Semn pe viață

Mamă, mi-ai spus să cred în bine, să cred în Dumnezeu,

Și să iau viața așa cum este, atât la ușor cât și la greu.

Să continui să sper că ziua va fi mai bună decât noaptea,

Și că soarele va răsări chiar de nu voi vedea dreptatea.

"- Să nu lași mamă, ca ura, să-ți lase semn pe viață!"

Am vrut, dar n-am putut, mamă, să ascult a ta povață.

A trebuit să rup din greu lanțuri și să sfărâm zăvoare,

Pentru un simplu lucru, mamă: să pot sta în picioare!

Că nu m-ai făcut mamă în ... Belfast ... unde trebe,

Ci m-ai făcut acolo unde și caprele sunt negre.

Și cum să rămân miel, ca să nu ajung demon,

Când coioții ce mă sfâșie mă fac să fiu muflon ?

Da, scumpă mamă, acum port cu mândrie un semn ales pe viață,

Un semn că libertatea nu crește de la sine, ci doar luptând se-nvață.

Cred că deși nu mai sunt de mult miel, ce a rămas, sunt tot eu,

Nu mai plânge în mormânt, lasă, să mă judece doar bunul Dumnezeu! 

Damblarin