PULL OUT THE CHEST

Clementin (zis Clemă), era un timișorean de strânsură aciuit prin partea locului ca o ploaie de vară cu grindină. În țară a fost manager. Culegea mană pe ger. A tulit-o însă  în Belgia când preotul satului de la el din cartier i-a explicat că Banatul nu mai e fruncea de când au emigrat șvabii în Germania. Că bănățenii gospodari și prosperi de odinioară s-au pierdut printre 'neamuri', din Alaska și până în Noua Zeelandă, în căutarea unui alt fel de cernoziom... Că în Timișoara nu au mai rămas decât buldozerele cu barbă, de proveniență moldovenească și oltenii alungați de secetă și de condițiile istorice, peste munți.  Și țiganii. Care achiziționează prin mită și șantaj toate clădirile istorice, înspre reculturalizare prin discriminare pozitivă. Iacătă de ce, (insistase preotul cu iritare), fosta zonă istorică cu bazin electoral țărănist și liberal prin definiție, a ajuns după Revoluție să fie năpădită de pârliți fără chef de muncă și fără tragere de inimă, dar cu apetit pentru asistența socială pesedistă...

Rugină (zis Rugii), era un mustăcios tuciuriu, cu două picioare subțiri ce izvorau de sub o burtă rămasă țuguiată după o cezariană nereușită executată cu măiestrie și cu sticla de zaibărel. Parcă era o măslină cu vrej bej, înfiptă-n două scobitori, care clipea des ca struțu prins în faruri și înghițea cu noduri, ca pelicanu clandestin. Avea proveniența dintr-o regiune cu denumirea controlată: Teleorman ( Pădurea Nebună, în limba vechilor cumani). Poate tocmai de aceea Rugii era un ordinar extraordinar, care purta șlapi cu bombeu metalic care să îi protejeze 'Călcâiul lui Vasile'. O relicvă sfântă a unui erou grec de la el din sat, transmisă genetic din generație în generație pe cale orală (după cum explica chiar el, când depășea doza).

Rugii nu avea neuroni. El avea doar nervi. Creierul lui arăta ca mațul digestiv, fotografiat cu peliculă 'Sepia' ce bate înspre maro. Parcă era decupat din 'Perle de la Bac' și se strecura prin viață ca râma printre roți ...

L-a întâlnit accidental și providențial pe Clemă la o spălatorie auto din Molenbeek. Rugii mai lucrase la o spălătorie auto, în Belfast. Fiindcă lui i-au plăcut în viață aspiratoarele tari și șunculița stresată. Dar l-au dat irlandezii ăia afară, fiindcă el curăța mașinile cu cutter-ul. Dezlipea vignetele elvețiene de pe parbrize și le vindea la preț de contrabandă celor care se duceau să mulgă Milka direct din ugerul Alpilor.

Când l-a văzut Clemă prima dată pe Rugii, cum îi dantelau mucii peste mustață ca giulgiu peste copârșeu, cum cânta la nară, că dăduse gaură la muci ca la fluier, a rămas portret. Până l-a surescitat marocanu din portret în natură statică, cu diuza de la compresor peste diapazon. De atunci teleormăneanul i-a oferit timișoreanului o suită de clipe de neuitat, pe care acesta se străduia din răsputeri să le uite...

Actele lui Rugii arătau ca hârtia igienică vulcanizată. În dreptul numelui de familie,  Rugină, avea o pată maronie. Și nu era de la pilitura de fier. El se pilea doar cu tequila la kil. Calitatea pozelor era de asemenea îndoielnică. Că se îndoiau pe la colțuri și parcă erau făcute cu camera de la interfon.

Rugii era un fob claustro-ungar convins. Convins că versurile cântecelor populare de tipul 'Radu mami, Radule' ar fi trebuit să devină imnul de stat al României și nu invers...Știți dumneavoastră, stimați consumabili, că care tip de versuri...Ăla cu...'Când eram de-o lună două, furam cloșca de pe ouă; Când eram de un an sau doi, furam caru și cu boi'...sau, 'Hei hei, că nu-i rău, că-s mai hoț ca tatăl meu'...măi măi...

După aselenizarea lui Rugii la cuibușorul de nebunii de la spălătoria auto din Molenbeek, mai ateriză și Hoargă, de la Pârțeștii de Jos, Suceava . Moldoveanu vorbea puțin, gândea și mai puțin, dar, spre deosebire de Rugină, unde îl puneai să lucreze săpa șanț în beton. Dacă îi indicai o direcție el nu ocolea gardu. Trecea prin el. Dacă găsea creierul potrivit, care să îl coordoneze, el venea cu mușchii din dotare și dorința de a munci. Pe Rugină însă, câștigarea existenței prin perseverență și efort îl demoraliza depresiv. Odată i-a căzut capota peste nas când verifica lichidul de parbriz, numai când s-a gândit cum i-ar arăta viața dacă ar trebui să muncească ca Clemă.

De aceea nu îl suporta pe Hoargă, care demonstra contrariul. Pe când el era obișnuit să nu facă toată ziua mai nimic în afară de faptul de a se da important. Dar între două beri erau veri...

Visul lui Rugină era să își cumpere un Rolex, fiindcă auzise că putea desface sticlele de bere cu el.

Odată, când Hoargă s-a dus să stoarcă șopârla, Rugină l-a abordat intempestiv pe șefu de echipă:

- Șefu, coane Clementine, moldoveanu ăsta vrea să rupă lanțu! Ce dracu facem cu el ? ...Ăsta face clăbuci când papă ceapă, că i s-ă scursasă şamponu în plasă, peste ceapă...Nu vezi ca se tunde cu efecte colaterale ?...

'Bă, ce zâce ăsta ? Că pe mine mă dor jinjiile să-i tăt explic'...(se văita timișoreanul în sinea sa molcomă dar ajunsă la exasperare).

De la sosirea lui Rugină, Clementin trebuia să îşi sporească atenția, că nu prea mai avea spori.

- Auzi băi nene, sau teleormăinene, sau...ce mama dracului de sudist turcit ai fi, dacă moldoveanu îi cu brazda-n plug și bagă ca MiGu-n picaj de îți scoate și ție norma, nu-i bine. Că pici tu prost în fața marocanului, când vede ăla cum mișcă moldoveanu din mâini și cum miști tu din gură, ai ? Bă buhai de baltă, pe toate nu le poți avea. Și morții la vot și vile în Brazilia și o țară dată afară...Căci pentru fiecare vis american există un coșmar rusesc. Așa să știi ! Iar coșmarul rusesc prinde la lichele și putori needucate, ca tine, nu la oameni gospodari, muncitori și cu o minte deschisă înspre progres !...

Rugină se inamorase de Nadine, vânzătoarea de culoare de la benzinăria de alături. Ar fi vrut să o agreseze nițel dar n-avea șanse decât, eventual, să o degreseze. Că avea 147 de kile și de iți trebuia rest 50 de cenți îți rupea o monedă de 1 euro în două. Fără să-i plesnească lacu de pe unghii. Dar îşi prelucra pozele prin aşchiere, ca să pară mai slăbuță. Lui Rugină i se părea că până și greșelile ei erau reușite. Dar după umeraș și-a dat seama că îi era cu un umăr mai mare.

Cu o altă ocazie un congolez de doi metri pătrați pe doi metri rotunzi l-a întrebat dacă o namilă ca el o să încapa într-un Fiat 500. Rugină i-a răspuns:

- Meosio, dacă nu o să vi se scoale pe traseu, s-ar putea să încăpeți !

Într-o bună zi lui Clemă i-au ajuns emoțiile-n gât și muștaru la rădăcina hreanului. Arăta ca o zi de luni dimineața. A sughițat cu aplomb:

- Băi infernale! De unde ești ? că tăt uit. Mierleștii de Sus ? Nu, că ăla e în Olt... Tu crezi că tot ce contează-n viața asta este să umbli cu pieptu scos și musca-n dos !? Că poți prospera doar bătând din gură ?...Că tre să fi plin de șmecherii ca și buda de hârtii ca să poți izbândi ? ...Tu crezi că în Occident zboară fazani umpluți și coțofene în izmene ca la Drăcești sau Urluiu ?...Tu nu vezi cum se străduiesc ăștia ai tăi să șteargă în Anul Centenarului ceea ce o început Școala Ardeleană acu 200 de ani ? Cum scot la mezat destinele unui neam întreg pentru interesele lor fanariote ? Băi, voi aveți nervu cariat, voi aveți buba prostiei la cap, de nu vă puteți desprinde de figura unui tătucă despot, care trebuie să vă spună ce să faceți și ce nu, până în ziua de azi ? Din mâna căruia să ciuguliți fărâmituri ca în perioada feudală ? Așa înapoiați ați rămas ?!? Mentalitatea asta de slugi feudale, mojici de colhoz siberian, este moștenirea Țărilor Române, acu, după 100 de ani de la Unire !?!? Să ajungem azvârliți sub obielele puturoase ale rușilor de către o mână de câțiva care vor să trăiască ei ca-n Pampas ?!? Ăsta e prețul pe care trebuie să îl plătească și Transilvania pentru că s-a unit în cuget și simțiri cu hoții ?!?!...Proști, da mulți ! În România de azi democrația nu e consolidată ci betonată !

Lui Clementin îi urcase tensiunea în termometru ca mercurul în periscop și i se zbătea nervu optic sub limbă de-i puteai lua pulsu după mulajul dentar...

Hoargă, care tocmai păruise o pară şi se pătase pe piept, completă:

 - Uăi acu, că mă revergorai cu para șeea, pot zâșii șî io șiva. Pii un bulău dii plai, pi-o muii dii rai...or ajuns cafienjii șeia, dii la Fututa dii Prahova șî pân la Curva dii Gorj, sî nii facî dii cacao... Țara trajii dieja la măsa zamă dii clopot. O sî ajungî românu iexponat dii șela  împăiat în borcanii cu formol...dii o sî rigretii amărui...Da las, cî niș aișia nu-i mai ghini...

 - Băi frate, da voi doi parcă v-ați întâlnit la Euforie pe plajă...(scâncii Clemă). Târâturilor. Că v-ați târât pe coate şi jenunți ca să scăpați de blestemu carpatin, aici, în Occident. Și acu se umflă patriotismu-n voi ca salamu săsesc în iapă...

Pe Rugină l-a potidit o stare de greață în ceafă (fiindcă lui i se vărsa fierea direct în bilă).

- Băi, da e mulți ăia care chiar crede că România e mânăstirea împlinirii dorințelor. Băi, ascultați la mine ici şa, e Destinu!...care este. Că destinu la român e ca țînțaru anonim. Sau anofel...mă rog...Când vrusaş să dai dupe el, dispăru! fir-ear al dracu. Când te pusaş în pat, apăru iar din nou...

- Păi coane Clamă...fir-ear ea a dracu pe mă-sa cu geografiile astea...că nu le avusăi niciodată...Căăă...de, la noi pe gârlă te râde lumea de te dai mare cărturar... La noi în casă tata îşi ținea ciorapii în bibliotecă că cărțile erau scumpe...Da nu te uiți și matale la conu Dragnea cum i-a driblat pe toți, ca Dobrin ?... Bagi mâna până poți. Că dupe aia...când ți se taie apetitu nu mai sfârâie chibritu. Când te-a pupat viața pe ganglion, gata. Și dupe aia, în viață e ca în vorba aia a irlandezului:

"Pull out the chest, but hold back the rest!"

Damblarin