- Iexistă o iexplicație !

Lumea vazuta prin ochi de damblarin este o lume incarcata de un umor negru si acid, care sanctioneaza anormalul si grotescul din societatea contemporana. Materie prima, neprelucrata, exista din abundența în jurul nostru. Dar nu este vizibila decat pentru un ochi antrenat. Ochi de damblarin...

Cititorii mei dispun de un acut si rafinat simt al umorului. Iar tu esti unul dintre ei. Pacat. Vei regreta. Pentru ca vei deveni dependent !

joi, 18 decembrie 2014

POMANA PORCULUI







Cică a fost odată ca niciodată, un porc.
De multă lume adulat dar pe măsură contestat.
Care trăia-n coteţul ţării poziţionat destul de bine,
Chiar dacă guiţa politic ca un godac, din plagiat.
Trăia vremelnic răsfăţat, precum un tată de albine
Rămas fără de genitale, după ce mătcile îl storc.


Şi şi-a alăptat purceii cu lapte gras de la buget,
Să crească slănina pe ei şi muşchiuleţul ţigănesc,
Ca prim-vierul să se-nconjoare cu şoric de barosani,
Ce au promis că îl vor proteja de cei ce îndrăznesc,
Să-i scormonească-n cocina coruptă şi plină de bostani;
Că banul public, vorba aceea, curge-n troacă berechet.


Când DNA cu forţa legii le va băga în râturi un belciug,
Întreaga porcime interlopă va guiţa ca scroafa-n călduri;
Cu copitele transformate-n răcituri vor fi puşi la afumat,
Vor şti atunci că Statul de Drept  se scutură de lături
Şi că antica eră a evului mediu porcin  s-a terminat;
Rechizitoriul va  consemna-n detaliu şi ţâţa care-o sug.


Cică mistreţul domestic renunţă la diploma de ‘Doctor’,
Fiindcă el când s-a născut, s-a născut gata diplomat.
A fost purcel cu pedigree şi cu urechile sculate,
L-a scos o moaşă pe-ntuneric, ca să nu fie deocheat;
L-au alăptat la robinet, că avea un rât cât sugeau şapte,
Iar troaca în care a crescut a fost o roată de tractor.


Apoi au crezut unii ca-n porc, că tot e bun în el,
Cum zice şi tradiţia secular bisericească-ntr-una :
Şi râtul, ochelarii dar şi coada şi şoricul,
Urechile, başcheţii şi guşa, împreună cu slănina.
Dar timpul a demonstrat că el a ajuns chiar inamicul,
Ce se ascunde mieunând într-o carcasă de purcel.


Acum unii zic cu-nverşunare că Porcul acesta,
Pe 20 decembrie, de Ignat, ar trebui sacrificat;
Că lumea s-a cam balonat şi a ajuns sătulă,
După ce pomana porcului s-a terminat.
Iar porcul e acuma cu musca pe căciulă,
De când diasporei la vot, i-a jucat festa.


Şi a mai ajuns la o concluzie o parte din electorat:
‘- N-are habar că e tăiat, că va fi mezel în galantare!‘
Istoria deja l-a tranşat, când el mima că e absent,
Dar porcul cel împricinat visează doar la guvernare.
Însă se pare că poporul a mai aflat în ultimul moment,
Că pomana porcului îngraşă şi nu dă bine la ficat.


Patru guverne corupte, inutil a tot schimbat,
Cu remanieri luate la pilă şi pripit cosmetizate,
Iar ultima cireaşă amară ce-i decorează tortul,
Demonstrează din plin această istorică realitate:
Că după tradiţie, la noi, nu se îngraşă porcul
Cu un nou guvern, chiar în ajunul zilei de Ignat !


Damblarin

1 The Cadillac Black Three

Trupa ‘The Cadillac Black’ a devenit intre timp ‘The Cadillac Three’.




Stilul lor este o combinatie antrenanta intre American Traditional Rock, Country-Pop,  Outlaw Country si Classic Southern Rock.




Aveti chef de un party in stil american alaturi de Rj Damblarin ?


Oooo, yeee…ENJOY!

2 The Cadillac Black Three



Trebuie sa recunoastem ca americanii inca se mentin in topul divertismentului, la nivel mondial !



Dar ceea ce imi place cel mai mult la ei este ca ii enerveaza pe rusi J 




Deci, daca nu esti mare fan de cazaciocuri, te invit sa asculti toate cele sase postari !





3 The Cadillac Black Three






4 The Cadillac Black Three



Sunt convins ca poti savura emisiunea, chiar daca esti sudist ! J




5 The Cadillac Black Three






6 The Cadillac Black Three









Video  Radio  Damblarin

un panaceu pentru contemporaneitate

joi, 4 decembrie 2014

ROMÂNII VECHI ŞI NOI







În calitate de deformator de opinie m-am trezit iarăşi năpădit de un set de gânduri necurăţate, pe care tre să le eliberez, că altfel îmi puşcă vreun muc de pe creier.
Nu că societatea românească nu ar fi divizată deja, dar vreau să o mai înfeliez şi eu, în românii vechi şi noi (ăştialalţi). Aşa, ca să fie treaba oablă şi să fie bine şi pentru mine şi pentru dumneavoastră. Şi fac acest lucru în baza unui argument întemeiat pe solid: fiindcă aşa mi-a căpşunat mie, solidul !

Deci, să despicăm firul în patru pentru ca mai apoi să îl împletim în trei şi încă o dată în două, motive naţionale de scandal.  
Încă din capul startului incipient ţin să precizez că, după părerea mea şi a unui grup de specialişti britanici, cei care au votat cu Ponta se încadrează în categoria românilor vechi. A celor care se nutresc cu nutrii (că au dinţii roşii) şi se tem de schimbare, de progres necunoscut, preferând să băltească în răchia laşităţii pe care o cunosc, mai degrabă decât să se rişte pentru un dublu rafinat.

Să ne înţelegem, încă nu există social democraţie autentică în România. După cum nu au existat democraţi şi liberali, dreaptă autentică, în România. Tot ceea ce am avut până acum au fost nişte tâlhari la drumul mare, unii aşezaţi în partea stângă a potecii, iar ceilalţi aşezaţi aşişderea, în dreapta ei. La mijloc, duios poporu trecea...Trecea de fraier.
Cei din stânga potecii au rămas până în ziua de azi conectaţi hemoroidal cu comuniştii. Se vede după chiloţii roşii. Cei din dreapta potecii au reuşit să se rupă de cordonul hemoroidal comunist ceva mai devreme. După ce li s-au coagulat hemoroizii învineţiţi în chiloţii albastri şi s-au trezit cu un preşedinte altoit din altă mlădiţă, a început să li se ridice şi lor săgeata în sus. Dar e cam palidă. Ceea ce au avut în comun şi unii şi alţii a fost instinctul de paraziţi prădători care s-au îngroapat cu capul în jugulara unui imens bou naţional neajutorat.

Neajutorat până mai deunăzi, când românii din diaspora (care au trecut prin filtrul înoirii accelerate în mijlocul unor democraţii consolidate), au afumat bujia şi au aprins scânteia şi pentru aceia dintre românii de acasă, care erau noi în cuget şi simţiri, dar ajunseseră năpădiţi de buruienile încâlcite şi învechite ale unei majorităţi coclite şi paralitice.
În momentul de faţă prezent acum şi actualmente, a devenit clar că sloganul 'Carte multă nu-i putere, să fi prost, da să ai cui cere', aparţine categoriei românilor vechi. Fiindcă, românii noi şi cu carte, gen Funky Citizens, au scos un as din mânecă, prin intermediul internetului. Şi au demonstrat că, deşi sunt încă în minoritate, au deja putere de convingere şi influenţă reformatoare la nivel macro, peste capetele şeptelului majoritar conservator.

Ce mai tura vura ca să greblăm zgura. Astăzi nu vom vorbi despre un conflict între generaţii ci mai degrabă despre un conflict între mentalităţi. Pentru că apartenenţa la un grup sau altul nu este dictată de senilitatea vârstei, ci de piticii de pe bibilică.

Aşadar, iată câteva aspecte ce au trecut de majorat, cu ajutorul cărora putem diferenţia şi identifica românul de tip vechi şi românul de tip nou, în jocul de gleznă democratic, chiar dacă nu au cartea de identitate la ei :


Românul vechi trăieşte într-un prezent pe care îl raportează nostalgic la trecut. Iar din moment ce tovarăşul ‘Prezent’ este raportat căpitanului de Securitate ‘Trecut’, rezultă că românul vechi are reflex de turnător.
Românul nou se zbate să se rupă cât mai categoric de trecut şi să-şi clătească un viitor în care petele să nu se mai apară la suprafaţă.


Românul vechi votează pentru prezentul imediat şi se distrează la alegeri mai tare decât de Revelion. Fiindcă la ieşirea din secţia de votare îl aşteaptă 'pachetul electoral', cu de ale gurii.
Românul nou se duce la vot cu speranţa că votul lui va conta în lupta cu frâna, accelerând un viitor mai bun.


Românul vechi rămâne ataşat de PSD şi după moarte.
Românul nou nu votează cu PSD nici mort.


Românii vechi consideră că românul, de când se naşte, este o generaţie de sacrificiu perpetuă. Deci, ce rost mai are să-ţi pui dinţi, dacă posmagii nu-s muieţi ?
Românul nou, crede că românul, deşi s-a născut mai cu moţ, poate ajunge şi el în rând cu lumea civilizată, dacă stă la coadă, după ea.


Românul de tip vechi zice că ' se poate şi mai rău !'
Românul de tip nou zice că ' se poate şi mai bine !'


Românul vechi se uită-n gura politicienilor ca baba în gura popii, înghiţind cu naivitate şi lăcomie orice beşină electorală.
Românul nou încearcă să plivească printre rânduri şi să citească printre straturi, documentarizându-se, pentru ca votul lui să fie înfundamentat pe cunoştinţă de cauză.


Românul vechi zice: vai de mine !
Românul nou zice: vai de noi !


Românul vechi votează dreptul la asistenţă socială.(în birt)
Românul nou votează dreptul la muncă. (în străinătate)


Românii vechi votează ansambluri folclorice cu repertoriu nud.
Românii noi votează lideri cu nudul capabil de perspectivă.


Românul vechi confundă superstiţia cu credinţa şi biserica cu guvernul. Fiindcă amândouă dau pomeni.
Românul nou face diferenţa şi refuză produsele care nu sunt bio.


Românul vechi se roagă la Dumnezeu dar crede în horoscop.
Românul nou nu se mai lasă convins prin argumente tradiţionale fumate de mult.


Românul vechi se bazează pe biserică şi armată.
Românul nou pe educaţie şi progres.


Românul nou se spală pe corp în cadă sau la duş.
Românul vechi se spală pe creier la televizor.


Românul vechi crede în maxima:
" Fie pâinea cât de rea, tre să mi-o dea cineva !"
Românul nou crede în afirmaţia:
" Ţara mea e acolo unde pot trăi decent !"


Românul de tip vechi afirmă ' câinii latră, ursul trece' . (invadând Ucraina)
Românul de tip nou zice că dacă toţi câinii latră la unison, răsare lună nouă.


Românii noi se simt europeni.
Românii vechi se simt 'balşoi'.


Românul vechi e mândru de ceea ce este.
Românul nou e mândru de ceea ce ar putea deveni.


Stiu, vă stă pe limbă să mă întrebaţi: dar Klaus cărei categorii aparţine ?
Din fericire pentru copiii ambelelor categorii, Santa Klaus nu este român. Tocmai de aceea, începând din acest an, cârpiţi-le ciorăpeii înainte de a-i atârna în cui, de Moş Nicolae. Ca să nu se mai scurgă speranţa prin găurile lor tricotate.



PS: Acu vă las şi pe unii şi pe alţii. Mă duc să depun o plângere renală. Că mă dor rinichii de la atâta dianaliză cât am făcut la pamfleţu ăsta.





Damblarin

1 Lupul alb si corbul negru





Lupul alb şi corbul negru, două spirite ancestrale
Răstignite-n praf de stele ce rotindu-se pe boltă,
Duc eternul  mai departe prin  spirale abisale,
Şi-ale noastre seci suspine cu amprenta dezinvoltă .


2 Lupul alb si corbul negru





Mistic suflet muritor cu destinul simulacru,
Prins de peticul de cer cu un colorit funebru,
Blestemat să te adânceşti solitar în solul sacru,
Cu cortegiul mortuar, lupul alb şi corbul negru.     






Damblarin