(din arhiva
http://forum.stuparitul.com)
Ai fi zis ca un om obisnuit sa fie activ in campul
muncii 35-40 de ani, va fi depresiv, blazat si tintuit la pat atunci cand va
ajunge pensionar.
Nu era cazul lui Ilie PARANGHELIE. La cei 67 de ani
ai lui era la fel de activ ca in vremurile bune. Ilie locuia la etajul sapte al
unui bloc cu patru etaje. De cate ori ramanea liftul blocat la etajul noua, se
enerva asa de tare incat refuza sa mai urce pe scari. Urca din balcon in
balcon...
Desi nevasta il parasise cu un camionagiu in urma cu
27 de ani (si nici pana acum nu aflase in ce directie a luat-o), Ilie traise ca
un vaduv vesel, prins cu starea civila intr-o forma de agregare nedefinita si
impacat cu ideea...El nu se simtea singur, ci mai degraba LIBER.
Pentru ca lucrase contabil la Fabrica de Papu si
Jucarii, oamenii din bloc l-au ales Presedintele Asociatiei de Proprietari.
Trai neica. Daca iti fugea mintea, puteai face o gramada de invarteli cu banii
asociatiei. Si lui ii fugea...Asa ca toata lumea il cunostea pe el si el cunostea
pe toata lumea...
Credeti ca viata de zi cu zi a lui Ilie era
plictisitoare si axata in jurul telecomenzii ? Nooo...( desi il prinsese
serialul pentru adulti din Ciclul: "Slip Insangerat", in asa hal ca
il vizionase pana la episodul pash'opt, intitulat 'OB-ul de Sticla')...
Deci...Nooo...Ilie avea propriul univers paralel, cu
poteci si trasee ascunse ca sobolanii.
Se trezea dimineata devreme (din reflex) si isi bea
cafeaua direct sub dush (ca sa nu ii ramana zatul intre dinti). Apoi se
imbracina cu o mana si se radea cu cealalta. Nu folosea 'bicuri', ci era de
moda veche. Se barbierea numai cu briciul (pe care il ascutzea in timp ce se barbierea).
Dadea o data cu el pe curea,
o data pe fatza, o data pe curea, o data pe fatza...(ca fierarii cu ciocanul,
cand pe nicovala cand pe fier). Pe post de 'afterdupa'
folosea pudra. Nu de talc. Ci de naftalina. Ca ii improspata tenul si totodata
nu permitea moliilor sa isi depuna ouale in pori...Se pieptana cu ulei de in
sicativat, ca sa ii stea parul lins pe spate ca 'Latin Lover-ului' Rudolf
Valentino in anii '20. Pe dinti se spala cu sare de bucatarie (sa dea gust
diminetii) si apoi rumega cateva frunze de busuioc pentru o respiratie
proaspata cu atat de putine calorii. Isi aranja in oglinda gulerul de la camasa
scrobita si ultimele detalii la personalitate. Se spreia numai cu marca
'Farmec' si in buzunarul de la piept purta un petec rosu din slipul cu care
fusese nevasta-sa la mare in luna de miere.
De cate ori iesea din casa si o gasea pe Paloma
Blanca (femeia de servici), spaland scarile, ii placea sa se ia de ea (fiindca
era o infocata sustinatoare a lui Vanghelie):
- Si ia zi fa Palomo ! Daca ar candida Vanghelie la
presedintie l-ai vota ?
- Cha dha dhi ce nu ? Cha dacha ne chonduce samna
cha nu-i si iel shuflet in chare zace un hom ? Pha ce ? Iel nu stie sha fura ca
rumanii vosti ? Ha ? No dic mo...cha ham de maturat...
Cand iesea din bloc, rupea din gradina din fatza un
trandafir (atent sa nu il zareasca careva) si se ducea cu el direct la
alimentara. Il inmana galant vanzatoarei, care din motive de nostalgie isi
scrisese pe ecusonul din piept 'GESTIONARA-Lacramioara'. Lacri se fastacea ca o
fata mare (uneori chiar prea mare) si apoi, uitandu-se in stanga si dreapta ca
sa nu o vada nimeni (chiar daca erau numai ei doi in magazin), se apleca si
scotea de sub tejghea un borcan de ciuperci sau castraveti murati. Intotdeauna
borcanele pe care i le dadea lui Ilie erau fara eticheta (ca sa nu vada asta ca
erau expirate).
El lua borcanul si se ducea atza la Tzutza
'Oshanca', de la etajul doi. Tzutza traia dintr-o pensie alimentara de
batranete (avea pensia atat de mica ca putea ajunge cu ea doar pană la
alimentara). Dar era innebunita dupa castraveti. Ea ii dadea in schimb altceva
(pentru ca Ilie era innebunit dupa clisa si jumara de 'Maramu')...
Si uite asa, far' sa se stie, se preocupa Ilie de
circuitul castravetelui si a ciupercilor in natura...Ce lua de la una dadea la
cealalta...Si tot asa...
Ilie PARANGHELIE
La patru statea Tibike MUCY. Asta ajunsese dependent
de Rinofug. Dar avea parul din nas atat de mare si atat de des incat nu isi
putea pune singur picaturi. Adica, ar fi putut, dar nu intrau. Nu reuseau
picaturile sa strabata filtrul de par de camila ce-l avea asta in nas. Asa ca
se ruga de Ilie sa il ajute, ori de cate ori putea...Ilie se prezenta la usa
lui Tibike ca un strengar, cu prastia bagata in buzunarul de la spatele
pantalonilor. Ilie punea cate o picatura in prastie si o proiecta la Tibike in
nara...
- Mei Ilie mei...io crede che tu trebe se schimbat
prastiu la tine mei...Che de prastiu asta me doare nasu mei...
- Pai de ce nu zici asa Tibike draga ? Ma dau un pas
inapoi si atunci nu te mai plesneste guma de la prastie peste nanau...
Ajunsese Tibike sa se intrebe daca nasul i se
desfunda de la picatura sau de la plesnitura...Dar ca sa nu fie singurul de
fatza cu nasul rosu, incepea sa ii toarne in pahar la Ilie polinko de pere cu
aroma de piersici...
Tibike MUCY
Pe Gavrila TIMPAN de la parter il gaseai mai tot
timpul sezand pe banca de sub tei, cu tablele subsuoara, in asteptarea vreunui
confrate in ale pensionariatului. Ilie lua si el o pauza si se aseza langa
Gavrila pentru un pahar de vorba intre doua table. Iti era mai mare dragul sa
ii asculti. Fiindca amandoi erau tari de urechi dar le potriveau (ca Irina
Nistor traducerile la videocasetele clandestine ce se vizionau noaptea, pe
vremea lui Ceauu' ):
Ilie:...tu sti cati au murit?...situatie trista...
Gavrila:...si eu am vrut sa ma inscriu pe lista...dar
nu mai aveau locuri...
I:...pe alocuri?...da...da' nu peste tot...
G:...cum adica nu mai pot?...sa fi fost pe vremea
mea...
I:...inca mai bea?...pai...parca avea ciroza...
G:...nu el, cumnatu-so si-a luat batoza...
Dupa vreo doua ore plecau fiecare in treaba lor,
multumiti ca nu fusesera contrazisi...
Lui Alexia de la opt ii fusese ca un tata mai mare.
Isi amintea cum cobora seara la el, incaltata cu cizmele lui maica-sa, si se
smiorcaia sa-i citeasca o poveste. Se cuibarea in fotoliul lui si adormea, in
timp ce el ii citea 'Fata Tatei si Fata Mosului'. Ce a zburat timpul
dom'le...Acum e femeie in toata regula. A terminat o facultate de transport
terestru si lucreaza in schimburi pe post de stewardesa la o firma de taxiuri.
De abia daca il mai saluta cand il vede pe scari...
Pe Factorita Postala, cunoscuta sub numele de cod
'Postasita' nu o suporta deloc :
- Ilie, astia ca tine se inmultesc intr-una ! ii
aruncase ea odata cu rautate. PARANGHELIE tresari ca ars crezand ca intrase in
gura lumii cu vreo...ceva...
- Pardon ?! intreba el cu o surprindere retinuta (in
timp ce isi imagina ce bine s-ar simti daca i-ar maltrata vreo doua palme...)
- Pensionarii...de ei vorbesc. A ajuns tzara asta sa
aiba mai multi din cei care iau bani de la stat decat din cei care dau...
Dar nu pentru faza asta o ura. Ci pentru ca de
fiecare data cand ii arata unde trebuie sa semneze de primirea banilor, nu
folosea degetul aratator, ci pe cel mijlociu. De aceea nu ii dadea niciodata
rest...
Gavrila TIMPAN
Nae FOSILA de la zece era un individ dubios. Fost
sifonar al Securitatii, fost invalid permanent, fost handicapat notor (cu
trabant la scara), Erou al Revolutiei...Uns cu vazelina trecutului si rahatul
prezentului, pana in dinti. Ceruse in repetate randuri registrul contabil al
asociatiei ca sa il verifice pe Ilie... Nu se inghiteau unul pe altul. Intr-o
zi, cand l-a prins intre doi ochi (fiecare tinea un ochi inchis), Ilie i-a
zis-o verde-n fatza:
- Nae ! Nu impinge altruismul peste limitele
admise...Pentru ca...Ma...daca iti improvizez una, or sa cheme arheologii sa
iti dezgroape fosila...ca sa completeze procesu verbal de constatare a
decesului...Ma, ai inteles ?
De atunci Nae se multumeste doar sa il ameninte din
priviri. Din spatele usii.
Prin vizor...
Nae FOSILA
Pentru Amandina de la demisol avea o slabiciune
aparte. Amandina era o sfioasa fata batrana, care nu fusese maritata niciodata
si avea copiii plecati in America. Vocea ei subtire si plangareata, de soacra
manipulatoare, il transpira pe Ilie. Pentru ca Amandina umbla cu figuri de stil
si ori de cate ori i se tanguia mieros, rugandu-l sa o ajute cu cate ceva, lui
Ilie incepea sa-i alunece imaginatia pe bile de rulment. Si cum sa refuze o
biata fata batrana inofensiva si rapusa de singuratate ?...:
- Amandino, fiinta ce esti...Tu ma bagi in spasme
coronariene de o sa ajung cu radiografii la inima de tanar !...
Cand noaptea cobora tot mai jos, la fel facea si
Ilie. Pan' la demisol. Cand cobora pe scari parca calca in strachini (pentru ca
sa nu il auda ceilalti vecini cu liftul). Alea erau nopti grele...Cu tensiunea
mica prea mare si cu tensiunea mare prea mica...Pe ea nu o deranja faptul ca el
sforaia dupa, pe patru voci...Il primea de fiecare data cu venele deschise si
nu il lasa sa plece pana nu-i facea nodurile la loc. Cu funditza. Odata, cand
el statea pe veceu cu izmenele in vine, Amandina a intrat peste el, si-a
ridicat camasa de noapte pana la brau si i s-a asezat in poala. Intorcand suav
capul peste umarul stang i-a soptit un suspin...Ilie a mai apucat sa-i
dactilografieze scrasnind telegrafic printre dinti:
- Sa nu tragi apa, ca ne nenorocesti pe amandoi !...
La cinci sedea dusmanul de clasa. Isi aplicase
pompos pe usa de la apartament o placutza comemorativa furata de pe o cruce de
lemn exotic din cimitir, pe care scria : 'Aici odihneste Medicul Doctorant
Veterinar - Fudulie BOUREANU'. Se tinea prea 'telectual pentru gustul lui Ilie.
Era mic de statura, masliniu la ten, cu o burta tuguiata ca o minge de rugby si
cu doua grisine paroase, de ziceai ca e o maslina cu doua scobitori infipte in
ea. Ajuns la pensie, mai facea si el 1 leu din 3, executand malpraxisuri sau
malformatii la domiciliul clientului. Dupa caz. Dar asta nu-i dadea dreptul sa
umble cu nasul pe sus. La urma urmei (rationa Ilie), sa fi veterinar nu
inseamna ca l-ai studiat pe Shecspir, ci ca faci clisma la iepe cu mana goala...
- Bai Ilie ! l-a inoportunat intr-o zi Fudulie pe
Ilie...De ce freci tu de pomana mozaicul de pe scarile blocului asta?...Cand in
sus, cand in jos...toata ziulica de lunga...De as avea eu pamantul tau de la
tara, nu as mai sta aici, intre patru etaje...
- Bai Fudulie !...ia mai du-te tu catre...p...arcela
mea ma...Pai eu de aia mi-am tocit coatele invatand pe spate ?...Ca sa scap de
sapa si de viata grea de la tara si sa sortez menta la oras maa !...Si acu, la
batranete, sa ma intorc ca negrii pe plantatiile de bumbac ? Pentru ca a ajuns
batrana Europa la menopauza si vrea sa-i cultivam noi morcovul bio, ca de la
ala de sera s-a trezit cu mancarimi ? Pai tu nu intelegi ma ca in perspectiva,
toata papica BIO din Romanica va fi scoasa din tara, la export, pentru aia cu
bani ? Iar noua o sa ne aduca in schimb 'E'urile lor modificate genetic si
injectate cu hormoni de crestere si conservanti, de nu o sa ne mai putrezeasca
mortii in cimitire de atata chimicala conservanta...Deci pentru cine sa ma
strofoc io maa ? Sa vad cum bunatatile trec prin mana mea si iau calea pribegiei...ca
la boul care treiera cu sacul pus peste bot ?...Nu mai bine o frec balcanic, cate
zile oi mai avea ?...Pe aici...printre etaje ?...
Fudulie BOUREANU
Dupa discutia avuta cu Fudulie, lui Ilie i-a sfarait
un neuron. Ce ar fi sa-si traga un partid politic al pensionarilor ? Si sa
lupte pentru drepturile pensionarilor de a ramane la oras ?...
Poate ar reusi sa aduca in existentza o noua clasa
sociala : "Pensionarii de la Bloc". Care ar trebui considerati
dezavantajati fatza de cei de la tara, fiindca nu au pamant. Si din acest motiv
ar trebui sa li se acorde drepturi suplimentare...
Damblarin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu