1 La Rascruce de Vanturi

In noaptea dintre veacuri, stau singur la rascruce,

Ma lumineaza amurgul, ma viscoleste iarna;

Privesc speriat spre drumul ce nu stiu unde duce,

As vrea sa strig la luna, dar mi-e-nclestata barba.

In zdrentele curgande mai simt cum bate pulsul,

Cu bata-n mana stanga ma rafuiesc cu vantu',

Mi-e teama sa fac pasul, ma rabufneste plansul,

Iar daca stau aicea, ma va-nghiti pamantu'.

Deasupra mea e cerul impovarat de stele,

Astept cu-nfrigurare sa-mi cada mie una,

Sa ma striveasca odata cu visurile mele,

Ori sa-mi arate calea, de-acum, intotdeauna.

In noaptea aceasta grea, sunt inundat de lacuri,

Sunt tintuit pe crucea mizera a unor drumuri;

Stiu ca din starea aceasta nu poti scapa cu leacuri

Si stiu ca la Rascruce esti bantuit de duhuri.

Sa vina dimineata, s-apuc si eu lumina,

Privirea incetosata in juru-mi s-o arunc,

Cu ultima sfortare, imi voi intinde mana,

Spre drumul care duce de aicea...spre adanc.

Damblarin