- Iexistă o iexplicație !

Lumea vazuta prin ochi de damblarin este o lume incarcata de un umor negru si acid, care sanctioneaza anormalul si grotescul din societatea contemporana. Materie prima, neprelucrata, exista din abundența în jurul nostru. Dar nu este vizibila decat pentru un ochi antrenat. Ochi de damblarin...

Cititorii mei dispun de un acut si rafinat simt al umorului. Iar tu esti unul dintre ei. Pacat. Vei regreta. Pentru ca vei deveni dependent !

joi, 29 august 2013

MOLDOVEANCA



(din arhiva http://forum.stuparitul.com)


Cosmin avea vreo trei ani de cand ajunsese in Spania. Lucra in constructii cu echipa de vidanjori a lui cumnatu-so. Treaba mergea ca unsa. Doar ca cam pata...Se saturase de ping-pong. Ala de-l juca sora-sa si cumnatu-so. Cu el. Il aruncau de colo colo ca pe un always cu aripioarele inrosite...Da' pana cand ?...Avea un prieten la Londra care il tot batea la cap sa urce la deal, prin Europa. Si ala lucra tot in constructii (zugravea-n strop baile la vaduvele fara sot si daca nu aveau faianta, el le-o punea. Pana cand erau multumite...de cum se vede de la intrare...).

Zis si facut. Si-a strans catrafusele. Nici nu a dat mana cu cumnatu-so (ca era plin de obiectul muncii). Ajuns la Londra a fost preluat de Bibicu, prietenul lui si condus spre mansarda pakistanezului la care plateau pe din sase cele 900 de lire sterline (el era al 7-lea). A intrat repede-n hora. Se intorceau toti sapte la comanda pe salteaua dubla intinsa peste linoleu. Dormea fiecare cu o mana sub cap si cu cealalta libera, ca sa se poata scarpina reciproc in partile moi (altfel, nu mai era loc sa bagi mana...). Se acopereau cu o prelata furata de pe santier fiindca era mare si ii cuprindea pe toti...Mai nasol era cu baia. Daca tragea unu apa neplanificat nu mai aveau ceilalti cu ce se spala pe dinti sau cu ce sa isi faca cacaua. Pe buda se asezau prin tragere la sorti. Doar doi castigau acasa. Ceilalti patru castigau pe santier...Ciorapii ii rezemau de peretele din hol ca sa alunge hotii de la intrare si pentru ca sa nu cada tencuiala din camera...fiindca acolo mai primeau din cand in cand si musafiri (dupa ce ieseau patru dintre ei pe casa scarii ca sa incapa musafirii)...

Pe santier treaba fusese deja aranjata de Bibicu. Cosmin era un copil saritor, sprinten, prinzas si destul de bine inchegat...
- Hai ba, baga dribling cu pendularea gambei la spate sa-i placa la englez. Ca daca bagi span si te mufezi bine pe filet, te scot deseara la un pub, la "The Cow Pub", la un sufleu...acolo unde mancam noi de obicei...il dadaci Bibicu.
La pauza de masa a facut cunostinta cu Van der Kun, electricianul de origine flamanda venit din Anvers. Curios de felul lui, flamandu a inceput sa il descoase pe roman :
- Cosmin, cum se face ca voi, astia din est, sunteti asa...mai bine facuti ?
- Pai (incepu Cosmin tacticos), noi ne mentinem in forma regulat pentru ca ne batem nevestele zilnic.
- Serios ? intreba flamandu cu ochii cat cepele.
- Foarte. Le batem in gura ca pe coasa, le dantelam bena. In modul asta le tinem pe ele cu ciocu mic si pe noi fara dureri de cap. Pe noi cu muschi neatrofiati iar pe ele fara chef de...idei gen  'make love not war'...Ca la urma urmei razboiul nu a omorat pe nimeni, dar sexu da...Ma refer la SIDA... In folclorul nostru, pe gard sta si canta cocosu, iar la baza gardului ciuguleste supusa gaina...Ce pana mea...Nu ca la voi, cu gaini feministe cocotate pe acelasi gard cu cocoseii far' de oua...
- Holy shit ! izbucni flamandul. Pai voi sunteti mai rai decat musulmanii !
- Gresit ! Suntem mai buni ! Musulmanii dau o gramada de bani ca sa isi cumpere femeile...Noi le batem gratis.
- Holy moly...pai ce vina au ?
- Van dere, esti crestin ?
- Sa zicem...
- Pai cine i-a varat maru pe mat in jos la Adam ? Nu femeia ? Si de atunci, nu noi suntem aia care pleaca pe front ? Iar ele raman acasa asteptand selectia naturala din care se intorc cei mai bine adaptati, cele mai reusite exemplare...? Ca fraierii au ramas cu mecla-n transeu...Aaaaa ? ia zi ...
Van der Kun de-a dreptul naucit isi ceru scuze ca el n-are nevasta, iar pe concubina nu indrazneste sa o contrazica fiindca e campioana la aikido...

Optul productiv a trecut iar Cosmin s-a descurcat. Engleza o stia din tara, unde incepuse o faculta...Managementul Persoanelor cu Resurse Umane...(ceva de genul), dar o abandonase dupa primul an cand a aflat ca nu era acreditata. Conform promisiunii, s-au asezat la masa toti sapte.
- Stai sa o vezi pe Marshica, moldoveanca de peste Prut, lucreaza aici...ca mai mult de aia venim noi aici...i se confesa Ciubota (unu din cei sase).
Cosmin era de prin Sighetul Marmatiei, tipul slavic, cu ochii albastri si parul blond. Intotdeauna i-au placut brunetele extreme, fatale, cu ochi ucigasi de felina.
Cand aparu Marshica in campul vizual al lui Cosmin acesta a intrat in soc anafilactic cu pareza pe partea frontala...Privea neputincios, neputand sa mai miste decat ochii si urechile. Ea se facu ca nu observa dar zambi cu coada ochiului (era obisnuita cu tipul asta de pareze). Ceilalti pufnira cu totii in ras dupa plecarea ei (fiindca si ei patisera rusinea asta). Pariurile fusesera facute inainte sa plece de pe santier (a castigat Mardare care surprinsese cel mai bine reactia prin termenul 'paraplegic').

Marshica era de sorginte cumana (despre cumani se spune ca erau oameni frumosi, mandri si viteji), o bruneta cu tenul masliniu, parul atat de negru incat batea in reflexe albastrui si ochii de un negru care camufla pupila. Cand unduia din solduri ca o vipera, nu te omora din prima, te lasa sa te stingi incet, in agonie. Cu ochi dramatic migdalati, sprancenele usor arogante, gene lungi ca un evantai si cu un contur al buzelor senzual si perfect ca al zeitei Afrodita. In partea de sus a bustului avea aruncate de la natura peste talia subtirica o pereche de airbaguri croite-n ciuda soferului, cu supapele-n sus...Cum ? Am inteles ! (m-a atentionat CNA-ul sa nu mai continui cu descrierea fiindca mai citesc blogul si bolnavi cu inima, si cica trebuie si ei intelesi).

A doua zi a cerut bani imprumut ca sa poata servi ceva la pub-ul Marshicai in fiecare zi din saptamana. Dar de cate ori se apropia jivina ca sa-i ia comanda, se scurtcircuita ceva la mansarda (cu subsolul tehnic nu avea probleme ca era...beton). Daca reusea sa miste buzele se bloca compresorul si nu avea presiune, cand avea presiune si putea misca si buzele nu reusea sa culeaga literele de tipar ca sa completeze si el macar un cuvant in...rebus...in fata ei...Asa ca ea il intreba de fiecare data, scurt :
- Ca di obishei ?
El dadea (tot scurt), din cap.

A cerut parerea tuturor despre ea, despre cum ar fi mai bine sa o abordeze ca sa nu fie respins...In ce stil sa pozeze, sa se prezinte...etc etc.
- Faraoane, asculta la mine ce te-nvat, ca io is maistru la femei ! ii spuse sigur pe el Bibicu intr-o pauza pe santier. Marshica-i faina da-i fata de la tara ba. Cu asta nu tine sa-i plangi pe umar, intaleji ? La asta-i tra unu tapan ma, hotarat, 'taleji ? Fi antena, tre sa fi cat mai dur, sigur pa tinie...Macio ba, ce dracu, doar vi din Spania...Fi ba Latino Lover ba...Baga-te tare, ca cum o-nvet din prima asa o ai...'taleji ?...

