- Iexistă o iexplicație !

Lumea vazuta prin ochi de damblarin este o lume incarcata de un umor negru si acid, care sanctioneaza anormalul si grotescul din societatea contemporana. Materie prima, neprelucrata, exista din abundența în jurul nostru. Dar nu este vizibila decat pentru un ochi antrenat. Ochi de damblarin...

Cititorii mei dispun de un acut si rafinat simt al umorului. Iar tu esti unul dintre ei. Pacat. Vei regreta. Pentru ca vei deveni dependent !

joi, 30 noiembrie 2017

1 I’m a Criminal




I’m a cruel criminal that is killing time,
I’ve hidden in my old Bible a small gun;
I fight for a better world that is not mine,
And I hope for a better life, not on the run.


2 I’m a Criminal




I will not surrender until I am done,
I'll keep on getting up after each fall,
Because in this fight I'm the only one,
Because in this life I've gave it all.


3 I’m a Criminal



I’m a bad man on the wrong side of the pray,
I used my evil ways to serve The Greater Good;
But, in the brightest hour of my darkest day,
Oh Lord, don't let me die misunderstood.

Damblarin




duminică, 26 noiembrie 2017

Howling Woman



I met once an howling woman in a bay,
She was like howling to the moon;
In plain daylight, hourly, day after day,
Good God! from morning to the noon.



She was a real psycho badass menace,
Loving the beasts that she understand;
Could kill you only through her stress,
Before you can even see that is your end.
Damblarin





marți, 21 noiembrie 2017

SALATĂ de MACRON




Francezii au început să-şi dezvolte gusturile sindicale tot mai exagerate de la Revoluția Franceză încoace. Când au început să folosească ghilotina ca să tundă perucile burgheziei, cu bordură la spate.

Acu, Macron îi bagă-n boală că le strică salata sindicală.
Francezii sunt aşa de mândri de brânza lor pentru că ea reprezintă esența francofoniei la locul de muncă. Dacă brânza franțuzească stă pe raft până se împute, iar apoi se vinde scump, francezul face acelaşi lucru, dar în optul productiv.

Nu e de mirare că ‚Băsescu’ lor vrea să mai echilibreze puțin balanța înspre eficientizarea pieței muncii și întru înzdrăvenirea economiei. Prin reformarea Codoiului Muncii. Prin reducerea puterii sindicale și sporirea prerogativelor patronilor, simplificând procedurile de angajare și concediere a muncitorilor de către firmele ce își desfășoară activitatea pe teritoriul Franței. Promovând astfel meritocrația pe piața muncii, în dauna celor care nu sunt suficient de motivați și hotărâți să muncească , a celor care s-au obișnuit să fredoneze refrene sindicale cu acordeonul patronului... Prin ajustarea sistemului de acordare a protecției sociale și calculare a pensiilor . 
Adică, ‚copilul teribil’ al francezilor a auzit și el de faza aia rușinoasă , că dacă nu stimulezi economia, ca să ai de unde băga steroizi în bugetul de stat , nu mai ai nici de unde și nici cu ce să faci pe ‚socialul’ pe bulevardul Champs Elysees. Că el nu are de unde frauda fonduri europene prin TelDrum, că mă-sa nu a avut inspirația să îl nască în Teleorman...


Cică Macron a pus ochii și pe stufoasa junglă birocratică, stratificată pe mai multe nivele decât i-ar trebui unei economii sănătoase la inimă și unui stat sănătos la cap. Că de!, francofonia de cumetrie e boală veche (nu numai prin Balcani), iar banii publici nu numai că nu sunt investiți în mod eficient, ca să stimuleze creșterea, ci se distribuie în ‚circuit închis’. Numai prietenii și rudele de prin diverse birouri bugetare știu de ce...

Astfel, înțelegem de ce Macron, în nemernicia lui de dreapta, vrea să mai reducă din numărul funcționarilor publici. Cărora le adresează prin intermediul motto-ului național „Liberté, égalité, fraternité” un franțuzesc: 
- Marş! 
De aici se trage și numele partidului sau ‚Republica În Marş’. Vrea să mai reducă și din multitudinea de niveluri administrative de guvernare regională și locală, care au ca singură realizare grevarea bugetului. Ca atare (sau a moale), pentru bugetul pe anul 2018 Macron vrea să reducă cheltuielile cu 20 de miliarde de euro.

După ce timp de câteva decenii bune Franța a înregistrat o creștere economică timidă dar un șomaj curajos, cu o dominantă politică de stânga și sindicate care s-au opus oricărei reforme, ‚Băsescul’ăsta, care te privește direct în ochi, fără să te înconjoare cu privirea, care l-a ajutat pe Putin, cu ocazia vizitei sale la Versailles, să înțeleagă ce înseamnă traducerea numelui său în limba franceză [Putin s-ar pronunța în franceză (piutan), la fel ca și cuvântul 'putain' = 'curvă'], vrea să deratizeze sistemul politic și economic franțuzesc de corupți și de căpușe.

Și ca și cum toate astea nu ar fi de ajuns, ‚elevul’ ăsta, pe care unii îl acuză că a rămas repetent la ‚l'amour’ (că cică de aia s-a căsătorit cu profesoara lui, mai mare ca el cu 25 de ani, ca să treacă clasa), are ambiția declarată să reintroducă moralitatea în politică. Auzi la el, ce tupeu pe persoană fizică, mânca-v-aș! Adicătelea, bagă la Lege că politicienii cu cazier judiciar să nu mai poată fi aleși în Franța (și uite așa se pierd adevăratele talente). Interdicția ca un parlamentar să îi mai poată angaja pe membrii familiei sale...(păi la ce bun să mai ai familie atunci ?)... Cică, vrea să interzică prin lege cumulul de mandate, obligația de a da socoteală pentru îndemnizațiile primite și interdicția ca politicienii aflați în exercițiul funcțiunii și în deplinătatea facultăților să mai poată fi plătiți de către societățile de lobby. Mai și amenință că asta nu e totul!... Și uite așa se duce pe apa Senei o altă meserie nobilă, pașnică și frumoasă: cea de politician.


Acu stau strâmb și judec drept ( ca un tâmp cu scolioză), întrebându-mă, oare  ce îi lipsește francofoniei noastre dâmbovițene, ca să îndrepte lucrurile către direcția unei dezvoltări de perspectivă și sustenabile ? De ce se sacrifică găinile ce ouă ouăle de aur, în loc să fie stimulate să producă cât mai multe, ca să ai de unde să dai și celor aflați în nevoie ?...

Până când o mână de pești răpitori continuă să mențină tulburi apele unei întregi națiuni, doar pentru ca ei să se poată zbengui neobservați în bancurile lor interlope ?


În semn de protest pentru situația în care a ajuns România și pentru parcursul ei incert pe perioada acestei ierni, recomand cititorilor mei ca să renunțe de sărbători la celebra Salată de Boeuf (făcută cu carne de parizer, că e mai ieftină) și să o înlocuiască cu Salată de Macrou. Pardon. De Macron...


Macron explicându-ne că, cu râma mică se prinde peştele mare




Damblarin

miercuri, 15 noiembrie 2017

3x3 Caricaturi portretistice uitate








1 Knoo’ngak Mogulul





Din aburii-n clocot ai sordidei Krematoria
Năvălii în galop cu turbare și-n spume de foc,
Knoo’ngak Mogulul Negru, teroarea-n mișcare;
Să vâneze cu sete și patimă sufletele paria,
Să-i adune pe toți copiii Terrei Nova la un loc,
Ca să-i scufunde de vii în Ug’Ra,Veșnica Uitare.


2 Knoo’ngak Mogulul





Era fiu de Anak’chy, Zeu de pe planeta Nubiru,
Născut dintr-o harpie bătrână ce nu a fost iubită,
Și călărea Leviatanul ce sorbea numai smoală;
Avea șaua din cranii și doar în sânge-și lua biru,
In loc de inimă avea o gaură ce șuiera știrbită,
Iar în urma lui rămânea pământul ars de boală.


3 Knoo’ngak Mogulul




Prin praful stelar stârnit de hoarda demonică
Apăru o siluetă-n armură sclipind, ca din neant,
Ce purta în mâna dreaptă un paloș de gheață;
Era Druidul, Justițiarul Galactic din Quantică,
Și avea pe lamă pecetea cu cap de mort de diamant,
Care îi dădea puterea să curme orice formă de viață.



4 Knoo’ngak Mogulul




-Mogulule, eliberează-i pe sărmani! tună Druidul,
Nu mi-e frică de tine, de Demiurg, de nimeni și de tot,
Strigă Knoo’ngak cu foc, cuprins de grea turbare;
-De nu, te vei prăbuși-n mii de bucăți de lut, ca zidul!
Fac ce fac că-mi place, că vreau și fiindcă pot,
Și nu e chip să mi te împotrivești pe a mea cărare.



5 Knoo’ngak Mogulul





Păcatul lor e mareSufletele lor sunt ale mele! lătră Mogulul,
-Sunt ființe slabe, biruite de păcat, ce abia stau pe picioare!
Eu nu sunt îndurare, nici dragoste, doar justiție de barbar!;
-Iar eu voi fi tocmai îndurarea ce ție îți va tempera zelul,
Eu sunt a umanoizilor captivi singura speranță de salvare,
Deci, vei pieri în flăcările de gheață ale Abisului din Tartar...


Damblarin


miercuri, 8 noiembrie 2017

1x3 Caricaturi portretistice uitate


Am placerea sa va ofer spre vizualizare o serie de caricaturi portretistice redescoperite prin arhiva, facute de subsemnatul.

Le voi publica in serie de cate trei, periodic si episodic (va fi un total de 32 de lucrari).

Vizionare placuta !
  
Damblarin









Atlantida



Aici, jos, la noi, în uitata Atlantida,
Noi nu cunoaştem zbuciumul sau răul,
Nici moartea, frica, robia sau obida,
Doar fluidul din liniştea materiei şi hăul.


În lumea vastă, rece, glaciar - abisală,
Cu noaptea lichidă şi ermetic infinită,
Noi nu avem teamă de viață, de boală,
De timp, sau curgerea lui nemărginită. 


Patosul oedipian sau alte emoții clandestine,
Decepția, speranța, dorința, sunt iluzii;  
Astfel de dureri nouă ne sunt străine,
Totala scufundare ne ferește de confuzii.


O profundă imersie a conștiinței în neant,
Contopire a subconștientului cu sine,
Într-o mecanică cuantică cu flux diluant,  
Particulă suspendată, cu senzația de bine.


Cunoașterea e lentă, cu accent intuitiv,
Aici nu există ritmul, stresul sau viteza,
Ci doar o unduire a mentalului cognitiv,   
Împletire a rațiunii cu însăși etnogeneza.

Damblarin

marți, 7 noiembrie 2017

Semn pe viață








Mamă, mi-ai spus să cred în bine, să cred în Dumnezeu,
Și să iau viața așa cum este, atât la ușor cât și la greu.
Să continui să sper că ziua va fi mai bună decât noaptea,
Și că soarele va răsări chiar de nu voi vedea dreptatea.



"- Să nu lași mamă, ca ura, să-ți lase semn pe viață!"
Am vrut, dar n-am putut, mamă, să ascult a ta povață.
A trebuit să rup din greu lanțuri și să sfărâm zăvoare,
Pentru un simplu lucru, mamă: să pot sta în picioare!



Că nu m-ai făcut mamă în ... Belfast ... unde trebe,
Ci m-ai făcut acolo unde și caprele sunt negre.
Și cum să rămân miel, ca să nu ajung demon,
Când coioții ce mă sfâșie mă fac să fiu muflon ?




Da, scumpă mamă, acum port cu mândrie un semn ales pe viață,
Un semn că libertatea nu crește de la sine, ci doar luptând se-nvață.
Cred că deși nu mai sunt de mult miel, ce a rămas, sunt tot eu,
Nu mai plânge în mormânt, lasă, să mă judece doar bunul Dumnezeu! 





Damblarin

vineri, 3 noiembrie 2017

BLONDA DE LA DREPT

Lăsați copilașii să vină la mama



"- Ce te băgași fă, coțofano, în discuțiile oamenilor mari ? Te luară careva de avocat?"


A crescut timorată de fraza asta. Că era băgăreață și cu tupeu de mică. Îi plăcea să fie în centrul atenției și să îi judece pe toți. Nu conta subiectul. Dar a rămas marcată pe viață de o idee: dacă vrei să fii 'luată" și încă de 'oameni mari', trebuie să te faci avocată. Așa că s-a pus din școala elementară pe învățat. Că proastă nu era iar ambiție avea cât încape sub țest ( deși se spune că doar proștii au ambiție, iar inteligenții au voință). 
A terminat Dreptul. Și s-a specializat pe avocatură. Avea o putere de convingere excepțională, un simț al cuvintelor și un talent de manipulare de-a dreptul remarcabile. Era capabilă să transforme un agresor autodeclarat cu confesiunea scrisă și semnată pe masă, în victimă inocentă. Iar victima mutilată și bandajată, cu radiografii și hârtii doveditoare de la medici, în agresor cu sânge rece. Ce mai, era o adevărată tânără talentă...Depinde cine plătea mai mult.

Dezvoltase de mică o ură de proporții împotriva bărbaților (și a femeilor, deopotrivă) . Considera că într-o lume a bărbaților, femeile trebuie să-și dezvolte propriile mijloace de a întoarce balanța în favoarea lor. Cea mai dragă zicătoare din folclor pentru ea era 'Bărbatul este capul. Dar femeia este gâtul. Iar capul se mișcă după cum vrea gâtul!'. De câte ori se întâlnea cu bârfitoarele din imediata vecinătate, le împărtășea acestora cu pasiune din tainele manipulării feministe aplicate, a scărmănării între coarne a bizonului ancestral:
-Tu, o femeie nu are cum să piardă în fața unui bărbat, prin natura ei. Dacă poți ca să-i citești, ca să știi de unde să-i apuci și cum să-i joci între picioare, cum să-i faci să-ți gângure din palmă ca bebelușii alăptați la sânul mamei...
De aici și până la inventarea propriei zicători nu a mai fost decât un pas: 'LĂSAȚI COPILAȘII SĂ VINĂ LA MAMA!'


La o sindrofie cu ștaif organizată din protocolul Ministerului Transportului, (unde pe lângă alți miniștri, jurnaliști, piticieni, juriști și alte figuri proeminente ale momentului, a fost invitată și ea), l-a filat pe un pilot de aviație civilă, ajuns la grad maxim în carieră și cu o persoană fizică impresionantă pe el. Ea voia să scape cu orice preț de bârfele binevoitoare și altruiste prin care cunoscuții o etichetau drept o scorpie care a ajuns atât de depravată încât nimeni nu mai voia să se încurce cu ea. În plus, la brațul unui 'condor' de calibrul ăstuia, ar da și ea mai bine și mai credibil în societate...

- Doamne, da' ce țăran e ministrul agriculturii! (i se adresă ea pilotului de carieră, vrând să-și sublinieze superioritatea intelectuală). Permiteți-mi să mă prezint: BLONDA DE LA DREPT! (fiindcă avea un păr alb si mătăsos ca un păr pubian de înger).

El o radiografie de sus până jos și jindui un gând jilav. Că ar merge o dată - de două ori, poate chiar de trei. Și s-au îmbârligat în vechea și dulcea tradiție a Orientului Îndepărtat, prin metoda încolăcirii meridianelor ying si yang (poziția 69 în varianta renascentistă).


El avea zboruri transatlantice și pleca câte trei-patru zile. La întoarcere, după ce ateriza cu bine pe Otopeni, obișnuia să facă o revistă a presei din principalele cotidiene, ca să știe ce s-a mai întâmplat în lipsa lui. S-a înroșit tot când a văzut poza ei pe prima pagină a ziarelor, care o calificau drept Avocatul Diavolului. Pentru că scosese basma curată pe un torționar acuzat de genocid, cu peste o sută de detinuți politici exterminați în pușcăriile și lagărele de muncă comuniste. Pe care ea l-a prezentat ca pe un patriot care a trebuit să aibă tăria de a lua decizii dificile într-un context complex și adesea neînțeles, al unui moment istoric neapus încă de mult...

El a scrâșnit din dinți: "- Cât de injustă poate fi Justiția...Nu contează că suntem reduși, câtă vreme suntem unici!...". Când el se enerva, șuiera ca un uragan american. Dar ei nu i-a zis nimic. A ținut în el, ca să dospească. În plus, știa că ea fierbea mai tare când este ignorată decât când este contrazisă...


Într-una din zile, după ce se prezentă la aeroport pentru intrarea în tură, află că se anunță o ploaie incendiară peste Europa Centrală, care se combină cu niște revendicări sindicale la nivel de TAROM. I-a fost anulată cursa. Așa că se îndreptă spre casă neanunțat. Când intră pe ușa apartamentului priveliștea l-a blocat. Îi fugii elanul în Alaska. Ea era îmbrăcată doar cu un neglijeu făcut din material de eșarfă semitransparent ( fiindcă ea avea încălzirea centrală pe hormoni și se încingea repede). Ea era în procesul de alăptare. La ambii doi sâni gângureau fericiți doi copilași, care se născuseră cu dinți în gură și cu păr pe piept și cântăreau fiecare cam câte 30 de anișori... (și, când te gândești că afirmase de repetate ori că își cumpără plante decorative ca să nu se simtă singură)...


În momentul ăla i-a cedat logica pilotului și nici nu și-a dat seama când stânga a țâșnit de sub epoletul uniformei și i-a rașchetat ruju de pe buze. A vrut să o plesnească și cu dreapta, dar ea a început să țipe isteric:
 '- Nu cu mâna aia!, nu cu mâna aia!'...( că pe mâna aia purta el ghiulul cu cioburi Zwarovski, care ştanțau urme ca ştampila abatorului).


Din momentul ăla ea nu a mai fost pentru el BLONDA DE LA DREPT. Ci, doar PALIDA FĂRĂ DREPT. De apel.
A ieșit trântind ușa după el, fără să privească înapoi. În timp ce cobora scările îi scăpă un oftat amar, pe lângă țigara ce o ținea în cotu gurii:
- Viața-i bună, da' mai durează!...



Damblarin