NOSTALGIE
Există multe vânturi ce bat
din răsărit;
Unele reci, altele calde.
Există multe râuri ce curg
spre asfințit;
Cu unde seci pe pietre
salbe, săpând în stâncă de granit,
O umbră adâncă de migdal, cu
pete albe.
Or fi mai multe pe pământ ce
zac în noapte
Și cer lumina însutit,
Și-ar vrea să fie negândit
de multe șoapte,
Ce lumii-ntregi să-i spună
toate,
Ce-n suflet li s-au ofilit.
Nu poți cuprinde un infinit
cu brațul tău,
Ești singur și e rece
printre stele.
Trăiește-ți clipa propriului
tău Eu,
Căci fiecare om e-un strop
din vastul hău,
Din marea de neîmpliniri și de durere.
Damblarin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu