Dracula Doamne
Dracula Doamne, legenda ta încă ne înfioară
De hoţi şi de perverşi ce am ajuns,
Dar nu destul încât să nu furăm o ţară ;
Vino şi curmă-ne neamul, că decăzut-am îndeajuns.
Cu o singură ţeapă nu vei putea face dreptate,
Căci suntem laşi şi escroci, dar suntem mulţi,
Mult prea mojici ca să înţelegem ce înseamnă
demnitate,
Din Valahia şi Moldavia până-n Transilvania-n munţi.
Dracula Doamne, tu ai ţinut singur piept la
Semilună,
Ai alungat complotul şi trădarea cum nimeni n-a
putut,
Ne-ai ridicat din colbul delăsării şi ţeapa ta ne-a
fost mumă,
Te implorăm, mai vino încă o dată, şi fă ce ai de
făcut !
Împarte ţara asta în două, în bandiţii prinşi şi cei
scăpaţi,
De la vlădică la opincă, de la prunc la curva cu mai
multe feţe,
Şi începe să-i înşiri în ţepe, de la Marea Neagră la
Carpaţi;
Reîmpădureşte astfel străbuna glie, cu fiii ei în
beţe.
Izbăveşte-ne de noi înşine, ţeapa ta purifice-ne de
păcate,
Spală-ne în sânge renumele istoric şi adună-ne pe
toţi,
Pentru ca măcar în Lumea de Apoi să ţinem capetele
ridicate,
Uniţi precum o naţie, nu dezbinaţi în clanuri, ca
haitele de hoţi.
Damblarin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu