Răzbate un
fulger, transversal,
Prin grinda
putred prăfuită
Și izbucnește-un
foc banal,
În casa veche,
locuită.
Te plimbi ușor
pe o cărare
Și calci un
fluture pe-aripă,
Fără să știi
că-n urmă-ți moare,
În iarba
proaspăt bătucită.
Adie vântul prin
petale,
Mișcând nuanțe
diferite,
Se leagănă apoi,
egale,
Resturi de
plante ofilite.
Se scurge un
strop de rouă-n cale
Pe un pui de
gâză amorțit,
Culorile
scânteie agale,
Peste-necatul
punct negrit.
Apare uneori pe
geam
O umbră veșnic rătăcită,
Și-ncepe să
vibreze-n van,
Fragilul meu
suflet de sticlă.
Damblarin
Damblarin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu