Îmi amintesc de o secvență petrecută şi
spionată prin uşa întredeschisă de la dispensar. Medicul de familie, un copil
al Revoluției, îi explica unei babe surde (care îl rugase să nu îi mai prescrie
supozitoare că i se lipesc de ceru gurii şi se îneacă cu ele, oricâtă apă ar
bea), că respectivele supozitoare sunt de fapt nişte 'săpunele de băgat în
fund'. Persoanal.
Baba bătrână cu aliură de lână nu se
lăsa tradusă:
Baba: - Domnu doctor, hai să haidem şi
să vedem... Că românul s-a născut concret... Dumneavoastră eşti generația care
la ora de anestezie a învățat că şerpii mierlesc şi pupezele năpârlesc...Aşa-i
?...Nu mai îmi prescrie mie tratamente naturiste, că astea au efectu lent şi
viața-i scurtă...Da hemoroizii-s lungi...Ca conopida. Ca vârfu de gamă...
După o juma de oră de trântă explicativă
subcutanată doctoru finaliză exasperat.
Doctoru: - Doamnă, românului îi place să
vorbească pe la colțuri, deşi nu ştie să le calculeze unghiul...Mă înveți
dumneata meserie ?...
Baba fusese mai ciudățică la viața ei,
fiindcă obişnuia să îşi taie unghiile în vană, ca să nu stropească cu sânge
peste tot. Era aşa de frumoasă că doctoru nu avea curajul să o privească în
ochi decât prin ochelarii de eclipsă. Avea nişte nări aşa de mari că te puteai
uita prin ele ca pe gaura cheii (dar riscai să te prindă avalanşa). Ca să fie
mai atrăgătoare, baba purta tot timpul un magnet de frigider în buzunar. În
tinerețe numele ei de divă de scenă la 'Lăptăria lui Enache' fusese Agresata
Senzual. Era cunoscută în cartier şi cu numele de cod 'Moartea Pasiunii'. Când
apărea ea, se culca tot în cale şi se acrea laptele.
Dar trebuie să nu fim malițioşi cu
răutate şi să recunoaştem că avusese şi ea în tinerețe momentele ei de
strălucire, deşi lumea a condamnat-o. Ea doar a profitat de un orb cu vederea
slăbită, care şi-a uitat pensia pe masă. Care, după ce a văzut de ce e înstare,
a alveolat-o de a rămas cu alveola crăcănată pe viață (orbului îi plăcea să se
joace cu flocu, că era pompier). "- O f*tui ca la Vaslui!" gândi
orbu-n sinea lui ( că doar şi el era lume).
De la experiența nasoală pe care a
avut-o cu el ea a rămas cu schele. Da da. Nu cu sechele. Că el a plecat fără să
le demonteze şi fără să-i termine fațada de la beci, cum i-a promis.
Ea era soră cu frate-so, spre deosebire
de frate-so care era măcelar.
A pus băbăciunea în tinerețile ei frunze
de leuştean la uscat, pe pervazul geamului de la toaletă. Băi, când a intrat
frate-su la veceu, l-a apucat o poftă de mâncare, că a uitat ăla de ce a
intrat... După ce a vizionat primul sezon din 'Urzeala Tronurilor', când mergea
la budă, ea se simțea regină. Fiindcă ea îi spunea la veceu 'Tron' iar diareea
o numea 'Urzeala Tronurilor'.
Am uitat să mai precizez că avea un cap
aşa de mare de parcă era trofeu de vânătoare (ca să-i încapă nările). Da scotea
din trofeul ăla numai perle...
Baba: - Domnu doctor, nu te nărăva, că
se vede cum ți se zbate creieru la tâmplă...Auzi aicea, că te văd că nu îți
place să ai toate coşurile într-un singur ou...în rest, aşa...pari vesel în
obraji... Da să nu ținem lumea cu suspansul atârnat...Ceva rețetă compensată cu
antialergice nu ai ? Că mă aleargă nişte mâncărimi până dau în usturimi şi până
nu-mi măreşte Dragnea pensia de handicapată nu mă prea ajung cu banii... Că
japonezu ăla băgăreț, Vagi-san, uns cu tăte alifie, îi cam scumpuț...(continuă
ea, mângâindu-se pe urticarie).
Dar doctoru, care se făcea că corectează
rețetele elevilor, încerca să o ignore. Baba începu să se simtă trasă pe tuşă
moartă (îi murise mătuşa cu o lună în urmă).
Apoi începură să o treacă toate
lichiorurile, că avea bufeturi.
Doctoru, care nu cedase fizic, doar
psihic, avea o moacă de parcă adormise sub şenilă. Simțea că îi expirase gazu
din butelie şi că schimbul întâi intra în schimbul doi...
Îşi purta pantalonii delăsători la spate
de îi ajungea fundul pantalonilor în spatele genunchilor. De aceea simțea acum
nevoia să işi dea sus pantalonii, dar i se blocaseră între craci.
Baba: - Io am dureri reumatismale la
țâțe de-mi clănțăne mucii şi dumneata îmi dai săpunele de băgat în...di...rect
?!? Doamne iartă-mă! Mă faceț să râd şi n-am cu ce!...
La babă îi sclipea în ochi inconştiența
şi pensia liliputană.
Doctoru izbuti un țipăt anglofon:
- Pendy, I'm out of love! ( Pandele, am
rămas fără lovele! - în traducere dâmbovițeană.) Începu să geamă cu rânjet
isteric. Râdea singur pe înfundate (că avea sinuzită). Poate şi pentru că îl
gâdilau în talpă cuiele de la pantofi şi pe creier suspinele de la babă.
- Ce farmec ar mai avea viața fără
micile ei răutăți !?!...(oftă el vremelnic). Că eu, după ce mă sifonează
careva, rămân cu bule...
De câte ori voise să o dea la pace cu
baba tot apărea câte o musculiță de oțet în calea fericirii lor şi i se aşeza
pe plici.
La un moment dat ( destul de târziu după
unii specialişti), doctorul a ieşit din cabinet ciufulit şi cu toate coşurile
într-un singur ou, să se asigure că nu mai este nici un pacient în sala de
aşteptare şi că baba e ultima din generația ei. Apoi a împins-o amabil la vale
pe scări, cu stetoscopu, de a ajuns jos înaintea liftului.
Doctoru (scrâşnind) - Săpunele de băgat
în fund...Ăştia au ajuns să decidă viitorul la țara asta! Ăştia mă forțează pe
mine să o dau în pribegie, să ajung să fac jaloane în țări străine da babane...
Concluzia e un răspuns fără întrebare.
Damblarin
