costumele de astronauti si au iesit.
Primii lor pasi pe o planeta straina. Strangeau din funduri de spaima, de nu
puteai baga un ac de cusut printre bucile lor. Lumina orbitoare. Praf rosu si
bolovani maronii. Deshert cat vedeai cu ochii. Din motive de siguranta, erau
amandoi interconectati printr-un tub flexibil. Gargara in fata, Pruna dupa el.
Paseau greoi si cu eforturi, din cauza greutatii costumelor.
P: - Bah, Gargara, ma auzi in casti ?
G: - Aha. Bah, fi atent pe unde calci. Poate dam de vreo
balta, de apa, de viata, ceva. Si am scapat. Ne putem intoarce acasa.
P: - Ce bah, daca dam de apa, asta-i viata ? Daca dadeam de
zaibar, aia da. Aia era viata...
G: - Taci dracu ca-mi faci pofta. Nu-mi mai aminti de zaibar
pe planeta Marte. Ca daca ne imbatam pe Marte, o sa ne strige lumea cu degetul:
'Martalogi'. Cel putin bine ca ne-au bagat martipan in cutii de carton.
P: - Da de praz nu ti dor ?
G: - Bah, tu vrei sa-ti sparg casca cu un meteorit de asta ?
P: - Auzi bah, sti ce ma gandi io ? Sti ce forma de viata as
vrea io sa gasim ? Niste martipoance din alea verzi, cu tzatzele mari la spate,
peste omoplati.
G: - De ce ?
P: - Ca daca ne invita la un dans de ala bluz, de ala moale
asa, sa le putem pipai fara sa se prinda, ma intelesasi ?
G: - De ce verzi ? Ca la toata lumea i-a intrat in cap
tampenia ca martienii trebuie sa fie musai verzi.
P: - Crudutze vrusai sa zic, verzi, crudutze asa...
Pruna simti brusc explozia subcutanata a alifiei de
galbenele din matele lui. Si o scapa de parca avea propulsie cu kerosen. Sub
efectul presiunii din costumul lui, bula de biogaz oltenesc o lua pe furtun
inainte si intra in costumul lui Gargara. La contactul cu unda de soc, care il
palmui naucitor, Gargara se intoarse brusc cu ochii rosii si in lacrimi, si
striga catre Pruna:
G: - Ce dracu te cacasi pe tine in halul asta, ma dihore ?
Ptiiii...firai a dracu de oltean besinos. Ca nici pe Marte nu scap de-alde
astia ca tine...
P: - Nu fusai eu, zau ! Ma jur pe Terra!
Gargara parca era in statiune. Ca stationa in afara
carosabilului si incepuse sa borasca polen, pe interiorul castii.
G: - Bah, cred ca iti traba umpic de minte ca sa iti dai
seama cat esti de prost. Pai eu ce fac acuma, ca nu pot evada din costumu asta
?
P: - Nu fusai eu, tz' zasai. Ma si jurai...
G: - Ba cretinule, pe toata planeta asta ie doar noi doi.
Deci, daca nu fusai eu si nici tu, atunci cine mama dracului fusa si sa dusa si
nu spusa?
P: - Poate ie o alta forma de viata de aia, 'entitate
extraterestra' ce intra in costumele cosmonautilor si pute urat...
G: - Bai Pruna, macar taci dracu, nu ma speria. Ca acusi
arunc costumu de pe mine, in plin deshert gol ! Hai inapoi la celula, ca
misiunea din prima zi fu compromisa de intelighentia olteneasca cu care te
scapasi pe tine.
P: - Trimite vorba la fax ca avuram ceva probleme tehnice la
instalatie. Posibil cauzate de extraterestri.
Intr-o zi chiar au avut probleme cu fisurarea tevii de
evacuare de la veceu. Si de frica sa nu se depresurizeze prin gaurica, Pruna
lipi rapid guma de mestecat ce o avea in gura. O relua la molfait numai dupa ce
Gargara aduse sulul de tifon din trusa de prim ajutor si bandaja teava.
Dar astfel de situatii de maxima extrema sunt inerente in
cadrul misiunilor de o complexitate atat de complexa...
Zilele incepura sa semene unele cu altele. Gramezile de
bolovani cosmici se tot strangeau in capsula lor, dar nici urma de apa (ca nu
mai plouase de nici nu mai tineau minte de cat timp). Cat despre urme de viata,
ce sa mai povestim. Doar urmele lor. Dar parca aia era viata ? Cei doi
astronauti incepura sa se planga ca dolarii americani se castiga greu si ca mai
bine pe somaj la Ramnicu Valcea, dar esti linistit.
Ca sa li se mai ridice moralul, li s-a comunicat prin radio
ca cele 15 zile petrecute pe 'Marte' nu sunt considerate detentie (desi au un
regim asemanator). Ci au ca scop popularizarea misiunilor spatiale in randul
romanilor. Ca sa se obisnuiasca si romanii, in teren, cu tehnologia specifica
exploatarii Planetei Rosii.
Fiindca daca romanii o sa isi vanda toti terenurile la
straini, ei vor trebui sa se mute apoi pe Marte. Si trebuie deprinsi cu
amartizarea din timp.
Lui Houston si lui Propulsie li s-a interzis prin decret
prezidential apropierea de baza militara americana, pe o distanta de 5
kilometrii de raza comunei Deveselu. Pentru evitarea declansarii accidentale a
celui de al 3-lea razboi mondial (au explicat sursele diplomatice americane).
In cea de a 13-a zi din cele 15, Gargara se ridica din
aplecaciunea de pe teren si striga triumfator:
G: - Erica ! Am gasit! Am descoperit !
P: - Bah, Arhimede o strigat Eureka, nu Erica.
G: - A lui era grecoaica. A mea ii unguroaica.
S-au intors in fuga la baza si gatuiti de emotii si de
echipament, oltenii au ridicat NASA in picioare a doua oara:
G: - Alo, Houston, ma auziti ? Alo, alo, Marte catre Terra,
Marte catre Terra...
H: - Aici Houston de la Ramnicu Valcea! Va auzim. Raportati
!
G: - Misiune indeplinita. Am gasit viata pe Marte! Ba mai
mult, cred ca am gasit chiar veriga lipsa pe care o cautau darwinistii pe
Terra...
P: - Pai spune-le ma odata, ca si eu vreau sa aflu (se
impacienta Pruna).
La sediul NASA era asa o liniste si suspans incat se auzeau
microbii cum infecteaza persoanele cu imunitatea scazuta. Sa fi descoperit
oltenii ceea ce atatia altii nu reusisera inaintea lor?
- Ok, Mars, we got you! Just say it, for God' sake ! tuna o
voce baritonala de bashtan american
Cu mana tremuranda de emotie, Gargara se apropie de camera
de filmat si, apropiindu-si degetele
stranse in jurul a ceva minuscul, erupse cu emfaza:
G: - Doamnelor si domnilor, un pas mic pentru om, un salt
urias pentru omenire. Iata, cu umilinta va prezint la picioare, Gandacul de
Colorado !!!
Damblarin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Fiti rai si COMENTATI ! Cu gura plina. Cu mana fina...Cu...tot ce puteti debita...