PENSIONAR LA BLOC

(din arhiva http://forum.stuparitul.com)

Ai fi zis ca un om obisnuit sa fie activ in campul muncii 35-40 de ani, va fi depresiv, blazat si tintuit la pat atunci cand va ajunge pensionar.

Nu era cazul lui Ilie PARANGHELIE. La cei 67 de ani ai lui era la fel de activ ca in vremurile bune. Ilie locuia la etajul sapte al unui bloc cu patru etaje. De cate ori ramanea liftul blocat la etajul noua, se enerva asa de tare incat refuza sa mai urce pe scari. Urca din balcon in balcon...

Desi nevasta il parasise cu un camionagiu in urma cu 27 de ani (si nici pana acum nu aflase in ce directie a luat-o), Ilie traise ca un vaduv vesel, prins cu starea civila intr-o forma de agregare nedefinita si impacat cu ideea...El nu se simtea singur, ci mai degraba LIBER.

Pentru ca lucrase contabil la Fabrica de Papu si Jucarii, oamenii din bloc l-au ales Presedintele Asociatiei de Proprietari. Trai neica. Daca iti fugea mintea, puteai face o gramada de invarteli cu banii asociatiei. Si lui ii fugea...Asa ca toata lumea il cunostea pe el si el cunostea pe toata lumea...

Credeti ca viata de zi cu zi a lui Ilie era plictisitoare si axata in jurul telecomenzii ? Nooo...( desi il prinsese serialul pentru adulti din Ciclul: "Slip Insangerat", in asa hal ca il vizionase pana la episodul pash'opt, intitulat 'OB-ul de Sticla')...

Deci...Nooo...Ilie avea propriul univers paralel, cu poteci si trasee ascunse ca sobolanii.

Se trezea dimineata devreme (din reflex) si isi bea cafeaua direct sub dush (ca sa nu ii ramana zatul intre dinti). Apoi se imbracina cu o mana si se radea cu cealalta. Nu folosea 'bicuri', ci era de moda veche. Se barbierea numai cu briciul (pe care il ascutzea in timp ce se barbierea). Dadea o data cu el pe curea, o data pe fatza, o data pe curea, o data pe fatza...(ca fierarii cu ciocanul, cand pe nicovala cand pe fier). Pe post de 'afterdupa' folosea pudra. Nu de talc. Ci de naftalina. Ca ii improspata tenul si totodata nu permitea moliilor sa isi depuna ouale in pori...Se pieptana cu ulei de in sicativat, ca sa ii stea parul lins pe spate ca 'Latin Lover-ului' Rudolf Valentino in anii '20. Pe dinti se spala cu sare de bucatarie (sa dea gust diminetii) si apoi rumega cateva frunze de busuioc pentru o respiratie proaspata cu atat de putine calorii. Isi aranja in oglinda gulerul de la camasa scrobita si ultimele detalii la personalitate. Se spreia numai cu marca 'Farmec' si in buzunarul de la piept purta un petec rosu din slipul cu care fusese nevasta-sa la mare in luna de miere.

De cate ori iesea din casa si o gasea pe Paloma Blanca (femeia de servici), spaland scarile, ii placea sa se ia de ea (fiindca era o infocata sustinatoare a lui Vanghelie):

- Si ia zi fa Palomo ! Daca ar candida Vanghelie la presedintie l-ai vota ?

- Cha dha dhi ce nu ? Cha dacha ne chonduce samna cha nu-i si iel shuflet in chare zace un hom ? Pha ce ? Iel nu stie sha fura ca rumanii vosti ? Ha ? No dic mo...cha ham de maturat...

Cand iesea din bloc, rupea din gradina din fatza un trandafir (atent sa nu il zareasca careva) si se ducea cu el direct la alimentara. Il inmana galant vanzatoarei, care din motive de nostalgie isi scrisese pe ecusonul din piept 'GESTIONARA-Lacramioara'. Lacri se fastacea ca o fata mare (uneori chiar prea mare) si apoi, uitandu-se in stanga si dreapta ca sa nu o vada nimeni (chiar daca erau numai ei doi in magazin), se apleca si scotea de sub tejghea un borcan de ciuperci sau castraveti murati. Intotdeauna borcanele pe care i le dadea lui Ilie erau fara eticheta (ca sa nu vada asta ca erau expirate).

El lua borcanul si se ducea atza la Tzutza 'Oshanca', de la etajul doi. Tzutza traia dintr-o pensie alimentara de batranete (avea pensia atat de mica ca putea ajunge cu ea doar pană la alimentara). Dar era innebunita dupa castraveti. Ea ii dadea in schimb altceva (pentru ca Ilie era innebunit dupa clisa si jumara de 'Maramu')...

Si uite asa, far' sa se stie, se preocupa Ilie de circuitul castravetelui si a ciupercilor in natura...Ce lua de la una dadea la cealalta...Si tot asa...

Ilie PARANGHELIE

La patru statea Tibike MUCY. Asta ajunsese dependent de Rinofug. Dar avea parul din nas atat de mare si atat de des incat nu isi putea pune singur picaturi. Adica, ar fi putut, dar nu intrau. Nu reuseau picaturile sa strabata filtrul de par de camila ce-l avea asta in nas. Asa ca se ruga de Ilie sa il ajute, ori de cate ori putea...Ilie se prezenta la usa lui Tibike ca un strengar, cu prastia bagata in buzunarul de la spatele pantalonilor. Ilie punea cate o picatura in prastie si o proiecta la Tibike in nara...

- Mei Ilie mei...io crede che tu trebe se schimbat prastiu la tine mei...Che de prastiu asta me doare nasu mei...

- Pai de ce nu zici asa Tibike draga ? Ma dau un pas inapoi si atunci nu te mai plesneste guma de la prastie peste nanau...

Ajunsese Tibike sa se intrebe daca nasul i se desfunda de la picatura sau de la plesnitura...Dar ca sa nu fie singurul de fatza cu nasul rosu, incepea sa ii toarne in pahar la Ilie polinko de pere cu aroma de piersici...

Tibike MUCY

Pe Gavrila TIMPAN de la parter il gaseai mai tot timpul sezand pe banca de sub tei, cu tablele subsuoara, in asteptarea vreunui confrate in ale pensionariatului. Ilie lua si el o pauza si se aseza langa Gavrila pentru un pahar de vorba intre doua table. Iti era mai mare dragul sa ii asculti. Fiindca amandoi erau tari de urechi dar le potriveau (ca Irina Nistor traducerile la videocasetele clandestine ce se vizionau noaptea, pe vremea lui Ceauu' ):

Ilie:...tu sti cati au murit?...situatie trista...

Gavrila:...si eu am vrut sa ma inscriu pe lista...dar nu mai aveau locuri...

I:...pe alocuri?...da...da' nu peste tot...

G:...cum adica nu mai pot?...sa fi fost pe vremea mea...

I:...inca mai bea?...pai...parca avea ciroza...

G:...nu el, cumnatu-so si-a luat batoza...

Dupa vreo doua ore plecau fiecare in treaba lor, multumiti ca nu fusesera contrazisi...

Lui Alexia de la opt ii fusese ca un tata mai mare. Isi amintea cum cobora seara la el, incaltata cu cizmele lui maica-sa, si se smiorcaia sa-i citeasca o poveste. Se cuibarea in fotoliul lui si adormea, in timp ce el ii citea 'Fata Tatei si Fata Mosului'. Ce a zburat timpul dom'le...Acum e femeie in toata regula. A terminat o facultate de transport terestru si lucreaza in schimburi pe post de stewardesa la o firma de taxiuri. De abia daca il mai saluta cand il vede pe scari...

Pe Factorita Postala, cunoscuta sub numele de cod 'Postasita' nu o suporta deloc :

- Ilie, astia ca tine se inmultesc intr-una ! ii aruncase ea odata cu rautate. PARANGHELIE tresari ca ars crezand ca intrase in gura lumii cu vreo...ceva...

- Pardon ?! intreba el cu o surprindere retinuta (in timp ce isi imagina ce bine s-ar simti daca i-ar maltrata vreo doua palme...)

- Pensionarii...de ei vorbesc. A ajuns tzara asta sa aiba mai multi din cei care iau bani de la stat decat din cei care dau...

Dar nu pentru faza asta o ura. Ci pentru ca de fiecare data cand ii arata unde trebuie sa semneze de primirea banilor, nu folosea degetul aratator, ci pe cel mijlociu. De aceea nu ii dadea niciodata rest...

Gavrila TIMPAN

Nae FOSILA de la zece era un individ dubios. Fost sifonar al Securitatii, fost invalid permanent, fost handicapat notor (cu trabant la scara), Erou al Revolutiei...Uns cu vazelina trecutului si rahatul prezentului, pana in dinti. Ceruse in repetate randuri registrul contabil al asociatiei ca sa il verifice pe Ilie... Nu se inghiteau unul pe altul. Intr-o zi, cand l-a prins intre doi ochi (fiecare tinea un ochi inchis), Ilie i-a zis-o verde-n fatza:

- Nae ! Nu impinge altruismul peste limitele admise...Pentru ca...Ma...daca iti improvizez una, or sa cheme arheologii sa iti dezgroape fosila...ca sa completeze procesu verbal de constatare a decesului...Ma, ai inteles ?

De atunci Nae se multumeste doar sa il ameninte din priviri. Din spatele usii. Prin vizor...

Nae FOSILA

Pentru Amandina de la demisol avea o slabiciune aparte. Amandina era o sfioasa fata batrana, care nu fusese maritata niciodata si avea copiii plecati in America. Vocea ei subtire si plangareata, de soacra manipulatoare, il transpira pe Ilie. Pentru ca Amandina umbla cu figuri de stil si ori de cate ori i se tanguia mieros, rugandu-l sa o ajute cu cate ceva, lui Ilie incepea sa-i alunece imaginatia pe bile de rulment. Si cum sa refuze o biata fata batrana inofensiva si rapusa de singuratate ?...:

- Amandino, fiinta ce esti...Tu ma bagi in spasme coronariene de o sa ajung cu radiografii la inima de tanar !...

Cand noaptea cobora tot mai jos, la fel facea si Ilie. Pan' la demisol. Cand cobora pe scari parca calca in strachini (pentru ca sa nu il auda ceilalti vecini cu liftul). Alea erau nopti grele...Cu tensiunea mica prea mare si cu tensiunea mare prea mica...Pe ea nu o deranja faptul ca el sforaia dupa, pe patru voci...Il primea de fiecare data cu venele deschise si nu il lasa sa plece pana nu-i facea nodurile la loc. Cu funditza. Odata, cand el statea pe veceu cu izmenele in vine, Amandina a intrat peste el, si-a ridicat camasa de noapte pana la brau si i s-a asezat in poala. Intorcand suav capul peste umarul stang i-a soptit un suspin...Ilie a mai apucat sa-i dactilografieze scrasnind telegrafic printre dinti:

- Sa nu tragi apa, ca ne nenorocesti pe amandoi !...

La cinci sedea dusmanul de clasa. Isi aplicase pompos pe usa de la apartament o placutza comemorativa furata de pe o cruce de lemn exotic din cimitir, pe care scria : 'Aici odihneste Medicul Doctorant Veterinar - Fudulie BOUREANU'. Se tinea prea 'telectual pentru gustul lui Ilie. Era mic de statura, masliniu la ten, cu o burta tuguiata ca o minge de rugby si cu doua grisine paroase, de ziceai ca e o maslina cu doua scobitori infipte in ea. Ajuns la pensie, mai facea si el 1 leu din 3, executand malpraxisuri sau malformatii la domiciliul clientului. Dupa caz. Dar asta nu-i dadea dreptul sa umble cu nasul pe sus. La urma urmei (rationa Ilie), sa fi veterinar nu inseamna ca l-ai studiat pe Shecspir, ci ca faci clisma la iepe cu mana goala...

- Bai Ilie ! l-a inoportunat intr-o zi Fudulie pe Ilie...De ce freci tu de pomana mozaicul de pe scarile blocului asta?...Cand in sus, cand in jos...toata ziulica de lunga...De as avea eu pamantul tau de la tara, nu as mai sta aici, intre patru etaje...

- Bai Fudulie !...ia mai du-te tu catre...p...arcela mea ma...Pai eu de aia mi-am tocit coatele invatand pe spate ?...Ca sa scap de sapa si de viata grea de la tara si sa sortez menta la oras maa !...Si acu, la batranete, sa ma intorc ca negrii pe plantatiile de bumbac ? Pentru ca a ajuns batrana Europa la menopauza si vrea sa-i cultivam noi morcovul bio, ca de la ala de sera s-a trezit cu mancarimi ? Pai tu nu intelegi ma ca in perspectiva, toata papica BIO din Romanica va fi scoasa din tara, la export, pentru aia cu bani ? Iar noua o sa ne aduca in schimb 'E'urile lor modificate genetic si injectate cu hormoni de crestere si conservanti, de nu o sa ne mai putrezeasca mortii in cimitire de atata chimicala conservanta...Deci pentru cine sa ma strofoc io maa ? Sa vad cum bunatatile trec prin mana mea si iau calea pribegiei...ca la boul care treiera cu sacul pus peste bot ?...Nu mai bine o frec balcanic, cate zile oi mai avea ?...Pe aici...printre etaje ?...

Fudulie BOUREANU

Dupa discutia avuta cu Fudulie, lui Ilie i-a sfarait un neuron. Ce ar fi sa-si traga un partid politic al pensionarilor ? Si sa lupte pentru drepturile pensionarilor de a ramane la oras ?...

Poate ar reusi sa aduca in existentza o noua clasa sociala : "Pensionarii de la Bloc". Care ar trebui considerati dezavantajati fatza de cei de la tara, fiindca nu au pamant. Si din acest motiv ar trebui sa li se acorde drepturi suplimentare...

Damblarin