S-a perpelit o saptamana. Ziua-n care s-a hotarat decisiv a fost de fapt o noapte in care nu dormise toata dupa amiaza. S-a prezentat singur a doua zi. A stat la masa pana a terminat ea tura si nu mai ramasese nimeni in local. Mototolise de emotii un cos de servetele...Ea s-a apropiat de masa lui si l-a intrebat :
- Mai poftiesti shiva ?
- Da...aaa...as vrea sa beau o cafea cu tine...(fiindca si pe ea o rodea curiozitatea s-a intors cu doua cafele).
C:  - Ma numesc Cosmin. Am inteles ca pe tine te cheama Marshica, nu ? (debuta el controlat) .
M: - Puotz sa-mi zishi Mery !
C:   - Mai lucrezi si in alta parte ?
M: - Mai ma duc la o ienglezoaica, undi is babysitter...Fac di tatii...di ixemplu ca sa tiermin mai repidi il cocoloshasc pi ala micu intr-un cosuliet di shela mititel, il ashaz pi parchiet, incalic in patru labi pisti cosuliet, ii bag tzatza-n gura la copchil si in ashielashi timp inshep si si spal pi jios...Can tre sa ma mut mai in fatza, copchilu stranji din jinji si si tzani di tzatza...cosulietu alunica pi parchiet, ca-i dat cu lac...Asa tiermin si cu alaptatu si si cu spalatu, di am timp si di o tielenoviela pana vini ienglezoaica.
C:  - Esti casatorita ?
M: - Nu !
C:  - Pai atunci cum alaptezi ?
M: - Ia auz shi ganduri ari el...shi-l roadi pi iel draga...Da' asta nu ti priviesti pi matalutza...
C:  - Ok Mery, cunosti bine engleza ?
M: - Uof cuors uai! Da shi gandiesti tu...am fuost tri anisiori in Dublin si vrio shinshi is di can is in Londra...Da' tu, tu shi cautz...shi vrai...?
C:  - Cum spui pe engleza 'Saruta fata'  ?
M:  - Kiss the girl...
C:  - Nu, nu cum se scrie, cum se pronunta ?
M:  - Chis da garl !
C:  -  Ai inteles ?
M:  - Shi vrai uai...ca nu prishiep di fiel...? clipi ea nedumerita.
C:   - Cum spui in engleză: gheatza, ceai, talpa ?
M:  - Ice tea foot...
C:   - Cum pronunti ?
M: -  Ais ti fut...
C: -  Acum ai inteles ?...
S-a auzit un bubuit de gong care a vibrat mai puternic decat clopotul din Turnul Londrei si...brusc, s-a luat curentul in Londra. Cel putin din punctul de vedere a lui Cosmin...

...Cum ? Nu exista clopot in Turnul Londrei ? Extraordinar...Nu, ca asa ceva nu se poa...Fantastic dom'le...Si pe ala l-au furat ai nostrii ???!!! Pthiii...

Dar sa revenim...s-a luat curentul in Londra. Asa i s-a parut lui Cosmin. De fapt, Marshica i-a facut guler din tabla de inox pe care adusese cafelutele. Fratii Brothers, doi negri atleti pana-n tavan (si campioni la box cu pumnii goi, pe deasupra) , cei care mentineau ordinea si disciplina in local, l-au acrosat delicat si cu gratie de subsuori. Cosmin s-a incordat fioros, dar pe langa cei doi stalpi de telegraf din abanos transmitea mai mult ideea de fior si mai putin de os...L-au tarat pana in spatele restaurantului la containerul cu deseuri menajere unde l-au pliat cu capul in jos si cu piciorul.
Sobolanii care intrasera pe craci in jos i-au dat trezirea. S-a chinuit sa innoate printre deseuri pana a reusit sa iasa. A scuipat maioneza cu hrean care-i intrase-n gura, si-a scos din urechi ansoa si a azvarlit cat colo 'palaria' din carton de pizza...
" ...La asta-i tra unu tzapan ma, hotarat, 'taleji ? Fi antena, tre sa fi cat mai dur, sigur pa tinie...Macio ba, ce dracu, doar vi din Spania...Fi ba Latino Lover ba...Baga-te tare, ca cum o-nvet din prima asa o ai...'taleji ?..." repeta Cosmin ca pentru sine in timp ce se rezema cu bratele peste buza containerului. Facu un efort si sari afara din container...
- Bibiculeee !...gatzii ma-tii...pai nu o sa-ti storc eu cosurile de pe debla cu lopata ?...ca m-am luat dupa capu tau prost de 'maistru la femei'... comenta tardiv Cosmin, schiopatand si oftand din toate incheieturile.

Privit de la distanta, cu taieteii curgand din adidasul drept, cu mustarul colcaind in cel stang, cu un red hot chili peppers iesindu-i prin fermoarul de la slit si alte tipuri de salate asortate ce-i curgeau din buzunare...nu te puteai abtine sa nu te umfle mila...printre hohotele de ras. Parca era decupat din pozele de pe topicul 'DE PRIN TARA ADUNATE - RETETE CULINARE' de pe forumul STUPARITUL.
Avea un mers de dur (fiindca i-au intrat chilotii-n cur). S-a tarat cumva pana la adresa si lasand dupa el o dara suculenta de melc, a reusit sa coboare toate scarile pana la mansarda...

- Bloody hell ! injura Corcodel cand intra Cosmin pe usa. Ce-i cu duhoarea asta ?
- Lasati-l ma ca a fost la pub ! zise unul dintre ei.
- Si ?
- Si se pare ca s-a lasat cu tochitura moldoviniasca inchisa la culoare (zise un altul).
- Bibicu ii acasa ? intreba calm Cosmin, in timp ce era luat pe sus si bagat imbracat sub dus...(nu era si nici nu a venit in noapte aia). L-au marinat in detergenti si l-au frecat cu peria de la buda pana a inceput sa ragaie clabuci.
A doua zi i-a cerut sefului de santier sa-l lase sa lucreze fara casca (fiindca avea-n cap un cucui cat nasul lui Pinochio).

Dupa doua saptamani i-a tinut calea lui Mery cand a terminat tura de dimineata. Ea l-a evitat dar el se punea in fata ei de cate ori voia ea sa-l ocoleasca. Afara ploua mocaneste ca la londonezi. El s-a pus in genunchi in fata ei intr-o ditamai baltoaca, scotand de la spate un buchet de trandafiri rosii.
- Mery, te rog, mai acorda-mi o sansa...e tot ce iti cer...am intentii sincere si serioase...
- Asa ti dai tu uai golani, la o fata cu cari ai intentii sirioase ? Ai ?
-  Recunosc, am gresit, imi pare rau Mery...m-am luat dupa sfatul prietenilor...Inca o data, iarta-ma te rog! Uite, am putea bea o cafea peste drum...
Privindu-l cum se caia in fata ei stand ingenunchiat in apa cu scrotul pe post de flotor, s-a lasat induplecata...
- Oh Mary...Esti divina !...
- Nu ti rusini ? Ba tu iesti di vina ! exploda Mery iritata...
- Nuuu...Voiam sa spun ca arati ca o zeita...Uite Mary, dupa cum vad eu ca merg lucrurile, de acum incolo...in tara nu am la ce sa ma intorc... fiindca acolo nu mai poti deosebi pe cei care au facut facultatea pe bani de cei care au fost suficient de prosti ca sa invete. Eu de aia am renuntat la facultate si am luat-o catre vest...Romania e o tara cu un sistem bolnav, care nu functioneaza...nici nu are cum...e formata dintr-un popor bolnav condus de o coruptie nativa si perpetua...incapabili sa se uneasca in jurul unui ideal sau a unui proiect, nici daca viata lor ar depinde de asta...Cata vreme romanii sunt condusi de romani e ca si cand un orb conduce un alt orb...Cand ne-au condus altii dand cu biciul in noi, am facut treaba...Dar nu eram liberi si stapani. Cand am ajuns liberi si stapani, deci in masura sa ne luam soarta-n maini, am distrus si ceea ce au creat inaintasii nostri si am ajuns din nou sa ne rugam de altii sa vina sa ne scoata din rahat...Ce mai...nici nu vreau sa ma mai gandesc...Romania pentru mine reprezinta deja un trecut pe care vreau sa-l ingrop, sa fug de el cat mai departe, sa-l las in spate...Dar nu stiu de ce m-am aprins eu asa tare pe subiectul asta-n fata ta...Ideea este ca am intentii serioase, vreau sa ma casatoresc, sa intemeiez o familie, cu copii...Dar nu-mi trebuie feministele astea lesbiene care-si schimba partenerii mai des decat ciorapii si nu sunt in stare sa-ti gateasca nici o cana de ceai fara droguri...Nu, mie imi trebuie una de a mea, cu care sa trag cot la cot, sa fac casa, sa fac masa, sa ne luam un gipan ca tot romanu care s-a ajuns in occident...Una pe care, cand o sarut, sa miroase a mancarea pe care a gatit-o pentru mine fiindca ma iubeste, nu pentru ca o platesc...Mery, asta ai putea fi tu !

Ea ofta si lasa privirea-n jos...El o prinse delicat de barbie si ridicandu-i capul in sus o privi pentru prima data adanc in ochi (asa cum visase de atatea ori sa faca) si ii spuse aproape soptit:
- Mery, nu ma deranjeaza daca tu ai deja un copil cu altul. Voi iubi tot ce este al tau !...

Peste o luna s-a mutat la ea. Acolo l-a cunoscut pe micutul Dance (pe moldoveneste: Zbantuiala), in varsta de un an, cu tenul ca boaba de cafea, cu un par cret ca boaba de piper si un zambet atat de larg ca se musca de urechi atunci cand radea. Cand Cosmin l-a ridicat in brate a facut pipi pe pieptul lui, gangurind fericit pe moldoveneste. Era fericit ca isi marcase si cel de al treilea tata. Fiindca Marshica il facuse cu fratii Brothers intr-o noapte de revelion (pe ringul de dans). Cand l-a vazut iesind la nastere nu era sigura daca e al ei. Dar l-a recunoscut dupa accent...

...Dupa 20 de ani ...

Dance a ajuns primul corespondent londonez de culoare pentru emisiunea Planeta Moldova de la Chisinau (de unde bunicii il urmareau cu emotie si mandrie). Cosmin si Mery au ajuns sa cumpere pub-ul "The Cow Pub" si i-au schimbat numele in "Dobitoaca Naroada". Acum se gandesc sa deschida un local asemanator si in Republica Moldova. Fiindca gemenii Jewel (pe moldoveneste: Odor) si Aida (pe moldoveneste: Aiiiii  Da!) pot deja prelua businessul din Londra in lipsa lor...

Marshica

Marshica la pub 

Marshica prin Londra

Marshica facand flotari cu unul dintre Brothers

Marshica spaland masina cu al doilea Brothers

Cosmin




DAMBLARIN 

miercuri, 28 august 2013

1 Fracionado



- Bine v-am regasit prieteni !

Nu, nu m-am sucombat pe mine, ci am intrat intr-o perioada orecum mai aglomerata. Chiar daca vor mai aparea sincope in ritmul postarilor pe blog, voi persevera.
Promit solemn !(cu mana pe portofel).
                        
In aceasta editie a Video Radio Damblarin am sa va fac cunostinta cu un tip simpatic, chitarist talentat, care isi zice Fracionado.

Dupa cum veti putea descoperi, preia hituri din genul Dub Step si din Remixuri ale unor DJ celebri, adaugandu-le componenta instrumentala a chitarei electrice.





2 Fracionado





3 Fracionado


Un tanar, o chitara si…YouTube. Suficient pentru ca Damblarin sa ansambleze o emisiune. 




4 Fracionado





5 Fracionado






Acolo unde apare o chitara, va apare si VRD

6 Fracionado





7 Fracionado








VRD - O revenire in forta, dupa o pauza neprevazuta.



marți, 20 august 2013

ODISEEA SPATIALA


(din arhiva http://forum.stuparitul.com)


Anul 000.284.16 dupa Calendarul Galactic Cronian, universal acceptat in qvartalul Nord-Vestic al Universului Explorat (circa 5072 dupa sistemul terestru)...


ION era singurul pamantean recrutat de Ghilda Galactica a Confederatiilor Comerciantilor din Industria Extractiva a Metalelor Rare (GGCCIEMR). Oficialii nu puteau depista prin analizele biometrice toate tipurile de droguri ,alcooluri,fenoli si alte derivate sintetice produse ilegal. Asa ca factorii responsabili cu recrutarea de personal au ales o strategie simpla. Ii alegeau pe cei care reuseau sa-si pastreze reflexele chiar si dupa o cantitate impresionanta de...sintetice. In ziua recrutarii ION duhnea a un fel de terebentina amestecata cu trinitrotoluen celular autoclavizat in asa hal incat un ofiter din Garda Distopiei Ezoterice (Politia Militara privata a Ghildei), a vrut sa-l puna sa sufle-n fiogenocip. Noroc ca un colonel de la Ny-DrO-gU (Brigada Antidrog si Jocuri de Noroc) a tipat in ultimul moment:

- Stop! Esti tampit ? Vrei sa sara toata statia orbitala in aer ? Mai bine nu ne riscam. Lasa-l sa treaca. Ca daca mai poate umbla si vorbi cu acidul ala in el inseamna ca...e bun.

ION, in indo-anglo-mandarina (limba de circulatie intergalactica) se pronunta usor diferit. Toti il strigau:
- Jo, nu!
Dar el continua de fiecare data fara a putea fi oprit...

Nu s-ar putea spune ca sansa si norocul nu erau prietenele lui -Jo, nu!Poate tocmai de aceea devenise un jucator inrait si un parior impatimit.

Nava pe care a primit-o spre pilotare era un prototip hibrid cu ax cardanic RABAtronic, suspensii KrAZniene si propulsoare de tip TUPOLEVian. Airbusul asta, un fel de hyper-slep autopropulsat, era capabil sa atinga uluitoarea viteza superluminica de 5 warp in mai putin de 2 nanosecunde (si asta chiar daca baga in marsalier). Avea fuselajul blindat cu aliaj impenetrabil de inoteniu, deoarece containerele care contineau metalul lichid si extrem de volatil numit explodiu, trebuiau sa fie bine protejate.

Ce mai incoace si incolo, Pulsar, cum ajunsese sa fie poreclita nava in intreg qvartalul Nord-Vestic al Universului Explorat (pentru ca 'pulsa' o data si disparea), era o bijuterie tehnologica ravnita de catre toti traficantii si dealerii intergalactici, datorita vitezei superluminice pe care doar putine nave din flota Distopiei Ezoterice si din dotarea unitatilor de elita ale armatei o puteau atinge. Tocmai de aceea productia in serie a navelor 'GULg-ON 476- Y' fusese interzisa pentru sectorul public si privat.

Dupa cum am mai amintit, -Jo, nu! era un tip cu un rafinat simt al aventurii. Rafinat prin rafinariile de dixo-pronixen (unde se organizau de regula jocuri de noroc clandestine pe pariuri uriase). Ajuns in culmea disperarii cu o anumita ocazie, -Jo, nu! pariase cu nava si pierduse. I-a cerut castigatorului sa-i lase macar modulul de salvare. L-a urmarit in secret si la prima andocare a furat nava. De atunci generalul Feroshius, castigatorul de drept al Pulsarului si liderul speciei macrobienilor, era mereu cu un pas in urma lui suflandu-i in ceafa duhoarea rece a mortii. Se zvonea ca generalul era un metamorf care putea sa se transforme in orice corp si chip voia, fara a putea fi detectat. Dar nu se stia sigur...

Macrobienii erau un fel de umanoizi reptila care miroseau urat cand transpirau si le putzea gura a clei de oase, pentru ca la ei pe planeta datul de limbi la timbre si lipirea lor in timp record era sportul rege. Macrobienii erau o rasa de razboinici extrem de feroce si foarte greu de ucis. Erau cei mai temuti si cei mai ocoliti din acesta parte de cosmos...

-Jo, nu! tocmai se indrepta spre dana docului statiei orbitale Obigeway-X92 ce gravita in jurul lui Ayon-01 (unul din satelitii naturali ai sistemului planetar al gemenelor Coleia). Ateriza intr-o zona mai putin vizibila, din reflex si precautie. Oricum, la bordul navei ramanea de fiecare data, fara exceptie si cu motoarele intotdeauna pornite, copilotul lui, Yushy Oa (un chinez mutant la care ii crescuse pe cap in loc de coc un catelus chiuaua,deci, era un 'chiuaua pechinez'). Pe Yushy Oa il gasise abandonat dupa fatare intr-un canal sordid de pe Krematoria ( o planeta-rafinarie unde se distila gudronul atomic), si il crescuse ca pe propriul caine din bucata lui de paine. Era singurul in care avea incredere. De fapt nici nu avea cum sa il tradeze fiindca in cele 20 de cicluri saturniene de cand erau impreuna, Yushy Oa nu parasise niciodata cockpitul navei. Nu putea desface lesa...

- Jo, nu!

Pulsar

Statia orbitala Obigeway - X92

Barul statiei orbitale

Pe platforma unde era situat barul puteai gasi toate scursurile si adunaturile de rase si specii din univers. De la recidivisti condamnati in zeci de galaxii si dati in urmarire generala si pana la lideri carismatici, cadre militare, mercenari, lideri spirituali sau politici...sau prostituate digitale (te mirai din ce specie sau din ce incrucisari-hibridari de tesut viu cu nanotehnologie si sisteme neconventionale de varf)...

La intrarea principala in bar te intampina, desprinzandu-se surazatoare dintre zecile de robottine, Erectila, o diluviana cu forme generoase si apucaturi de bebelus (ducea la gura tot ce prindea), venita din arhipeleagul galaxiei Lesbos. Daca ghiceai pretul corect iti ceda dreptul de folosinta asupra pantalonilor ei portocalii. Cu craci cu tot.

Dar -Jo, nu! sosise cu un plan. Mergea ca uns. Fiindca il prinsese diareea pe traseu si nu gasise hartia igienica pe intuneric. Era si normal. Intrase din graba intr-o camera frigorifica unde tineau inghetata de vanilie. Asa ca el le-a diversificat oferta. Acum aveau si inghetata de cacao cu samburi de bostan...

Planul lui era sa-si intalneasca amanta, pe Androida, un cyborg femela ce servea la bar. Nu mai apucase sa o...vada de 12 anotimpuri volukiene. Fiindca facuse multa contrabanda in ultimul timp si se ferea de locuri atat de frecventate si de expuse ca acesta. Dar vizita lui de acum era ultra secreta, vopsise si nava in culori deviante si se deghizase intr-un mormoloc vorbitor...Deci...ce mai...asta era...

De abia astepta sa o intalneasca. Ea ii servea bautura preferata numita 'Fecalino' (o secretie mucilaginoasa albastrui-translucida care se obtinea din stoarcerea intestinelor unei specii foarte rare de scarabeu de balegar de trufa, ce se gaseau numai pe Yo 47, steaua pitica alba din Oreion).

Dar nu din cauza acestei bauturi faimoase era el nerabdator sa o intalneasca, ci pentru ca de cate ori o saruta i se albea smaltul dintilor (ea cand se emotiona emitea radiatii fluorice). Cand Androida isi dadea jos combinezonul spatial si ramanea in circuitele goale el se pierdea. Privea hipnotizat la ledurile multicolore care clipeau intermitent si la circuitele integrate din aur platinat, ore in sir...Pe urma era randul ei sa se joace cu starterul lui. Cand ii atingea starterul, lui -Jo, nu! i se aprindea neonul. Efect secundar perfect explicabil din punct de vedere stiintific, deoarece impulsurile  fotonice de joasa frecventa care creau un camp de inductie electromagnetica declansau fisiunea nucleara la cald a gazului erectil, provocandu-i expansiunea in tubul de neon a lui ION aflat in continua dilatare...
Dar -Jo, nu! era constient ca juca un joc periculos. Daca Androida ar fi inversat polaritatea, s-ar fi trezit ca ar fi ramas insarcinat extrauterin cu niste embrioane analoage (ce cresteau anal dar erau oloage)...

Erectila

Androida

Androida fara peruca

Intalnirea a fost discreta dar incarcata de emotii. S-au retras in cabina ei. De felul ei era mai tacuta, dar si cand incepea sa tipe o facea pe ultrasunete, de ti se taia maioneza-n salata de boeuf si-ti crapa lentila de contact pe pupila. El o cuprinse de dupa gat (atent sa nu ii atinga butonul de resetare), si o invita romantic sa priveasca prin hublou...(doua saptamani s-a zvarcolit apoi noaptea intrebandu-se obsedant si leoarca de sudoare: 'Oare DE CE i-am spus sa priveasca prin hublou ?...oare DE CE ?'...)
-Jo,nu ! deschise trusa de scule sa caute cheia helicoidala de fishpe, ca sa-i mai stranga putin belingherul (fiindca i se largise de la ultima lui vizita), cand, ea il atinse pe umar tandru si senzual cu un picamer din gama 'Dildo', aratand cu degetelul ei transparent de siliciu spre compartimentul turbolifturilor...

- Oooo nuuu...Pe miliarde de constelatii si tone de civilizatii !!!...Nu acum, nu aici...izbucni -Jo, nu!

Lifturile erau intesate de sablieni, o specie desertica de luptatori cu pielea rosie dar cu simturi hiperdezvoltate (vedeau din spectrul termic si auzeau pana la infrasunete...practic puteau percepe pe o scala de 40 de ori mai larga si sensibila decat a oricaror altor specii). De aceea erau cei mai bine platiti mercenari, iar comandourile Garzii Distopiei Ezoterice (Politia Militara privata a Ghildei), erau alcatuite aproape in exclusivitate din sablieni.


Colonel din Politia Militara a Ghildei

Sablian

Nava de atac a Garzii Distopiei

-Jo, nu ! isi trase in graba izmenele spatiale cauciucate si cu dungi fluorescente, se imbracina cu cordonul ombilical de kevlar (furat de la un Mujahedin Torpila din adancimile abisale ale oceanului Zeea, de pe asteroidul Xucku), ii smulse cyborgitei degetelul transparent de siliciu ca suvenir si sari printr-o nisa a unei fose septice. Sablienii deja topeau usa de metal a cabinei. -Jo, nu! incepu sa se teleporteze la vale prin alunecare imbratisand burlanele de titaniu prin care erau ejectate in spatiu reziduurile menajere dezoxiribonucleice si carboxihemoglobina.

In acea dimineata pamanteanul isi luase pilula anticonceptionala si poate tocmai de aceea el nu putea concepe ca Androida l-a tradat. Sau sa nu fi fost ea ? La cat de multi pusesera un pret pe capul lui informatia ca se afla ocolo ar fi putut fi oferita de o mie de surse...

Ea scose capul pe nisa si privind in jos ii striga :
- * # @ & ç " § % = £ +? € µ ...

Cand ea vorbea incriptat numai el era capabil sa-i decodifice mesajele. Asa ca se opri o clipa din alunecare si privind in sus catre ea pentru ultima oara, ii raspunse cu emotie-n glas :
- Ba pe a ma-tii !...

Generalul Feroshius

Macrobian echipat de lupta

Nave macrobiene

Ajuns pe platforma heliodromului, unde chiuaua pechinezu il astepta cu propulsoarele pornite si trapa deschisa, avu parte de un alt soc. Toata platforma era ocupata de gherilele generalului Feroshius care ii pregatise o ambuscada. Se teleporta rapid in alta dimensiune dar gresi vectorul de directie si se trezi intr-o buda de dame unde, pe scoica de veceu, trona o caracatita extrem de pudica si balonata. I-a tras o tentacula urzicatoare-ntre picioare de a purtat o luna chiloti de canepa care sa-l scarpine din mers. Lovitura l-a teleportat inapoi pe aceeasi frecventa. A ajuns din nou in fata generalului care il astepta ranjind. Era clar, nu avea incotro decat sa il infrunte. Dar privindu-l in ochii reci de macrobian nu putea sa nu-si aminteasca cu groaza de ultima infruntare avuta cu reptilianul. Confruntare din care scapase ca prin minune mai mult mort decat viu. Atunci a incasat un shraibar peste laibar de s-a umplut tot de zaibar. Si se alesese si cu mufeul spart si indoit spre stanga, de cand fugea nu se mai auzea gafaind, ci vajaind, ca si cand sufla crivatul printr-o sticla de votca goala si fara dop...

Feroshius avea tot timpul langa el pe unul dintre locotenentii sai, un telepat care-ti citea gandurile si-ti percepea emotiile. Asa ca -Jo, nu! nu trebuia sa lase sa-i transpara frica. Pentru a-l epuiza generalul isi impinse in fata calaul terminator, un robot hiperkinetic din inox masiv. Dar, din fericire, -Jo, nu! mai luptase cu tipul asta de roboti si ii cunostea punctul slab.

Calaul lovi cu putere cu leizarul dar -Jo, nu! para cu feizarul si tasnind surprinzator intr-o pirueta ii infipse in discul hard drive-ului de la tampla dreapta o surubelnita de electrician. L-a lasat in pana de curent total. Generalul Feroshius racnind demential si infiorator se arunca asupra terestrului cu uriasa lama a spintecatorului sau facut din aliaj de mortiriu...

Mujahedin Torpila

Telepatul

Calaul Terminator

Desi nu s-ar fi zis, -Jo, nu! era expert in artele martiale ciung fu-labaoniste (o amestecatura galactica de stiluri si tehnici de lupta corp la corp). Fanda pe spate reusind sa eschiveze lovitura si din alunecare printre picioarele reptilianului ii infipse acestuia adanc in tricoizoidal stiletul pe care il purta tot timpul in maneca. Din artera tasni lichidul galben fluorescent peste solzii de un verde metalizat, brusc si cu presiune . Feroshius nu-si putea crede ochilor. Era pentru prima data cand era ranit si simtea cum incepe sa i se intunece imaginea si sa-l lase genunchii...

O voce pitigaiata si enervanta interveni :
- Ba nesimtitule...Nush'...ce sa ma mai fac cu tinie...Ba...zashi ca iesti cazut di pa alta planeta ma...Baje dracu-n capu tau de putoare ordinara...Mai bine o dadeam pe fii-mea dupa un martzuian di ala verdie ba...Pa nu tz-am zas sa te scoli la 4 diminiata, ca tre sa fete scroafa si n-are shine o moshi ? Ha?...Dhoaaamne Maica Preshista...daca-am mai vast asa sheva !!!...Si usa se tranti cu putere lasandu-l in bezna...

- Oooo nuuu...nuuu...de o mie de ori NUUU...Tocmai cand il avusese-n mana pentru prima data pe general...Pierduse totul din cauza unei scroafe. Scroafa de soacra-sa...

Incerca sa se ridice in capul oaselor dar o povara imensa il apasa (se trezea cu noaptea-n cap). Zgomote ciudate ii scartaiau in timpane (se crapa de ziua). Orbecai cu mana dupa cizme prin bezna, pe sub pat. Le gasi mai mult dupa mirosul de balega. In timp ce se incalta alene se gandi ca de ce oare tocmai el, dintr-un univers care tinde spre infinit, a trebuit sa se nasca intr-o mediocra galaxie ca si Calea Lactee, intr-un banal sistem solar, pe o infima si neinsemnata planeta numita Terra (auzi, Terra, ce mai nume), pe un continent batran si dezbinat ca Europa, intr-o tara de jaf si legenda situata in afara arhipeleagului Schengen numita Romania (de parca ar fi locuita de romarlani), intr-un judet limitrof, in satul Bobarnac din comuna Bumbaciti...

- Miliarde de constelatii si tone de civilizatii...DE CE TOCMAI EU ? tipa cu disperare ION in mintea lui...Aprinse lampasul si cascand ca un leu din Serengeti isi tarai cizmele catre cotetz, pierzandu-se in bezna diminetii...

ION pe planeta natala

PS. Dupa ce ION disparu din campul vizual, soacra se transforma inapoi in generalul Feroshius care, bandajat si schiopatand, se urca rapid la bordul Pulsarului asezandu-se pe scaunul unde astepta  Yushy Oa. Se auzi un trosnit de oase si un schelait neputincios, iar nava se pierdu instantaneu printr-o gaura de vierme...


Damblarin