POMANA PORCULUI

Cică a fost odată ca niciodată, un porc.

De multă lume adulat dar pe măsură contestat.

Care trăia-n coteţul ţării poziţionat destul de bine,

Chiar dacă guiţa politic ca un godac, din plagiat.

Trăia vremelnic răsfăţat, precum un tată de albine

Rămas fără de genitale, după ce mătcile îl storc.

Şi şi-a alăptat purceii cu lapte gras de la buget,

Să crească slănina pe ei şi muşchiuleţul ţigănesc,

Ca prim-vierul să se-nconjoare cu şoric de barosani,

Ce au promis că îl vor proteja de cei ce îndrăznesc,

Să-i scormonească-n cocina coruptă şi plină de bostani;

Că banul public, vorba aceea, curge-n troacă berechet.

Când DNA cu forţa legii le va băga în râturi un belciug,

Întreaga porcime interlopă va guiţa ca scroafa-n călduri;

Cu copitele transformate-n răcituri vor fi puşi la afumat,

Vor şti atunci că Statul de Drept  se scutură de lături

Şi că antica eră a evului mediu porcin  s-a terminat;

Rechizitoriul va  consemna-n detaliu şi ţâţa care-o sug.

Cică mistreţul domestic renunţă la diploma de ‘Doctor’,

Fiindcă el când s-a născut, s-a născut gata diplomat.

A fost purcel cu pedigree şi cu urechile sculate,

L-a scos o moaşă pe-ntuneric, ca să nu fie deocheat;

L-au alăptat la robinet, că avea un rât cât sugeau şapte,

Iar troaca în care a crescut a fost o roată de tractor.

Apoi au crezut unii ca-n porc, că tot e bun în el,

Cum zice şi tradiţia secular bisericească-ntr-una :

Şi râtul, ochelarii dar şi coada şi şoricul,

Urechile, başcheţii şi guşa, împreună cu slănina.

Dar timpul a demonstrat că el a ajuns chiar inamicul,

Ce se ascunde mieunând într-o carcasă de purcel.

Acum unii zic cu-nverşunare că Porcul acesta,

Pe 20 decembrie, de Ignat, ar trebui sacrificat;

Că lumea s-a cam balonat şi a ajuns sătulă,

După ce pomana porcului s-a terminat.

Iar porcul e acuma cu musca pe căciulă,

De când diasporei la vot, i-a jucat festa.

Şi a mai ajuns la o concluzie o parte din electorat:

‘- N-are habar că e tăiat, că va fi mezel în galantare!‘

Istoria deja l-a tranşat, când el mima că e absent,

Dar porcul cel împricinat visează doar la guvernare.

Însă se pare că poporul a mai aflat în ultimul moment,

Că pomana porcului îngraşă şi nu dă bine la ficat.

Patru guverne corupte, inutil a tot schimbat,

Cu remanieri luate la pilă şi pripit cosmetizate,

Iar ultima cireaşă amară ce-i decorează tortul,

Demonstrează din plin această istorică realitate:

Că după tradiţie, la noi, nu se îngraşă porcul

Cu un nou guvern, chiar în ajunul zilei de Ignat !

Damblarin