Aici, jos, la noi, în uitata Atlantida,
Noi nu cunoaştem zbuciumul sau răul,
Nici moartea, frica, robia sau obida,
Doar fluidul din liniştea materiei şi hăul.
În
lumea vastă, rece, glaciar - abisală,
Cu noaptea lichidă şi ermetic infinită,
Noi nu avem teamă de viață,
de boală,
De timp, sau curgerea lui nemărginită.
Patosul oedipian sau alte emoții clandestine,
Decepția, speranța, dorința, sunt iluzii;
Astfel de dureri nouă ne sunt străine,
Totala scufundare ne ferește de confuzii.
O profundă imersie a conștiinței în neant,
Contopire a subconștientului cu sine,
Într-o mecanică cuantică cu flux diluant,
Particulă suspendată, cu senzația de bine.
Cunoașterea e lentă, cu accent intuitiv,
Aici nu există ritmul, stresul sau viteza,
Ci doar o unduire a mentalului cognitiv,
Împletire a rațiunii cu însăși etnogeneza.
Damblarin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu