Iubito, peste cate
genuni inecate de patimi pasit-am impreuna ?
De prin cate livezi culesu-ne-am fructul amaraciunii
din noi ?
De cate ori am sfarsit in agonie, doar ca sa ne
regasim sub acelasi pom ?
Nimeni nu ne poate spune, caci noi purta-vom
secretul ca pe o cununa,
Peste tamplele albite de scurgerea veacurilor si-a viselor in doi ;
Suntem doar niste rataciti tinandu-ne de mana, pe
drumul catre Babilon…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Fiti rai si COMENTATI ! Cu gura plina. Cu mana fina...Cu...tot ce puteti debita...