OLTENII PE MARTE

Oltenii au creat o traditie aviatica prin construirea avioanelor IAR la Fabrica Avioane Craiova. De asta poate ca ati auzit.

Dar de ARCA ati auzit ? Sigur ca da (pentru ca si cititorii mei sunt mai culti de cat ai altora, nu numai ai lor).

Totusi, pentru aceia dintre voi carora le-a scapat detaliul, Asociatia Romana pentru Cosmonautica si Aeronautica este o organizatie non-guvernamentala ce se implica in proiecte legate de spatiul cosmic. Culmea, sediul organizatiei se afla in acelasi oras care adaposteste si cel  mai recent chin romanesc (Oltchin). Evident, vorbim de Ramnicu Valcea.

Pornit ca un proiect privat (ca daca era guvernamental se ducea dracu de rapa), de un grup de tineri studenti entuziasti si ambitiosi in 1999, ARCA a ajuns sa fie remarcata international pentru inventiile sale si selectata pentru participarea la cel mai indraznet proiect al Agentiei Spatiale Europene (ESA), proiectul EXOMARS. Si anume, trimiterea in 2016 a unei sonde spatiale pe planeta Marte.

Pe parcursul acestui an ARCA se va ocupa cu testarea deschiderii parasutei cu care modulul spatial EXOMARIS va amartiza pe planeta Marte.

Ambitiile ce tintesc Planeta Rosie sunt mari si pleaca din cele mai variate colturi ale pamantului. NASA vrea sa trimita un nou rover pe Marte in 2020, urmand ca dupa anul 2030 sa trimita si un echipaj uman. Compania olandeza Mars One vrea sa inceapa sa instaleze o colonie umana permanenta pe Marte din 2023 (selectia astronautilor va incepe de anul acesta, iar cei selectati nu se vor mai intoarce niciodata pe Terra, traindu-si restul vietii pe Marte). Miliardarul american Elon Musk, ce detine propria companie de zboruri spatiale, SpaceX, vrea sa instaleze 80.000 de colonisti pe Marte. Iar chinezii nu se lasa mai prejos si vor sa planteze legume pe Luna si pe Marte. Au reusit deja sa cultive intr-un dispozitiv de ecosistem artificial diverse tipuri de legume. Acest sistem le va da posibilitatea astronautilor sa isi genereze propriile rezerve de hrana, apa si aer, in afara atmosferei terestre...

Asadar, v-ati convins ca va fi greu sa mai gasiti un loc liber chiar si pe Marte? Noroc ca avem oltenii nostri deja infiltrati si speram si noi la o bucatica romaneasca de teren pe planeta Marte.

Dar pentru ca odiseea spatiala romaneasca sa poata deveni realitate, a fost nevoie de eroi care sa se jertfeasca pe altarul stiintei...

In urma semnarii parteneriatului strategic romano-american si amplasarii elementelor scutului antiracheta in judetul Olt, comuna Deveselu, americanii au invitat un echipaj oltenesc compus din membri ARCA, dar si ai ASR (Agentia Spatiala Romana), sa simuleze o expeditie pe Marte, in izolatul desert din Platoul Colorado, ce seamana cu planeta Marte pana la dezorientare.

In cadrul Agentiei Spatiale Romane, maistrului sculer-matritzer Arsenie (care se ocupa de colectarea shpanului cosmic), i se spunea 'Propulsie'. Fiindca avea 'avans' si daca il piscai de partile moi tasnea de parca ar fi avut propulsie. El a devenit celebru printre membrii ARCA, cand le-a propus sa foloseasca pe post de parasuta o blonda bine facuta. "Fiindca (zicea Propulsie), blondele ie parasute prin definitie. Si se deschid rapid, da nu se blocheaza niciodata."

In acea dimineata groasa si plina de presimtiri, Propulsie dadu buzna in biroul sefului, poreclit 'Houston' (porecla cu profunde conotatii aerospatiale, de care sefu era indragostit), si privindu-l direct cu nervul optic, rabufni:

Pro: - Sefu !

H: - Bai Propulsie, ti-am mai spus sa nu ma mai iei cu 'Sefu'? Ca poate te scapi dracu si la americani, in loc sa ma strigi Houston...

Pro: - Da, aaa...tovarasu Houston, stiti ce ma gandii io ? Stiti si dvs (nu la Deveselu ma referii, ci la dumneavoastra), ca proiectele astea spatiale ie bune pe hartie dar in realitate, e destul o celulita microscopica si...Bum! Si dupa aia...: "Houston, we have a problem !". Dar pentru dumneavoastra poate fi prea tarziu, stiti...

H: - Da de ce iti faci ma griji, ca doar e o simulare, acilea sha, pa pamant, la Colorado. Nu ie...ca sa zici ca ie...Ma intelesasi ? N-are ce sa...alea alea...

Pro: - Sefff...uston, eu zic ca nu sti niciodata in ce instalatie se baga dracu si dati ortu popii (chiar daca aia nu are popa)...Stiti ce zic eu ? Recrutam doi olteni de astia chinuiti, de la Oltchin, ajunsi in somaj pe caz de boala (de boala a combinatului). Ca astia semneaza orice contract daca le pica ceva sunculita. Si ii bagam pe ei la capsula, in programul de simulare. Sa caute ei viata pe Marte in deshertu lu Colorado (mai stiti? poate chiar gasesc ceva, cu putin noroc). Imm ? Ce ziceti ? Asa suntem si noi in siguranta si nu ne prea periclitam sanataturile...

H: - Bai Pro', sa dea dracii daca nu esti mai destept decat scrie in CV-ul tau. Bravo, bine gandit! Ocupa-te de recruiting...Bah, ti-am spus sa iti perfectionezi engleza ? Ca o sa fie nevoie...Eu am inceput deja cu tabla inmultirii. In engleza, of horse !

Pro:  - Domnu Houston, se zice 'of course', ca 'horse' e cal, stiti...

H: - Lasa bai, ca noi oltenii vorbim repede, si nu se intelege...

Houston isi cumparase o pastila ca sa invete engleza. Ca tableta avea toata lumea.

Propulsie gasi doi candidati perfecti. Erau sanatosi ca doua tunuri. La coeficientul de inteligenta Propulsie trecu cate un 'X' de mana. Baietii nu beau si nu fumau. De vreo doua luni, de cand plonjasera in somaj si isi cususera buzunarele in semn de saracie. Se lasasera si de familie. Ca era o cheltuiala in plus, pe care nu si-o mai puteau permite.

Pro: - Attention la mine! Bah, tu asta de 32 de ani. Tu o sa ai numele de cod 'Gargara', de la cosmonautul rus Iuri Gargarin. Intelesasi ? Tu asta de 29 de ani, o sa raspunzi la numele de cod 'Pruna', in cinstea cosmonautului roman Dumitru Prunariu. Semnati in patratelele astea. Banii o sa ii primiti la inapoiere. Daca totu merge struna... Ati bagat la cap ? Ca va ia mama dracu acusica!

Lui Gargara si lui Pruna li s-a explicat ceva sumar, din care ei au inteles doar Marte si dolari americani. Nici nu aveau nevoie de mai mult, atat timp cat avea sa primeasca fiecare cei 700 de dolari americani pentru care semnasera un contract de doar doua saptamani. Super, pentru doi cosmonauti de la Oltchin.

Si au decolat benevol cu totii. Houston, Propulsie, Gargara, Pruna si inca un alai suplimentar de vreo 20 de bugetari. Trebuiau sa isi castige si ei banii cumva si sa viziteze America in acelasi timp, nu ?

La sosire pe aeroport au fost preluati de catre un reprezentant al NASA, si li s-a explicat ca misiunea National Aeronautics and Space Administration este de a imbunatati viata de aici, a extinde viata acolo si a gasi viata dincolo. NASA ii revine responsabilitatea de a proteja planeta mama, de a explora Universul, de a cauta viata si a inspira noi generatii de exploratori. Li s-a recomandat sa nu pericliteze obiectivele agentiei prin prezenta lor. Au dat toti din cap. Afirmativ. In engleza...

Ajunsi la sediul NASA, au fost primiti cu aplauze de catre furnicarul de tehnicieni si grade militare si civile, care mai de care mai inalte. Gargara si cu Pruna fura preluati de catre cativa bighidii fortosi, de culoarea abanosului si echipati cu salopete ciudate. Au fost dusi la pregatirea pentru misiune. Intr-o camera ce semana cu o camera de autopsii, doua domnisoare dragute, amabile si cu zambetele plasate pe buze si peste halate,  le-au bagat in cur cate un furtun high tech, cu manometre de inox si le-au infoiat burtile sub presiune, cu hipoclorit, ca sa-i deparaziteze. Dupa clisma asta de ultima generatie, i-au luat la polizat, dintre degetele de la picioare si pana intre dinti (ma rog, nu stiu daca exact in ordinea asta). I-au ras pe cap si le-au dat lustru cu DTT interzis prin lege. In cerul gurii i-au frectionat cu detergent de masini (ca alea fac spume din abundenta), si apoi le-au sigilat gurile cu parafina (ca sa nu fure mancare nesterilizata pana ajung in carantina).

Intre timp, Propulsie si Houston se holbau la toata tehnologia din jur si la ordinea si disciplina cu care fiecare isi vedea de responsabilitati. Propulsie se aseza pe scaunul liber din fata unui imens pupitru de comanda, pentru ca il dureau varicele. Incerca sa inteleaga ce scrie in dreptul fiecarui buton. Houston se plimba tacticos cu mainile la spate printre randuri, cu atitudinea unui argat  ce-si supravegea iobagii pe ogor. Brusc, incepura sa sune sirenele de urgenta de-ti vajaia capul pe umeri si teflonu-n gura, iar luminile de avertizare luminau intermitent. In difuzoare se auzi dintr-o data: "Houston, we have a problem !. Oltenii ne-au lansat baliza termica pregatita pentru lansare pentru luna viitoare". "Ce dracu or fi avand astia deja cu mine ?" gandi Houston. Se intoarse ca fulgerat catre locul unde Propulsie se topise in scaun de se scursese prin captuseala.

H: - Propulsie, ce dracu propulsasi ma ?

Pro: - Aaaa...Sefff...uston, mi se facu foame de cand coboraram din avion, ca imi ajunsa glicemia-n chiloti...

H : - Lasa ma mancatul! Tu raspunde la ce te-am intrebat.

Pro: - Pai tz' zasai. Ma lua foamea asa de tare, si cand vazui ca astia n-are de gand sa ne dea, vazui butonu asta acilea, ca scrie ca e room service, ca aduce pranzu pentru Marti.

H: - Ia sa vad, fate-n-coa! Pai mai tampitule, tu nu vezi ca acilea scrie 'Launches to Mars' ? (lansati catre Marte). Pranz se scrie fara 'a', doar 'lunch', iar Mars inseamna planeta Marte, nu ziua de marti, care se scrie 'Tuesday' ! Firea-i a dracu cu tot neamu tau cu tot Propulsie, in ce cacat oltenesc ma bagasi tu...Nu ti-am spus sa inveti engleza ca ne trebuie ?

Pro: - Ba da, Sefff...uston, da de unde timp ? Pentru ca eu a trebuit sa ma ocup singur de pregatirea plecarii pana in cel mai mic detaliu. In timp ce mataluta, invatai tabla inmultirii...

Un tip bine facut de statura si de varsta mijlocie, imbracat in uniforma militara se apropia de ei. Avea grade mari. Erau asa de mari ca ii trageau camasa jos de pe umeri, si umbla cu umerii goi, ca fotomodelele ce fac parada modei in costume de baie. Cand ajunse in dreptul lor se prezenta pe romaneste:

- General Maior Petriceanu! (se tragea din emigranti banateni ce plecasera catre America atrasi de goana dupa aur, inca din tipul imperiului austro-ungar, dar pastrasera limba romana in familie de-a lungul timpului). Am considerat ca stiti deja ca nu aveti voie sa atingeti nimic fara sa fiti autorizati in prealabil. Nu inteleg, la voi cum se lucreaza intr-o astfel de facilitate ?

Pro: - Pai la noi, daca stai pana iti vin aprobarile, nu mai atingi nimic (incerca sa se scuze Propulsie).

Gen: - Ati reusit sa captati toata atentia dupa doar o ora de la sosire. Va rog mult, nu ma faceti sa-mi fie rusine ca sunt roman. Din cauza voastra NASA a pierdut un echipament de cateva sute de mii de dolari. Aspectul se va transa la nivel guvernamental. Asadar, va rog: Whatever you want, DON'T ! (indiferent ce va va trece prin cap, nu incercati). Se intoarse si disparu, lasandu-i perplecsi pe olteni.

In celalalt cadru al filmului, Gargara si cu Pruna erau deja extenuati si sedati, sforaind fara vise si fara grija zilei de maine. Pentru reusita simularii vietuirii pe Marte, lor nu li s-a explicat ca vor fi dusi pe Platoul Colorado din statul american Utah. Li s-a comunicat ca vor fi in stadiu de hibernare pe durata zborului, fiind facuti sa creada ca vor amartiza direct pe Marte. Si ca vor trebui sa caute urme de apa si posibile forme de viata acolo. Dupa o scurta prezentare a habitaclului modulului ce avea sa le tina loc de casa si masa pentru 15 zile, au fost ambalati ca sardinele, pe doua targi si dusi cu elicopterul la Mars Desert Research Station.

Au dormit ca porcii galactici, pana a doua zi.

Gargara: - Pruna, putoare martiana, desteapta-te bah !

Pruna: - Sunt destept, sunt destept...

G: - Uita-te pe geam si spune-mi ce vezi ?

P: - In case of emergency break glass (in caz de pericol spargeti geamul)...

G: - Nu ma bou dracului. Nu ce scrie pe sticla. Ce vezi pe hublou ? Ca zici ca parca ai fi de pe alta planeta...

P: - Uau, ce de loc de parcare au astia! Bah, da ma enerveaza atata rosu.

G: - Ce bah, te crezi taur de corida ? Cu fatza asta mah ?

Pruna avea o foame in glanda cat tot platoul Colorado. Dar toata hrana era ambalata in tuburi, folii, cutii si conserve cum ei nu mai vazusera. Pentru ca majoritatea alimentelor erau sub forma de prafuri sau in forma dezhidratata. Scria pe fiecare eticheta ce si cum dar, baietii nu o prea aveau cu straineza. Descurajat de provocare, nestiind ce sa bage in gura, Pruna ofta:

P: - Cum vom supravietui noi 15 zile departe de civilizatie ? Ca acilea nu stiu care ii mamaliga si care ii crema de ghete.

G: - Da, ca tu civilizat al dracu mai fusasi. Ia si tu un tub de ala de pasta de dinti si stoarce-l in gura. Vezi tu dupa aia ce fusa, ha ha, ha ha...

P: - Bai, mie imi place salamul de cal. Ca atunci cand musc din el simt cum imi necheaza-n gura.

Pruna deschise o cutie si incepu sa unga pasta galben translucida peste biscuiti. Era convins ca e dulceata de ciuperci. Era de fapt alifie de galbenele pentru iritatii cutanate. Dupa cum avea sa descopere mai tarziu, de la arsurile si balonarea produse. Gargara a fost mai norocos. El gasise pudra de galbenus de ou, legumele deshidratate si crema de ciocolata. A mancat si niste crenvusti dezosati electric.

Modulul in care locuiau era foarte stramt. Aveau doua dormitoare ca doua camari, un hol pe care nu puteau trece amandoi deodata. Dush nu puteau face decat la trei zile odata, avand resurse limitate de apa. Dar asta nu ii deranja.

Inainte de a iesi din habitat luau costumele de cosmonaut pe ei si treceau printr-un pasaj de depresurizare (ca sa nu contamineze planeta Marte cu bacterii de pe Terra). La intoarcere faceau acelasi lucru. 

Lor le revenea sarcina de a merge impreuna in misiuni pentru a cerceta rocile, pentru a lua probe de sol cu scopul de a analiza daca exista sau nu microorganisme, sau pentru a masura pH-ul solului.

G: - Pruna, hai ma in costume, sa iesim. Ca ziua-i numa ceas si noaptea-i lunga. Mai ales aci, pa Marte.

S-au echipat cu greu in costumele de astronauti si au iesit. Primii lor pasi pe o planeta straina. Strangeau din funduri de spaima, de nu puteai baga un ac de cusut printre bucile lor. Lumina orbitoare. Praf rosu si bolovani maronii. Deshert cat vedeai cu ochii. Din motive de siguranta, erau amandoi interconectati printr-un tub flexibil. Gargara in fata, Pruna dupa el. Paseau greoi si cu eforturi, din cauza greutatii costumelor.

P: - Bah, Gargara, ma auzi in casti ?

G: - Aha. Bah, fi atent pe unde calci. Poate dam de vreo balta, de apa, de viata, ceva. Si am scapat. Ne putem intoarce acasa.

P: - Ce bah, daca dam de apa, asta-i viata ? Daca dadeam de zaibar, aia da. Aia era viata...

G: - Taci dracu ca-mi faci pofta. Nu-mi mai aminti de zaibar pe planeta Marte. Ca daca ne imbatam pe Marte, o sa ne strige lumea cu degetul: 'Martalogi'. Cel putin bine ca ne-au bagat martipan in cutii de carton.

P: - Da de praz nu ti dor ?

G: - Bah, tu vrei sa-ti sparg casca cu un meteorit de asta ?

P: - Auzi bah, sti ce ma gandi io ? Sti ce forma de viata as vrea io sa gasim ? Niste martipoance din alea verzi, cu tzatzele mari la spate, peste omoplati.

G: - De ce ?

P: - Ca daca ne invita la un dans de ala bluz, de ala moale asa, sa le putem pipai fara sa se prinda, ma intelesasi ?

G: - De ce verzi ? Ca la toata lumea i-a intrat in cap tampenia ca martienii trebuie sa fie musai verzi.

P: - Crudutze vrusai sa zic, verzi, crudutze asa...

Pruna simti brusc explozia subcutanata a alifiei de galbenele din matele lui. Si o scapa de parca avea propulsie cu kerosen. Sub efectul presiunii din costumul lui, bula de biogaz oltenesc o lua pe furtun inainte si intra in costumul lui Gargara. La contactul cu unda de soc, care il palmui naucitor, Gargara se intoarse brusc cu ochii rosii si in lacrimi, si striga catre Pruna:

G: - Ce dracu te cacasi pe tine in halul asta, ma dihore ? Ptiiii...firai a dracu de oltean besinos. Ca nici pe Marte nu scap de-alde astia ca tine...

P: - Nu fusai eu, zau ! Ma jur pe Terra!

Gargara parca era in statiune. Ca stationa in afara carosabilului si incepuse sa borasca polen, pe interiorul castii.

G: - Bah, cred ca iti traba umpic de minte ca sa iti dai seama cat esti de prost. Pai eu ce fac acuma, ca nu pot evada din costumu asta ?

P: - Nu fusai eu, tz' zasai. Ma si jurai...

G: - Ba cretinule, pe toata planeta asta ie doar noi doi. Deci, daca nu fusai eu si nici tu, atunci cine mama dracului fusa si sa dusa si nu spusa?

P: - Poate ie o alta forma de viata de aia, 'entitate extraterestra' ce intra in costumele cosmonautilor si pute urat...

G: - Bai Pruna, macar taci dracu, nu ma speria. Ca acusi arunc costumu de pe mine, in plin deshert gol ! Hai inapoi la celula, ca misiunea din prima zi fu compromisa de intelighentia olteneasca cu care te scapasi pe tine.

P: - Trimite vorba la fax ca avuram ceva probleme tehnice la instalatie. Posibil cauzate de extraterestri.

Intr-o zi chiar au avut probleme cu fisurarea tevii de evacuare de la veceu. Si de frica sa nu se depresurizeze prin gaurica, Pruna lipi rapid guma de mestecat ce o avea in gura. O relua la molfait numai dupa ce Gargara aduse sulul de tifon din trusa de prim ajutor si bandaja teava.

Dar astfel de situatii de maxima extrema sunt inerente in cadrul misiunilor de o complexitate atat de complexa...

Zilele incepura sa semene unele cu altele. Gramezile de bolovani cosmici se tot strangeau in capsula lor, dar nici urma de apa (ca nu mai plouase de nici nu mai tineau minte de cat timp). Cat despre urme de viata, ce sa mai povestim. Doar urmele lor. Dar parca aia era viata ? Cei doi astronauti incepura sa se planga ca dolarii americani se castiga greu si ca mai bine pe somaj la Ramnicu Valcea, dar esti linistit.

Ca sa li se mai ridice moralul, li s-a comunicat prin radio ca cele 15 zile petrecute pe 'Marte' nu sunt considerate detentie (desi au un regim asemanator). Ci au ca scop popularizarea misiunilor spatiale in randul romanilor. Ca sa se obisnuiasca si romanii, in teren, cu tehnologia specifica exploatarii Planetei Rosii. 

Fiindca daca romanii o sa isi vanda toti terenurile la straini, ei vor trebui sa se mute apoi pe Marte. Si trebuie deprinsi cu amartizarea din timp.

Lui Houston si lui Propulsie li s-a interzis prin decret prezidential apropierea de baza militara americana, pe o distanta de 5 kilometrii de raza comunei Deveselu. Pentru evitarea declansarii accidentale a celui de al 3-lea razboi mondial (au explicat sursele diplomatice americane).

In cea de a 13-a zi din cele 15, Gargara se ridica din aplecaciunea de pe teren si striga triumfator:

G: - Erica ! Am gasit! Am descoperit !

P: - Bah, Arhimede o strigat Eureka, nu Erica.

G: - A lui era grecoaica. A mea ii unguroaica.

S-au intors in fuga la baza si gatuiti de emotii si de echipament, oltenii au ridicat NASA in picioare a doua oara:

G: - Alo, Houston, ma auziti ? Alo, alo, Marte catre Terra, Marte catre Terra...

H: - Aici Houston de la Ramnicu Valcea! Va auzim. Raportati !

G: - Misiune indeplinita. Am gasit viata pe Marte! Ba mai mult, cred ca am gasit chiar veriga lipsa pe care o cautau darwinistii pe Terra...

P: - Pai spune-le ma odata, ca si eu vreau sa aflu (se impacienta Pruna).

La sediul NASA era asa o liniste si suspans incat se auzeau microbii cum infecteaza persoanele cu imunitatea scazuta. Sa fi descoperit oltenii ceea ce atatia altii nu reusisera inaintea lor?

- Ok, Mars, we got you! Just say it, for God' sake ! tuna o voce baritonala de bashtan american

Cu mana tremuranda de emotie, Gargara se apropie de camera de filmat si,  apropiindu-si degetele stranse in jurul a ceva minuscul, erupse cu emfaza:

G: - Doamnelor si domnilor, un pas mic pentru om, un salt urias pentru omenire. Iata, cu umilinta va prezint la picioare, Gandacul de Colorado !!!

Damblarin