(din arhiva http://forum.stuparitul.com)
Gentziana a terminat Liceul de Chimie. Dar taica-sau nu a vrut sa vanda vaca ca sa plateasca spaga pentru un post nesigur de laboranta la Fabrica de Branza 'DEVIL', de la oras. Insa Gentziana nu s-a consumat prea tare. Ea terminase liceul doar ca sa nu zica lumea din sat ca e proasta si ca sa-si poata gasi si ea unul cu situatie.
Viata i-a dat dreptate. Si-a gasit unul. Fara
situatie. Dar fara cazier. Protofil HARALAMBA. Parea baiat de treaba, dar mai
ales avea un servici bun. Ceferist cantonier.
Reusise tatal lui sa il plaseze pe felie, fiindca
Ciocanaru HARALAMBA (zis Ciochi), ramasese o legenda vie in istoria CFRului
chiar si dupa ce trecusera ani si ani de la iesirea lui la pensie. Fusese
singurul angajat care nu promovase de pe postul initial timp de 40 de ani.
Cu ocazia iesirii lui la pensie, directorul
Regionalei CFR unde isi desfasurase el activitatea neintrerupta si fara
concedii, a tinut sa ofere o masa festiva (pe banii sindicatului), ca sa
celebreze evenimentul :
"- Tovarasi! Cu deosebita satisfactie si cu
nedisimulata mandrie va informez ca tovarasul Ciocanaru HARALAMBA a fost angajatul
nostru timp de 40 de ani neintrerupti. El a devenit un simbol al consecventzei
profesionale, al perseverentzei, al autoperfectionarii, al atasamentului fatza
de locul de munca care l-a format si l-a crescut...Din locul in care a intrat
ca ucenic astazi iese la pensie...Cu fruntea sus...Innobilandu-ne si pe noi ca
si colectiv...Un adevarat EROU AL MUNCII SOCIALISTE...Care..."
"- Tovarase director!"...intrerupse Ciochi
in mod brutal lectura siroaielor de epitete cu atentie selectate si
superficialitate mazgalite cu creionul chimic de nuanta mov pe coperta
ingalbenita si prafuita a unui registru contabil...
"- Apa
sti ce tovarase director? tat timpu asta pe mine m-o asudat raspunsu la o
intrebare pe care mnio fo frica sa o spui cuiva...ca sa nu ma zvanture
dreacului afara...Da' io di ce o trabuit sa dau cu ciocanu in rotzale de la
cefereu? Ca dora n-o avut gonje, mancale-ar rujina sovietica ?"
Directorul si-a scapat savarina pe pantalonii din
material de casmir, culoarea blegului, pardon, bejului, in timp ce ceilalti se
innecau de ras pe rand, ordonat incolonatzi...Directorul capatase intre timp
culoarea de papriko ungureasca cultivata de greci pentru ciprioti, fiind vizibil
marcat de tipul acela de jena pe care il intalnesti doar odata in viatza (de exemplu
ca atunci cand te afli intr-un autobuz supraaglomerat din capitala, pe
canicula, iar lumea incepe sa-si dea seama ca in diplomat nu ai contracte de
milioane de euro, ci duci hartia igienica folosita la 'Nufarul', ca sa scoata
petele din ea).
" - Bai dobitocule! tu trebuia sa ciocanesti
rotzile vagoanelor ca sa asculti cum suna...daca sunetul era cristalin si lung
insemna ca roata nu are fisuri...iar daca suna scurt si infundat insemna ca are
fisuri si tu trebuia sa anunti defectul... "
"- Pa daca-mni ziceatz ashe acu pa'zaci de
ani..."
"- Tutz guritzo mping ale cari tu piz na
rcum..." directorul nu se mai regasea pierzandu-se intr-un dialect arhaic,
demult apus, pe care nu il mai intelegea nimeni, dar nimanui nu parea sa-i para
rau...
Ciochi a ajuns sa fie considerat cea mai
reprezentativa figura a notiunii de 'EROU AL MUNCII SOCIALISTE'. Toti directorii
care au urmat se simteau onorati sa dea mana cu 'Legendarul Ciochi'. Asa ca, sa
isi angajeze fiul in CFR nu a fost o problema...
...Duceau o viatza ca in Pampas(desi acolo nu au
cantoane)...Paradiziaca...Nu plateau chirie, ca doar locuiau in cantonul
CFRului. El primea cateva randuri de haine de ceferist in fiecare an (cu care
se imbraca si cand era chemat nash la vreo nunta). Se duceau in concediu in
fiecare an. Fiindca avea gratuitati pentru toata familia la calatoria cu trenul
iar banii nu prea aveau pe ce sa-i cheltuiasca, pentru ca ea purta din camasile
si pantalonii lui de ceferist (care, ei ii puneau in valoare bucile iar lui ii
mentineau bariera in stare de functionare). Aveau in spatele casei o gradina
suficient de mare, in care cultivau cam toate nevoile...Copiii aveau scoala in
sat, la doar un kilometru distanta si o mie de metrii apropiere. Prin natura
serviciului el era tot timpul acasa cu familia (iesea la intampinare cu
steguletul galben dupa ce apleca bariera...mai transmitea telefonic informatii
catre Dispeceratul Central, mai verifica starea shinelor...etc). Ea era
alintata de el cu apelativul 'Soare Mic si Scump', iar el devenise pentru ea
'Felinarul de la miezul noptii' (pentru ca intr-o noapte fiind betoc si vrand
sa braveze in fatza ei, iesise in intampinarea marfarului de la miezul noptii
gol pusca, doar cu cascheta de ceferist data pe ceafa, cu un felinar neaprins
in stanga si steguletul galben in dreapta...Noroc ca mecanicul de locomotiva nu
a apucat sa-i vada bariera in bataia farurilor, fiindca de regula dormea la ora
aia). Ce mai...era cam tot ce isi dorise Gentziana de la viata...
Dar, la un moment dat, istoria a inceput sa intoarca
filele mai repede decat familia HARALAMBA reusea sa le citeasca...Se auzea cu
ochiul liber ca la curbe shinele trosnesc si simteai in cerul gurii cum
se-mpute treaba intre linii. Nu de la rahatii care cadeau pe verticala, in jos,
din veceurile trenurilor, si se opreau intre linii. Nu, ci de la rahatii care
cadeau tot pe verticala, dar in sus, si se opreau in guvern...
Dracul si-a bagat definitiv si irevocabil coada
intre rotile dintate ale paradisului lor conjugal, intepenindu-l, cand cativa
colegi de servici i-au bagat in cap ideea de a se disponibiliza de la CFR in
grup, si sa se apuce cu totii de albine...
Pentru Gentziana a fost un shoc. Dar lui ii intrase
in cap ideea ca CFR nu mai inseamna Caile Ferate Romane, ci mai degraba Cara-te
Fara Remuscari...
Ea l-a intrebat:
- Dar de ce tocmai apicultura Protofile? De ce
tocmai asta?
- Pentru ca apicultura este...cum sa iti explic
'Soare Mic'...Apicultorii sunt o specie aparte...Respectati...Se bucura de o
anumita libertate de miscare, nu trebuie sa stea tintuiti locului la acelasi
loc de munca...Nu lucreaza pentru altii, lucreaza pentru ei...Sunt
impatimiti...de dragoste pentru atat de gingasele fapturi daruitoare de
miere...
- Bai Protofile, de unde ai scos tu chestiile astea?
Le-ai invatat pe de rost din revista Apicola? Ca pe tine singur nu te duce
mintea sa debitezi metafore...
- Da-mi voie sa traduc (continua hotarata
Gentziana), corecteaza-ma daca gresesc : deci, apicultura (din punctul de
vedere al unei sotii), este afacerea care iti garanteaza ca banii isi vor lua
zborul in mod elegant; ii ofera sotului un pretext 'legal' ca sa plece de acasa
cu saptamanile fara sa fie obligat sa dea explicatii, sau sa fie plecat de
acasa de dimineata si pana seara in asa zisa 'stupina', unde munca nu se
termina niciodata si nici nu poate fi verificata; umblatul de nebun pe dealuri
cu insecte de care oamenii normali, in mod normal fug, nu te transforma intr-o
categorie respectata, dar te transforma intr-adevar intr-o specie aparte - cea
a neadaptatilor social...As putea continua pana dimineata Protofile...
- Cum sa te fac sa intelegi 'Soare Mic'...
- Nu ai cum 'Felinare' !
...Dar el tot s-a apucat...A investit banii intr-un
pavilion, inventar apicol...teren de vatra...Nivelul de trai incepuse sa scada
simtitor iar nivelul saraciei sa urce promitator. Acum plateau chirie si nu mai
aveau gratuitati la calatoria cu trenul. Trecusera trei ani de cand nu mai
plecasera in concediu...Ii dadea la ala micu (cand il trimitea la scoala), cate
trei perechi de ciorapi (vara pe canicula), ca sa nu se vada gaurile. Dar
gaurile, curioase din fire, nu stateau nici de al naibii ascunse in
incaltaminte, ci se cocotau pe picior in sus ca sa vada si ele lumea. Iti era
mai mare dragul sa le privesti in policromie (ca erau pe trei nuante). Fetita
facea ora de sport in treningul si adidasii lui frate-so si purta chilotei cu
slit...La pachet le punea paine cu margarina si
marmelada, ca mierea trebuia vanduta toata...Banii nu ajungeau
intotdeauna pentru cate rame si ceara si...cate si mai cate zicea el ca ii mai
trebuiau...
Cat despre romantism...cui sa i se mai planga
saraca, ca ii era si rusine in ce hal de dezinteres ajunsese el din cauza
oboselii. El cupla compresorul pe sforaitul ecologic in timp ce era inca in cadere
spre pat. Gentziana a trebuit sa schimbe toata vesela din sticla sau portelan
cu cea din plastic, sa dea gauri si sa bata cuie in politze ca sa le lege cu
sfoara. Ca de la vibratiile produse de sforaitul lui din timpul noptii le gasea
pe toate cazute, atarnand. Si ea le punea la loc in fiecare dimineata...Se
intorcea in pat din 15 în 15 minute. Ca sa nu surzeasca numai de o ureche.
Intr-o seara, simtindu-se singura si trista, cu el forand langa ea, l-a trezit
si l-a rugat sa o mai mangaie prin par, cum facea inainte de a fi stupar. El a
mormait ceva intraductibil(pentru cei sub 18 ani), si cand ii plonja o grebla-n
freza incepu sa o ia la descapacit...Dupa 2 minute ea i-a zis:
- Sti ce? Mai bine lasa. Ca imi produci
matreatza...Altadata, ca sa reuseasca sa il resusciteze, i-a venit o idee
nastrusnica. A strigat:
- Furtishaaag in stupinaaaa !
A trebuit apoi sa plateasca doi zidari ca sa refaca
peretele dormitorului si gaura din spatele usii, pe unde iesise el (de atunci
el nu se mai da jos din pat inainte de a deschide ochii. LARG). Cu o alta
ocazie, stiind ca lui ii plac produsele apicole, (dupa ce s-a convins ca copiii
adormisera in camera cealalta), s-a dezbracat de tot, a pus o folie peste pat
si s-a uns toata cu miere. S-a intins si l-a asteptat. Dimineata cand s-a
trezit era toata numai cosuri si jubre de la intepaturile insectelor ce
napadisera pe ea din cauza mierii (el ramasese peste noapte la unul din colegii
stupari).
Incepuse sa se simta tot mai abandonata si sa se
intrebe oare unde gresise? Se inselase in privinta lui Protofil? Atunci cand
l-a cunoscut si s-a maritat cu el era un alt fel de om. Stuparitul il
schimbase. Nu stia cum erau altii afectati de reconversia profesionala, dar pe
el stuparitul il transformase intr-un om
pe care ea nu il mai recunostea si pe care nu il mai intelegea...
- Sper ca ti-ai dat seama ca 'dalta apicola' nu se
incarca ca stiloul...Sa-i bagi varful in 'cerneala' si sa strangi apoi din
pompitza ca sa o umpli!
Ea facuse precizarea asta fiindca nu era prima data cand el se intorcea din
pastoral manjit cu laptisor de matca pe slitul pantalonilor, si se gandea ca
el, in prostia lui, s-o fi straduind sa invinga oboseala cand vine acasa si
vrea sa...se mentina in forma.
Intr-o dimineata, cand isi sorbea cafeaua in curte,
mangaiata de razele soarelui, o albinuta asezata pe o muscata din ghiveci ii
bazai ca ar trebui sa se lanseze intr-o intempestiva vizita de lucru pe
pastoralele patriei...
Zis si facut. Dupa cateva telefoane discrete se
indrepta glont catre nesfarsitele pasuni de salcam de la Calafat...Ajunse dupa
amiaza. Se descurca de minune si cu un elan de care nu se credea capabila. Gasi
pavilionul si stupii. El nu era la pavilion. De fapt nu era nici unul din
stupari prin preajma. Instinctul ei feminin deveni feroce. Adulmeca aerul cald
de luna mai ca o felina si porni sa cerceteze imprejurimile vecine si prietene
precum o iscoada apasha...
Intr-un sat limitrof de curbura functiona fara
autorizatie (dar cu sprijinul din umbra al primarului), un bar de seara cu program
de dansuri exotice si striptis, sugestiv intitulat 'Frecush la Bara'.
Cand intra o fulgera. Protofil statea cu doua produse
apicole cu borcanele mari, in poala. Curgea mierea din ele ca erau descapacite
rau.
Gentziana scapa un oftat cu gabarit depasit.
Protofil scapa o fasaita emotiva de intampinare. Gandi un gand negandit
inainte: "- Cum ceara si parafina ma-sii o ajuns pana aici?"
De la degetele picioarelor in sus, Gentziana simtea
cum un grup compact de draci, complet echipati de lupta si cu mastile apicole
trase pe figura, incepusera sa se
catzere pe tibie si peroneu la deal...
- Deci astea sunt fundurile europene pe care
vrei tu sa le accesezi? Pai tu te mai incadrezi
ca varsta pentru asa ceva? Pentru produse apicole de genul asta iei tu banii
din casa maa? De aia imi tot spui tu mie ca se scumpeste inventarul apicol? Ce?
O intrat tzara asta in penurie de curve de le creste pretzu?...
- Soare Mic! Stai sa-ti explic...Astea sunt BIO, ca
sunt romanesti...si sunt doua la pretz de una...Da' nu e ce pare a fi (incerca
sa dreaga Protofil busuiocul )...
Grupul de draci ajunsesera la subsiorii Gentzienei.
Se pare ca dracul care ajunsese primul in bratul drept avea mai multa
personalitate, ca a curentat-o scurt, de i-a sarit bratul cu papornitza cu fund
de lemn luata de la artizanat direct in buza superioara plasata inferior, sub
nasul lui Fil(din Protofil ramasese numai Fil, ca PROTEZA o zbughise doua mese
mai incolo, intr-un pahar cu tuica de Zalau de 50 ge grade).
Filu se bucura in secret, pentru ca in sfarsit reusi
sa isi dezinfecteze proteza, GRATIS, (i se stransesera printre dinti perishori
de la produsele apicole nefiltrate consumate noptile trecute).
Intalnirea l-a marcat pe ProtoFilu pe viata. Pentru
ca in urma paliturii s-a ales cu o buza de iepure de Calafat, de toata
frumusetea. Realitatea este ca...tot raul a fost spre bine. Arata mai fotogenic
cu buza de iepure decat cu mustata.
Filu ar fi vrut sa ia altitudine, sa se
impotriveasca, dar simtea ca ar fi reusit doar cu propriul deces.
Ea l-a infascat brusc si cu simt civic de o ureche.
El a ajuns in pozitia de riposta. In genunchi. Si uite asa l-a tarat afara din
local, in aplauzele celorlalte sotii sosite in misiuni de recuperare pe frontul
de sud, si in suspinele inlacrimate ale fundurilor euro-romanesti ramase
neaccesate si ale produselor apicole ramase nedegustate de vajnicii ceferisti
deveniti apicultori...
Ajunsa acasa, Gentziana a preluat in propriile maini
fraiele afacerii. A disponibilizat albinele din pavilion cu pavilion cu tot,
pentru insanatosirea bugetului familial. I-a anulat lui Fil carnetul de
pastoral, detasandu-l disciplinar la stuparitul stationar. Fiindca ea se simtea
mai sigura asa. Il putea supraveghea mai indeaproape. Si pentru ca vara nu-i ca
iarna, si nici stationarul nu-i ca pastoralul, i-a gasit ea de lucru, in
paralel. Holoangar la o echipa de zidari ce lucrau duminica si in sarbatorile
legale. Pe factura. La negru, tot restul anului. Tragea la funie galeti de
mortar si bucati de BCA de ii venea acru-n ceru gurii si facea spume-n
capu...scarii. Cand nu avea scripete si trebuia sa alimenteze meseriasii pe
scari, era momentul cand incepea sa injure clipa cand i-a incoltit ideea de a
pleca din CFReu si l-o mancat in gaoaza sa se faca apicultor...
PS. Sfat catre tinerii care vor sa se apuce de
apicultura si nu au apucat sa spuna DA in fatza Ofiterului Starii Civile: mai
intai faceti TESTUL. Nu testul BARZA. Testul cu albina. Puneti-i viitoarei, o
albina pe spate cand ea nu e atenta. Daca se umfla la voi inseamna ca e rea de
musca si alergica. In acest caz prezentati-va la Ofiterul Starii Civile pentru
a spune un NU raspicat. Altfel, va veti confrunta cu o drama: ea va va cere sa
alegeti intre ea si albine. Iar voi la albine nu veti putea renunta!
Damblarin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu