Clementin (zis Clemă), era un timișorean
de strânsură aciuit prin partea locului ca o ploaie de vară cu grindină. În
țară a fost manager. Culegea mană pe ger. A tulit-o însă în Belgia când preotul satului de la el din
cartier i-a explicat că Banatul nu mai e fruncea de când au emigrat șvabii în
Germania. Că bănățenii gospodari și prosperi de odinioară s-au pierdut printre
'neamuri', din Alaska și până în Noua Zeelandă, în căutarea unui alt fel de
cernoziom... Că în Timișoara nu au mai rămas decât buldozerele cu barbă, de
proveniență moldovenească și oltenii alungați de secetă și de condițiile
istorice, peste munți. Și țiganii. Care
achiziționează prin mită și șantaj toate clădirile istorice, înspre
reculturalizare prin discriminare pozitivă. Iacătă de ce, (insistase preotul cu
iritare), fosta zonă istorică cu bazin electoral țărănist și liberal prin
definiție, a ajuns după Revoluție să fie năpădită de pârliți fără chef de muncă
și fără tragere de inimă, dar cu apetit pentru asistența socială pesedistă...
Rugină (zis Rugii), era un mustăcios
tuciuriu, cu două picioare subțiri ce izvorau de sub o burtă rămasă țuguiată
după o cezariană nereușită executată cu măiestrie și cu sticla de zaibărel.
Parcă era o măslină cu vrej bej, înfiptă-n două scobitori, care clipea des ca
struțu prins în faruri și înghițea cu noduri, ca pelicanu clandestin. Avea
proveniența dintr-o regiune cu denumirea controlată: Teleorman ( Pădurea
Nebună, în limba vechilor cumani). Poate tocmai de aceea Rugii era un ordinar
extraordinar, care purta șlapi cu bombeu metalic care să îi protejeze 'Călcâiul
lui Vasile'. O relicvă sfântă a unui erou grec de la el din sat, transmisă
genetic din generație în generație pe cale orală (după cum explica chiar el,
când depășea doza).
Rugii nu avea neuroni. El avea doar
nervi. Creierul lui arăta ca mațul digestiv, fotografiat cu peliculă 'Sepia' ce
bate înspre maro. Parcă era decupat din 'Perle de la Bac' și se strecura prin
viață ca râma printre roți ...
L-a întâlnit accidental și providențial
pe Clemă la o spălatorie auto din Molenbeek. Rugii mai lucrase la o spălătorie
auto, în Belfast. Fiindcă lui i-au plăcut în viață aspiratoarele tari și
șunculița stresată. Dar l-au dat irlandezii ăia afară, fiindcă el curăța
mașinile cu cutter-ul. Dezlipea vignetele elvețiene de pe parbrize și le vindea
la preț de contrabandă celor care se duceau să mulgă Milka direct din ugerul
Alpilor.
Când l-a văzut Clemă prima dată pe
Rugii, cum îi dantelau mucii peste mustață ca giulgiu peste copârșeu, cum cânta
la nară, că dăduse gaură la muci ca la fluier, a rămas portret. Până l-a
surescitat marocanu din portret în natură statică, cu diuza de la compresor
peste diapazon. De atunci teleormăneanul i-a oferit timișoreanului o suită de
clipe de neuitat, pe care acesta se străduia din răsputeri să le uite...
Actele lui Rugii arătau ca hârtia
igienică vulcanizată. În dreptul numelui de familie, Rugină, avea o pată maronie. Și nu era de la
pilitura de fier. El se pilea doar cu tequila la kil. Calitatea pozelor era de
asemenea îndoielnică. Că se îndoiau pe la colțuri și parcă erau făcute cu
camera de la interfon.
Rugii era un fob claustro-ungar convins.
Convins că versurile cântecelor populare de tipul 'Radu mami, Radule' ar fi
trebuit să devină imnul de stat al României și nu invers...Știți dumneavoastră,
stimați consumabili, că care tip de versuri...Ăla cu...'Când eram de-o lună două, furam cloșca de pe ouă; Când eram de un an
sau doi, furam caru și cu boi'...sau,
'Hei hei, că nu-i rău, că-s mai hoț ca tatăl meu'...măi măi...
După aselenizarea lui Rugii la
cuibușorul de nebunii de la spălătoria auto din Molenbeek, mai ateriză și
Hoargă, de la Pârțeștii de Jos, Suceava . Moldoveanu vorbea puțin, gândea și
mai puțin, dar, spre deosebire de Rugină, unde îl puneai să lucreze săpa șanț
în beton. Dacă îi indicai o direcție el nu ocolea gardu. Trecea prin el. Dacă
găsea creierul potrivit, care să îl coordoneze, el venea cu mușchii din dotare
și dorința de a munci. Pe Rugină însă, câștigarea existenței prin perseverență
și efort îl demoraliza depresiv. Odată i-a căzut capota peste nas când verifica
lichidul de parbriz, numai când s-a gândit cum i-ar arăta viața dacă ar trebui
să muncească ca Clemă.
De aceea nu îl suporta pe Hoargă, care
demonstra contrariul. Pe când el era obișnuit să nu facă toată ziua mai nimic
în afară de faptul de a se da important. Dar între două beri erau veri...
Visul lui Rugină era să își cumpere un
Rolex, fiindcă auzise că putea desface sticlele de bere cu el.
Odată, când Hoargă s-a dus să stoarcă
șopârla, Rugină l-a abordat intempestiv pe șefu de echipă:
- Șefu, coane Clementine, moldoveanu
ăsta vrea să rupă lanțu! Ce dracu facem cu el ? ...Ăsta face clăbuci când papă
ceapă, că i s-ă scursasă şamponu în plasă, peste ceapă...Nu vezi ca se tunde cu
efecte colaterale ?...
'Bă, ce zâce ăsta ? Că pe mine mă dor
jinjiile să-i tăt explic'...(se văita timișoreanul în sinea sa molcomă dar
ajunsă la exasperare).
De la sosirea lui Rugină, Clementin
trebuia să îşi sporească atenția, că nu prea mai avea spori.
- Auzi băi nene, sau teleormăinene,
sau...ce mama dracului de sudist turcit ai fi, dacă moldoveanu îi cu brazda-n
plug și bagă ca MiGu-n picaj de îți scoate și ție norma, nu-i bine. Că pici tu
prost în fața marocanului, când vede ăla cum mișcă moldoveanu din mâini și cum
miști tu din gură, ai ? Bă buhai de baltă, pe toate nu le poți avea. Și morții
la vot și vile în Brazilia și o țară dată afară...Căci pentru fiecare vis
american există un coșmar rusesc. Așa să știi ! Iar coșmarul rusesc prinde la
lichele și putori needucate, ca tine, nu la oameni gospodari, muncitori și cu o
minte deschisă înspre progres !...
Rugină se inamorase de Nadine, vânzătoarea
de culoare de la benzinăria de alături. Ar fi vrut să o agreseze nițel dar
n-avea șanse decât, eventual, să o degreseze. Că avea 147 de kile și de iți
trebuia rest 50 de cenți îți rupea o monedă de 1 euro în două. Fără să-i
plesnească lacu de pe unghii. Dar îşi prelucra pozele prin aşchiere, ca să pară
mai slăbuță. Lui Rugină i se părea că până și greșelile ei erau reușite. Dar
după umeraș și-a dat seama că îi era cu un umăr mai mare.
Cu o altă ocazie un congolez de doi
metri pătrați pe doi metri rotunzi l-a întrebat dacă o namilă ca el o să încapa
într-un Fiat 500. Rugină i-a răspuns:
- Meosio, dacă nu o să vi se scoale pe
traseu, s-ar putea să încăpeți !
Într-o bună zi lui Clemă i-au ajuns
emoțiile-n gât și muștaru la rădăcina hreanului. Arăta ca o zi de luni
dimineața. A sughițat cu aplomb:
- Băi infernale! De unde ești ? că tăt
uit. Mierleștii de Sus ? Nu, că ăla e în Olt... Tu crezi că tot ce contează-n
viața asta este să umbli cu pieptu scos și musca-n dos !? Că poți prospera doar
bătând din gură ?...Că tre să fi plin de șmecherii ca și buda de hârtii ca să
poți izbândi ? ...Tu crezi că în Occident zboară fazani umpluți și coțofene în
izmene ca la Drăcești sau Urluiu ?...Tu nu vezi cum se străduiesc ăștia ai tăi
să șteargă în Anul Centenarului ceea ce o început Școala Ardeleană acu 200 de
ani ? Cum scot la mezat destinele unui neam întreg pentru interesele lor
fanariote ? Băi, voi aveți nervu cariat, voi aveți buba prostiei la cap, de nu
vă puteți desprinde de figura unui tătucă despot, care trebuie să vă spună ce
să faceți și ce nu, până în ziua de azi ? Din mâna căruia să ciuguliți
fărâmituri ca în perioada feudală ? Așa înapoiați ați rămas ?!? Mentalitatea
asta de slugi feudale, mojici de colhoz siberian, este moștenirea Țărilor
Române, acu, după 100 de ani de la Unire !?!? Să ajungem azvârliți sub obielele
puturoase ale rușilor de către o mână de câțiva care vor să trăiască ei ca-n
Pampas ?!? Ăsta e prețul pe care trebuie să îl plătească și Transilvania pentru
că s-a unit în cuget și simțiri cu hoții ?!?!...Proști, da mulți ! În România
de azi democrația nu e consolidată ci betonată !
Lui Clementin îi urcase tensiunea în
termometru ca mercurul în periscop și i se zbătea nervu optic sub limbă de-i
puteai lua pulsu după mulajul dentar...
Hoargă, care tocmai păruise o pară şi se
pătase pe piept, completă:
-
Uăi acu, că mă revergorai cu para șeea, pot zâșii șî io șiva. Pii un bulău dii
plai, pi-o muii dii rai...or ajuns cafienjii șeia, dii la Fututa dii Prahova șî
pân la Curva dii Gorj, sî nii facî dii cacao... Țara trajii dieja la măsa zamă
dii clopot. O sî ajungî românu iexponat dii șela împăiat în borcanii cu formol...dii o sî
rigretii amărui...Da las, cî niș aișia nu-i mai ghini...
-
Băi frate, da voi doi parcă v-ați întâlnit la Euforie pe plajă...(scâncii Clemă).
Târâturilor. Că v-ați târât pe coate şi jenunți ca să scăpați de blestemu
carpatin, aici, în Occident. Și acu se umflă patriotismu-n voi ca salamu săsesc
în iapă...
Pe Rugină l-a potidit o stare de greață în
ceafă (fiindcă lui i se vărsa fierea direct în bilă).
- Băi, da e mulți ăia care chiar crede că
România e mânăstirea împlinirii dorințelor. Băi, ascultați la mine ici şa, e
Destinu!...care este. Că destinu la român e ca țînțaru anonim. Sau anofel...mă
rog...Când vrusaş să dai dupe el, dispăru! fir-ear al dracu. Când te pusaş în
pat, apăru iar din nou...
- Păi coane Clamă...fir-ear ea a dracu
pe mă-sa cu geografiile astea...că nu le avusăi niciodată...Căăă...de, la noi
pe gârlă te râde lumea de te dai mare cărturar... La noi în casă tata îşi ținea
ciorapii în bibliotecă că cărțile erau scumpe...Da nu te uiți și matale la conu
Dragnea cum i-a driblat pe toți, ca Dobrin ?... Bagi mâna până poți. Că dupe
aia...când ți se taie apetitu nu mai sfârâie chibritu. Când te-a pupat viața
pe ganglion, gata. Și dupe aia, în viață e ca în vorba aia a irlandezului:
"Pull out the chest, but hold back
the rest!"
Damblarin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu