Bacoviană-i clipa
În care te-am văzut;
Mi-ai frânt
atunci aripa,
Smulgând-o din
ţesut.
Nu ţi-a păsat de
rana
Ce supurând se
scurge,
Nu te-a scârbit
nici pana
Ce tremura în
sânge.
Rămas-am cu-o
aripă
Eternul să mi-l
cat,
Să zbor în cerc,
de frică,
Să cad şi să mă
zbat.
Nu te-ar
cuprinde hăul,
Alunge-te chiar
moartea,
Să te îneci în săul
Ce-ţi luminează
soarta.
Să ştii de acum
şi-n pururi,
Peste milenii, mii:
Chiar şi unde sunt cusururi,
Trăiesc fiinţe vii !
Damblarin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu