Fior năprasnic

N-a mai plouat de patru luni,
In Vest, pământu-i de cărbuni,
Iar vegetația adie uscată
Ca și fuiorul de altă dată.

Se-ntrec savanții cu gargara,
Că sunt curenții din Sahara,
Că nu mai vine Gulf Stream,
Detalii ce cu toți le știm.

Că se topește Cercul Artic,
Că întreg sistemul e anarhic,
Că jar e juma din Europa,
Altă juma se dă cu pluta.

Căci în Est plouă cu rafale,
Curg gârlă satele la vale,
Potop ce încă nu se curmă,
Dar lasă cicatrici în urmă.

Să fie vina la Mama Natură,
Când codrii ei grăbit se fură ?
Să fie Cerul ? Sau Oceanul ?
Când noi am stors chiar și coceanul ?

Sfârâind sub arșița de afară
Mă las oftat, (a câta oară !?),
De un fior năprasnic dar tăcut:
Ce-a mai rămas, va fi pierdut...

Damblarin