MEMENTO MORI

Iau un punct de referinta 
Din folclorul nostru chipes : 
Cand deja altii aveau constiinta, 
Noi de abia-l aveam pe Tepes.

Marcati de neputinta 

Si captivi in inhibitii, 
Cand altii aveau credinta, 
Noi excelam in superstitii. 

Am devenit datornici 

De cand cazut-au dacii; 
Ridicat-am pe nemernici, 
Dar am doborat copacii. 

Popor nascut din asuprire, 

Ce fu de secole pribeag, 
Ajuns-ai azi bolnav din fire 
Si cu naravul tot beteag. 

Crezut-ati ca in lumea asta 

Noi suntem chiar mai sfinti ca astrii, 
Si ca de n-ar fi fost 'Napasta' 
Ne-ar fi ajuns la cer pilastrii. 

Ooo, natie de poeti paria 

Cu mintea vesnic pervertita, 
Ne-am faurit din vers istoria 
Cu pana viclean ascutita. 

Si vrem ca occidentalii 

Sa ne creada epigonii, 
Ba chiar votam acum penalii 
Sa ne primim cu toti ploconii. 

Roman sarman, trufas si gol, 

Ce abia ai scapatat in lume, 
Da-ti privirea roata-n ocol 
Si incearca de ia aminte bine.

Minciuna si hotia 
La rangul de virtute, 
Nu fac ca imparatia 
Sa aiba multe turte.

Ci munca, vrednicia, 
Perseverenta, onestitatea; 
Nu tupeul si meschinaria 
Ar trebui sa ne dea identitatea.

Sarman arbore tracic, 
Chiar nici nu ma mai mir 
Ca din lupul alb, cel dacic, 
Am ajuns oi negre de Kashmir.

Zici: "Sunt mandru ca sunt roman!" 
Ai de ce ? Raspunde-mi de indata! 
Caci si boul ce rumega la fan 
Mugeste mandru in poiata.

Pana cand mentalitatea 
Tu nu ti-o vei schimba, 
Nu blama 'Fatalitatea', 
Caci e numai vina ta.

Destinul ti-a fost tragic 
Ca asa ti l-ai facut, 
Te-ai resemnat nostalgic 
Privind numai spre trecut.

Si acum sustii cu ostentatie 
Ca tu esti aschie de os sfant, 
Dar n-ai fost marcat de civilizatie 
Ca te-au legat altii de pamant.

'Desteapta-te romane 
Din somnul cel de moarte!' 
Scutura-te de sine 
Si treci rapid la fapte!

Nu te mai victimiza 
Cersind cu mana-ntinsa, 
Ridica-te si fa ceva, 
Nu murmura cu vocea stinsa.

Caci sezi pe munti de aur 
Dar mananci inca mamaliga, 
Lasi altora al tau tezaur 
Si tu te chircesti intr-o coliba.

Pe undeva adanc, cazut prin propria temnita, 
Cred ca mai fumega un muc ce inca nu s-a stins; 
Si de te vei urni unit, popor fara constiinta, 
Poate vei mai renaste ca jarul cel incins.

Dar de mai insisti mult in propria-ti aberatie, 
Cum secole de-a randul facut-au predecesorii, 
Pe istoria milenara si pe destinul tau ca natie 
Va sta scris nimic mai mult decat:

MEMENTO MORI !







Damblarin