3 GELULA SI ROMANII

Falx Dacica

L u p t a

Generalul roman Coiuss FLASCUS privea in zare catre muntii inzapeziti care ascundeau pericolul numit DACI. Auzise si el despre ceea ce declarase Iliescu la o intalnire la varf cu omologii sai europeni, intr-o engleza sovietica: "Da dacs ar caming from da tracs" (din cauza formularii gresite nu inseamna "Dacii se trag din traci", ci "Ratzele vin din camioane"). Dar el stia ca dacii insemnau mult mai mult decat atat.

Zapada era pana la genunchi iar el era incaltat cu...sandale. Noroc ca erau impermeabile, altfel s-ar fi udat. Un cretinus de curierum i-a incurcat bagajele la sosire si acum ghetele lui de lupta (pentru sezonul toamna-iarna), umbla aiurea prin imperiu. Cand avea sa il gaseasca avea sa il biciuiasca...

Astazi urma sa se dea batalia decisiva. Mai avusese cateva initiative de atac dar esuasera. Pentru ca dacii erau al' dracu' de sireti (desi nu erau inca constienti de existenta lui). De fiecare data cand pornea cate un atac, dacii gaseau cate o chichitza in Manualul Luptatorului de Gherila (care nu fusese tradus si in latina)...Si-a imbarbatat legionarii:

- Marte, zeul razboiului va fi astazi cu noi! Vom lupta pana la unu! (de la doua avea programata o baie romana in apa termala, urmata de un masaj tantric cu ulei de masline). Dar caii iuti si temperamentali ai dacilor erau ceva...aparte. Pasteau numai frunze de tutun si dacii ii adapau numai cu vin rosu de buturuga. Jaratec pe tava de argint serveau ca desert, pe post de vitamine. Cand iepele romane adulmecau transpiratia armasarilor dacici, care miroseau macio, ca armasarii adevarati (a tutun si alcool), intrau din galop direct in libidou, lasandu-i pe calaretii romani perplecsi in sandale si per pedes, dar cu saua intre picioare...La un alt atac, viclenii daci fixasera intre coltii draconilor muzicutze. Cand caii romanilor auzeau ce duios precum jalnic doinea vantul prin muzicutze, se opreau brusc, se asezau in fund si incepeau sa urle la luna. Din nou, cavaleria romana era neputincioasa. Descalecau, cu o mana ii scarmanau in coama iar cu cealalta le dadeau zahar cubic. Cate doua cubulete in fiecare ureche. Altfel nu puteau sa ii faca sa taca. Ii asteptau apoi pe daci la cate o partida de skandenberg...Cine pierdea platea berea...

Dar ASTAZI...Nooo...Nu avea sa fie la fel. Ziua de astazi avea sa fie decisiva...

Imbracat in stralucitoarea sa armura de general roman, calare pe armasarul sau alb, Coiuss FLASCUS lua o pozitie de statuie de erou. In spatele lui se aflau cei doi centurioni din garda personala, iar in spatele lor erau incolonate exemplar legiunile. Ridica lent mana dreapta (avea discursul mobilizator invatat pe de rost) si...se auzi un strigat din spate:

- Pe barba profetului, atacati !...era un soldat ce se desprinse din flanc si o lua la fuga cu gladiusul (sabia romana), ridicat in mana dreapta...

- Stop! Stop!...racni generalul, trantindu-si coiful de pamant. Se intoarse smucit catre cei doi centurioni si ii intreba:

- Baa, stie careva in ce film joaca asta ?

Cei doi clatinara pe orizontala penele din crestetul coifului, in semn de nestire.

- Alo, to'arasu ! ia fa-te-ncoa ! Ce fel de cetatean roman zici ca esti ? (in armata romana a timpului, romani autentici nu mai erau decat comandantii de rang superior. Restul erau mercenari platiti, care primisera cetatenia romana, dar proveneau din randul puzderiei de popoare si natii pe care le anexase imperiul roman). Legionarul alerga pana in fatza lui:

- Ave Cezar ! Sunt cetatean roman de origine siriana. Am apartinut de Legiunea numita SYRIACA.  Dar m-au transferat disciplinar...

- Salve !...Serios ? Mai exact ?

- Au zis ca sunt rau, generale...

- I-auzi !Pai ?

- Fiindca nu papam tot din farfurie...

La auzul raspunsului neasteptat caii incepura sa rada isteric, cu fornaituri sacadate.

- Aaaa...ia du-te tu in spate, in spate de tot...la finele ultimei centuriae...In caz ca ne ataca dusmanul din spate, fi bun si papa tot...Da ?

Isi relua pozitia glorioasa. Dacii incepeau sa iasa din paduri si sa se aseze in pozitie de lupta. Coiuss ridica din nou mana dreapta.Incet.Cu suspans. Din spate incepu sa se auda un huruit care crestea in intensitate. "- Acu ce mai e ?" se-ntreba exasperat generalul. Intoarse din nou capul. La vederea dacilor, rotulele soldatilor incepusera sa dardaie de spaima in asemenea hal, incat jambierele metalice de pe fluierele picioarelor vibrau zanganind ca si capota unui ARO ciobanesc ce urca panta incarcat. FLASCUS spumega (avea o intelegere cu calul: sa nu spumege amandoi in acelasi timp, ci pe rand; acum era randul lui). Simtea ca incepe sa uite discursul. Ridica mana. Brusc :

- Fii ai Magnificei Rome, de ori unde ati fi ! Nu uitati ca voi sunteti CIVILIZATORII LUMII de maine. Astazi, aici, acum, vom scrie istoria impreuna. Acestor barbari consumatori de produse apicole si produse lactate, care traiesc in armonie cu natura, dar nu si cu noi, va trebui sa le reamintim pe campul de lupta ca oricine are curajul sa priveasca sfidator la adresa Romei, va fi strivit sub greutatea ei, cand ea, Cetatea Eterna, se va napusti asupra lor invingatoare. Voi aveti privilegiul sa fiti daltuiti in piatra, ca eroi cuceritori ai acestor pamanturi...

- Ave Cezar ! ATACAAAAAAAAAAAATI !

...Gelula si celelalte capetenii de cete si conducatori de triburi nu dormisera toata noaptea. Ceea ce s-ar fi putut intampla daca pierdeau lupta era mult mai grav decat atunci cand le-a ars Burebista viile. Dupa ce trecuse prin trei zile de incantatii si doua amfore de vin (in pestera sacra de pe varful Kogaion), Xenogeneu le oferise o viziune de neimaginat si imposibil de acceptat. Din temuta si respectata natiune razboinica a dacilor avea sa se aleaga praful in scurgerea istoriei, pierzandu-li-se aproape complet 'temperament - a sanguine' si limba daca. DACA si numai DACA aveau sa fie infranti de romani.

- Lupi daco-geti ! Fii ai LUPULUI ALB si frati ai lui ZAMOLXE ! (graii Gelula cu gravitate in voce, catre capeteniile din jurul lui)...

... In noaptea care a trecut , Zamolxe ne-a pus la incercare. Vrea sa vada hotararea noastra. Sa vada daca fiecare lup geto-dac prezent la aceasta batalie are coltii bine ascutiti si este pregatit sa sfartece Acvila Romana. Astazi, insusi Zamolxe Supremul, va lupta alaturi de fiecare dintre noi. Sunteti nemuritori. Zamolxe va asteapta. Acolo veti avea parte de adevarata bucurie. Aici aveti parte doar de bucuria de a invinge...Pentru ca Dacia nu este a lui Renault, nu este a Romei, nu e a mea si nici a voastra, ci a urmasilor urmatorilor copii ai nostri...in vecii vecilor Amin !...Xenogeneu se arunca si-l prinse de mana inainte de a apuca sa isi faca semnul crucii. Pentru ca asta ar fi insemnat blasfemie in fatza Atotputernicului Zamolxe si astazi aveau atata nevoie de binecuvantarea sa.

Si lupta incepu...

...In acea zi dacii au fost cu adevarat nemuritori. Cu ochii rosii, injectati de ura si iesiti din orbite, ei nu loveau ci spulberau. Se aruncau in lupta cu dementza si ferocitatea lupilor turbati, ranjind in cautarea mortii cu sangele siroind pe barba. Diferenta dintre numarul mult mai mic al dacilor si coplesitoarea desfasurare de efective a  romanilor nu se observa in raportul de fortze. Pentru ca dacii erau mult mai rapizi decat greoaia masina de razboi a peninsularilor. Dupa ce se incingeau in lupta, dacii  isi aruncau coifurile si platosele luptand doar cu iia de canepa si pieptul dezgolit, sau chiar in bustul gol (pentru o mai mare mobilitate). Degeaba se ascundeau romanii in spatele imenselor scuturi, in celebra formatiune numita 'Testoasa'. Temuta Falx Dacica, topoarele si maciucile tabarau asupra lor ca si grindina lui Zamolxe, afundandu-i pe legionarii romani in incaltzari, pana ii gadilau sireturile la buric. Vitejia furibunda cu care luptau dacii si zambetul de pe buze cu care mureau, ii demoraliza pe incercatii legionari, facandu-i sa creada ca nu se lupta cu oameni, ci cu semizei nemuritori. Faimosul arc getic si sagetile ingalbenite de veninul de vipera culcau din goana calului lanuri intregi de infanteristi. Falx Dacica, pentru doua maini (sabia curbata), cu care dacii agatzau si retezau dintr-o  singura miscare (sabie ce a determinat armata romana sa schimbe tipul de coifuri din dotare), facea prapad...

...Batrana capetenie Granitix, s-a tinut de cuvant. Isi fixase intalnire cu destinul si s-a aruncat in lupta provocandu-l. Cu sabiile infipte pana in manere in doi infanteristi, cu opinca pe grumazul frant al stegarului purtator al stindardului Acvilei Imperiale si cu dintii in jugulara unui tribun ecvestru, se prabusi ca un titan, sub o stiva de lanci si sulite infipte in el si o falanga de soldati catarati deasupra lui. Desi Granitix nu mai misca, romanii continuau sa ceara intariri strigand : "- Gramada cere varf !"...

Dacul insa, se afla deja pe cararea luminoasa ce ducea catre  eternul lacas a lui Zamolxe, cu fruntea sus, pasind demn intr-o lume unde bucuria de a trai nu avea sa mai fie patata de sange...

Gelula

...Gelula il cauta pe Coiuss. Isi croia drum printre holdele de romani ca si turistii cu maceta in jungla tropicala. La un moment dat reusi sa rupa randurile si tasni spre FLASCUS precum un tren accelerat ce iese din tunel. Sari din goana calului, iar pumnul lui de otel tasni cu bucurie printre cei doi centurioni care jucau la blocaj, printre cele doua aparatori laterale ale coifului de general si se infipse afectuos si adanc in moaca incremenita si scofalcita...

...Coiuss era primul general roman pe pamant dacic care admira in premiera frumusetea focurilor de artificii si blandele culori ale curcubeului, care ii dadeau o senzatie de plutire si de pace launtrica. In interiorul coifului se auzea stereofonic un intreg stol de vrabiute ce ciripeau vesele...Cand ii reveni imaginea, Coiuss se ridica sovaind, ajutat de centurioni si nu putea sa nu se intrebe in mintea lui "- Toate acele minunatzii...de la un singur pumn ?" Ar fi vrut sa spuna ceva ce ii statea pe limba. Scuipa in palma si...ce sa vezi ? In palma se aflau cei 4 dinti de lapte pe care ii daduse maica-sa la nastere. Doar zeii stiau cat de mult plansese dupa ce murise maica-sa. Pentru ca ii cautase innebunit si nu stiuse unde i-a pus ea inainte de a muri. Azi era ziua lui norocoasa fiindca i-a gasit in sfarsit...i-a revenit culoarea in obraji (de la sangele scuipat). Infasca un pilum (sulita scurta romana), ce era infipta in pamant, incaleca pe ea si ii dadu pinteni. Incepu apoi sa o ia la galop in zigzag, printre raniti. Soldatii romani care il vazura topaind cu batzul intre picioare ca un baietel de 4 anisori incremenira. Unul dintre centurioni le-a dat explicatii suplimentare :

- L-a plesnit Gelula ! De aia e asa...dezorientat. Dar o sa isi revina...Dupa o juma de ora va fi ca nou...

Capetenia dacilor fusese din nou flancat de o cohorta romana in care innota de zor. Cand au tabarat prea multi si s-a creat busculada, a reusit sa scape dintre ei facand pluta pe spate, deasupra multimii (ca starurile rock). Se avanta din nou dupa Coiuss. Il ajunse si trosni una in scutul masiv al generalului. Scutul nu ceda (fiindca era marca 'Ibiza', din fibra de carbon, mult mai usor si mai rezistent, in culori vii si pastelate, recomandat intregii familii pentru un plus de comfort si siguranta - acum si in variante pentru adulti). Scutul nu ceda, dar FLASCUS cazu in genunchi. Se ridica rapid. Cazuse in genunchii altuia. Facu un flic flac ca gimnastele la barna si ateriza pe cal. Sari jos la fel de elegant.  Saua era cu trei numere mai mare si era pusa invers...Deci, nu era calul lui...

- Pe Jupiter, pe Neptun, pe Mangalia si...pe restul zeilor din panteonul roman !...izbucnii generalul. Unde mi-e calul ?..................................................

Masina de razboi romana incepea sa scartaie din toate incheieturile. Parca era facuta din piese rusesti asamblate in China si functiona pe motorina amestecata cu apa de la Petrom. Palcuri, palcuri, romanii incepusera sa se predea si sa faca schimb de tricouri si de tatuaje cu dacii. Altii o luasera la fuga legionareste la vale, catre marele fluviu Danubius.

Cheraxos era un urias vegetarian convins, obsedat de mere. De fiecare data cand dobora cate un roman, se apleca tacticos si ii decupa marul lui Adam. Era si colectionar. Pentru ca le strangea in cele doua desagi de pe spate (Gelula i-a spus ca atunci cand le umple poate pleca acasa si mai avea putin)...

Zapyx se apucase sa stranga coifuri romane ca sa le foloseasca pe post de ghivece pentru ardeii iuti din ciorba de burta...

...Gelula era din nou fatza in fatza cu Coiuss (care isi pierduse scutul)...

- Ai belit pruna romane ! ranji dacul

- Sunt alergic la pruna ! tzipa FLASCUS ca o fata mare

- Atunci ai belit...altceva...(se reformula Gelula, iritat ca nu isi gasise rima)...

Dacul profita de momentul propice mult asteptat si se pregati sa izbeasca definitiv, ridicand masiva Falx Dacica deasupra capului. In clipa urmatoare se auzi un tzarait nepamantean. Sunetul nefiresc il lua prin surprindere pe dac in asemenea hal incat ramase 'Stop Cadru', cu o moaca de interzis, cu amandoua mainile inclestate pe sabie si atarnand cu ele in sus. Coiuss baga rapid mana sub platosa si scoase molecularul dintr-un buzunar secret de la piept :

- Scuza-ma doar o secunda Gelula! Nu dureaza. E o urgentza...

- Alo !Da !...Cine ?...?...(era bateria; il sunase sa ii spuna ca din cauza socurilor si a emotiilor se descarcase prematur)

- Shit !ofta generalul intr-o latina hollywoodiana. Pierduse legatura cu baza si de acum trebuia sa ia decizii de unul singur...Si tocmai voia sa sune un prieten sa il intrebe despre jocuri de strategie...

- Bai, toti ma enervati astazi !Si eu nu imi vad capul de treaba ! (se rasti el la Gelula).

Pe acesta din urma il debloca o cohorta de infanteristi care il luasera la imblatit cu nunceaguri persane (ultima moda in materie de cafteala). Gelula mai ezita putin ( ii placea, fiindca nu mai avusese parte de un masaj tonifiant de nici nu mai stia de cand )...

- Calul, unde mi-e calul...? striga Coiuss

- Lasa calul, fugi cu tura !ii raspunse capatzana unui roman decapitat...

Privi uimit intre picioare si zari moaca sifonata pe care se urcase ca sa scruteze zarea. Se dadu jos de pe ea si se apleca la 90 de grade (daca s-ar fi aplecat la 100 de grade ar fi inceput sa fiarba ) si cu o privire de schizofrenic ce si-a refuzat tratamentul urla :

- Esti prost la cap bai nene ? Pai de sah imi arde mie acuma ?  Pthiii...Pe madularul lui Pluto si a intregii cohorte din infern...Parca v-a luat Bacchus mintile la toti azi...

Zari calul. Se pitulase intr-o tufa de urzici si facea pe mortu. Il incaleca, cu urzici cu tot (pentru un plus de viteza) si vru sa ii dea bice. Nu avea cum fiindca le pierduse. Degeaba apasa cu talpa de la sandale in scarile de la harnasament, calul nu pornea si pace. Oare ce uitase ?...Saua o reglase...oglinda  retrovizoare era la locul ei...cheia era in contact...A, nu-si legase bretelele de siguranta de lateralele seii...Asta era...Si o tuli la vale, catre Danubius. Dar cuplase 4x4 si trecuse pe kerosen, ca venea Gelula puternic din spate ca la Formula 1...Probabil nu cuplase bine diferentialul central, fiindca la un moment dat calul se calca cu copitele din spate pe calcaiele slapilor din fatza si se lungi cat era de lat intr-un plonjon istoric, lasandu-l pe FLASCUS sa se ia la tranta cu forta gravitatiei. Se pare ca bretelele de siguranta erau 'Made in China' , pentru ca se rupsesera...

Dupa ce norul de praf se risipi, Gelula reusi sa vada o alta dara de praf. Cea pe care o lasa generalul in urma lui. Ii scaparau sandalele cu asa viteza incat se intreba ce marca erau. O zbughi calare dupa el. Era greu de ajuns. Functiona cumva romanul pe baterii Duracell Turbo 2xAAA, de fugea in halul ala ? Sau o fi fost de la urzici ? Istoria nu a fost capabila sa gaseasca raspunsul...

Simtind ca se apropie Gelula, Coiuss isi desfacu toga de la gat si o arunca in spate, in speranta ca ii va obtura parprizul. Nu avea nici o sansa. Gelula calarea un mustang Cabrio decapotabil... Ca printr-o minune, romanul reusi sa ajunga primul pe mal si se arunca in unica ambarcatiune cu pedale care era ancorata acolo. Incepu sa ventileze la pedale mai abitir ca si campionii la ciclism, de la Tur deo Frons. Cand Gelula ajunse si el la mal, dadu calcaie calului sa intre in apa. Dar Cabrio se cabra pe jantele din spate (anvelope nu mai avea ) si ii fornai :

- Nici sa nu te gandesti ! Nu destul sufar eu in fiecare zi cand ma lovelsti cu calcaiul la operatie ? Acum vrei sa intru si in apa asta inghetata ? Doar sti ca am reumatism articular si daca imi intra apa in urechi stranut. Daca chiar tii neaparat sa il prinzi, inoata tu dupa el. Eu o sa te astept aici pe mal si intre timp, cu nisipul asta fin o sa imi trag o frectie abraziva, ca sa-mi indepartez pielea moarta de pe genunchii din fatza si coatele din spate...

Gelula scapara din priviri plimbandu-se in sus si in jos de-a lungul malului ca o felina turbata, cu balele gafaind, urmarind cum se indeparta romanul de mal...Dar parca nici chiar el nu se incumeta sa transforme frumusete de barba in candelabru cu turturi...

Coiuss FLASCUS puse mana pe o portavoce si incepu sa strige :

- Ge lula mea ! Ai cledut ca ma plindi, ai ? Nu declala talbatoale, ca a fot doal o timulale...Am ta te tpun lui Tlaian, ca ala fate ulat la bautula...(nu vorbea alintat pentru ca se dilise, ci pentru ca ii lipseau cele 4 piese de domino de pe placa de baza, sus si se muscase de limba cand cazuse de pe cal)...

- O ta levenim cu tleitpledete lediuni ti o ta tlantfolmam Datia in palcale pentru tiluli cu ditpetelatu la Adamcliti...O ta tlantfolmam cele mai negle cotmaluli ale voatle in lealitate...O ta va teldem de pe fata pamantului, pe voi, tandele ti limba voatla...Ti veti lamane doal o amintile uitata a ittoliei...

Gelula intoarse capul si privi inapoi spre campul de lupta. Atacantii daci triblau cu succes ultimii fundasi romani. VICTORIA era a lor. Ridica ochii spre cer si ii multumi Unicului si Atotputernicului Zamolxe, Zeul Suprem, zeul lor, al dacilor, pentru ca ii ascultase ruga trimisa prin solia fiului sau. Ii multumi inca odata fiului sau ca acceptase de buna voie sa fie sacrificat prin aruncarea in sulite, ca sa duca solia la Zamolxe. Fiindca, iata, jertfa sa nu fusese in zadar...

Isi mai intoarse odata capul spre Istru cel mare, Dunarius...Coiuss se pierduse in ceatza...Dar pe el inca il zgaria pe timpane amenintarile romanului...

"VETI RAMANE DOAR O AMINTIRE UITATA A ISTORIEI"...

PS. Si asa a fost...

 Draco

Damblarin