- Iexistă o iexplicație !

Lumea vazuta prin ochi de damblarin este o lume incarcata de un umor negru si acid, care sanctioneaza anormalul si grotescul din societatea contemporana. Materie prima, neprelucrata, exista din abundența în jurul nostru. Dar nu este vizibila decat pentru un ochi antrenat. Ochi de damblarin...

Cititorii mei dispun de un acut si rafinat simt al umorului. Iar tu esti unul dintre ei. Pacat. Vei regreta. Pentru ca vei deveni dependent !

sâmbătă, 14 aprilie 2018

Într-o altă viață





Într-o altă viață aş vrea să curg pe stânci,
Ca un fulg de gheață ajuns în ape adânci.
Să fiu un susur, undă, sau poate chiar izvor;
Căci într-o altă viață, n-aş vrea să-mi fie dor.




Într-o altă viață, aş vrea ca să fiu lumină,
Ca un curcubeu mic în nopți cu lună plină.
Să fiu un trubadur, poet sau poate, doar fior;
Căci într-o altă viață, n-aş vrea ca să mai mor.


Într-o altă viață aş vrea să fiu de toate,
Ca zilele de vară ce se topesc în noapte.
Să fiu un De Medici sau poate Cristofor;
Căci într-o altă viață, aş fi din alt popor.

Damblarin


duminică, 1 aprilie 2018

HAPPY EASTER, HOLY HIPSTER !

















M-am deplasat cu ocazia sărbătorii Paştelui într-un loc sfânt. La o berărie ca o pedofilie, gay, ( S' FANT & GAY), de pe lângă Grand Place, din Bruxelles. Acolo am fost îndrumat de către cunoscători, ca să-l pot întâlni pe părintele Vecernie Alcoolopol, înspre a-mi mărturisi un interviu. Un interviu despre tendința de secularizare a valorilor tradiționale ale bisericii în societatea modernă.

Părintele Vecernie e un preot ortodox neortodox, bine integrat în valorile ortodoxismului de diasporă de şantier. Chiar fredonează câte o slujbă part-time, după ureche şi inspirație spontană, la Catedrala Saint Catherine din Bruxelles, duminica şi în sărbători legale. Fără factură. Pentru românii care se pişă pe colțurile catedralei, vrând să marcheze cumva, subliminal, prezența lor pe un teritoriu străin şi care simt în urină că trebuie să imprime un iz cultural balcanic greu încercănat, în arhitectura seculară a catedralei.
Când nu are program de binefaceri cu babe la catedrală îşi face veacul secular la birt. Unde a descoperit că alcoolul dă aceleaşi trăiri ca şi credința iar berea e 'pâinea noastră cea de toate zilele', dar în formă lichidă. Tocmai de aceea sperie cu limba şi ultimele picături de bere, chiar dacă asta înseamnă să lingă halba şi pe dinafară. El micşora glicemia cu glicesuta. Ca tot cerea câte o sută de glicerină la birt până ce termina mia...


Auzisem mai demult că părintele Alcoolopol devine foarte volatil pe subiecte religioase, câtă vreme are destulă tămâie în cădelnița de o juma de litru. Că nu-i plăcea să stea cu termometrul gol, odată ce-i sorbise tot mercurul. Iată de ce, am purces la un ceas de taină cu părintele sugativă, cu voia Domnului şi cu banii mei...


Damblarin: - Părinte Vecernie, e o onoare pentru mine să-ți fiu paharnic şi interlocutor, aici, în locul unde dragostea nu mai face nici o deosebire între sexe, iar bărbații ventilează din genele false de parcă ar fi gheişe...
Vecernie: - Heee heee...Damblarine, Damblarine...Fiț-ar blogu al dreaqu! Că vuieşte tot Bruxelul de tâmpeniile tale...Şi mă mai scap şi io, în câte o slujbă, cu câte o perversă din textele tale, de aud cum pârâie tergalu pe babele din primu rând...Varsă tot, sorbite-aş!
Damblarin:  - Păiii...ăăă...eu aş începe cu actualele presiuni la care este supusă biserica de către tendințele societății moderne...
Vecernie: - Eu aş începe cu berea asta brună...Că e păcat de spumă...


N-am apucat să articulez nici o vocală că două halbe au dispărut din colecția de cinci. După ce şi-a şters barba de spumă cu patrafirul, a tras un râgai cu stropi, de poponarii de la masa vecină au deschis umbrela şi au pornit feonul, să îşi usuce bigudiurile.


Vecernie avea tatuată pe braț, cu pixul, o sirenă inamorată din Ferentari, pe care o întâlnise în puşcărie în Sicilia. La mânăstirea cu taici de Voroneț, unde fusese el afurisit, s-au făcut reduceri de personal, că nu mai aveau bani de aghiasmă. Şi cum el era tămâie la orice, nu şi-a mai regăsit vocația muncii. Ajunsese să trăiască cu zamă de harbuz injectată în mămăligă pârlită la brichetă. Aşa că a  huşchit-o în Italia, prin Sicilia. Acolo a dat buzna într-o bancă şi a atacat-o cu pistolul de jucărie pe tipa de la ghişeu, amenințând-o că dacă nu îi dă cheile de la veceu, face pe el. Şi a primit cheile şi accesul nelimitat la veceul din celulă. Dar sirena l-a părăsit la liberare fiindcă o neglijase. O ținuse numai în neglijeuri cât era ziulica de lungă şi erau camere de luat muieri peste tot..." Dă-o-n păstârnacul meu de fufă!"(şi-a zis el).
De la lupta cu somnul şi derivatele lui, pe părinte ajunsese să îl mănânce splina şi îl gâdila ficatul. Arăta ca un sac cu bube. Ce mai, arăta a troll incult. Asta e!


Vecernie: - Dacă biserica nu depune efortul să devină trendy, o s-o ia dracu. Că nu se mai uită nimeni în gura preotului, dacă n-are dinți de aur. În zilele astea, de pe urmă, biserica a devenit o societate cu răspundere limitată care-şi încheie bilanțul fiscal al păcatelor semestrial. De Paşti şi de Crăciun. De doo ori pe an, acordă iertăciuni şi pardonări, ca să aibă credulu spațiu de depozitare a păcatelor noi pe semestrul în cursu următor. Aşa...Anatema! Unde am rămas ? (părințelu uita instant, ca nessu).
Damblarin: - La semestrul în cursul următor...
Vecernie: - Nu fiule. La prima servă din al doilea tur! (şi mai mototoli un binom de halbe brune). Deci, uite acu, ca cum perioada asta, când tot oieru îşi imagnează că dacă beleşte melu şi cojeşte ouăle, tipu ăla ondulat cu privirea blajină o să îi tragă cu ochiu de pe cruce sau o să-şi tragă un selfie cu el. După ce o să treacă Paştele, toată lumea o să răsufle uşurată că iar e dezlegare la păcate până de Crăciun...Crezi că lumea mai vine la biserică ca să ia lumină ? Nu vere! Pardon, fiule. Vine ca să ia fața la duşmani, cu țoale, cu vehicole, cu pițipoance-n minijupe...Care mai de care. Că te roade mila când îi vezi. Parcă biserica îi programu 'Rabla', unde vi cu gloaba aia bătrână ca să pleci cu una nouă... Alții câştigă prin absență, ca şi PSD-u...Damblarine, ai putea să mă scuteşti de un efort în minus ?...

Am mai comandat o colecție de cinci halbe.

Damblarin: - Să înțeleg că se pierde treptat credința în Dumnezeu sau se înlocuieşte cu altceva ?
Vecernie: - Era o vreme când tot omu se temea de Ăl de Sus. Lumea era parcă mai guvernabilă iar biserica era şmecheră rău. Că dacă omu se teme de Dumnezeu, de Ceva, pe care nu-l poate corupe sau fenta, parcă mai pune frână...Da aşa...ca acu...
Damblarin: - Deci, credeți că o lume înstrăinată de Dumnezeu devine neguvernabilă şi în esență mai rea, mai sfidătoare...?
Vecernie: - Cum care ? ( nu auzea prea bine că avea vată cu spirt în măsele). Păi Arhimandritu, ți-am zis. Vine odată în controlul cadrelor şi mă prinde şi pe mine la Saint Catherine. La plecare îşi căuta cheile de la Maybach şi nu le găsea. Zic, "- Sfinția Voastră, mai credeți în Dumnezeu ?" "Nu!", mi-a retezat-o iritat. "Păi vedeți, Preacuvioase ? De aici pleacă problema. Că ați uitat să mai priviți în sus!" A ridicat privirea şi şi-a zărit cheile, pe care tot el le agățase sus, de cruce...I-am mai zis în engleză (ca să înțeleagă înainte de Brexit): 
JESUS CHRIST HAS RISEN! LOOK BUSY! 
Happy Easter, Holy Hipster!...




Nu am vrut să-i mai cumpăr bere că deja depăşisem bugetul pe o lună la cheltuieli de protocol religios şi era o pierdere de  risipă...
A scos atunci de sub sutană o cariocă şi a început să-i sugă alcoolul...

La încheiere i-am mulțumit anticipat.


Damblarin

miercuri, 21 martie 2018

RĂPITORUL ŞI CU SCOICA




(fabulă cu vietăți)


Brusc dar pe neaşteptate ştiuca s-a întors pe înserat. Fiind zglobie şi curioasă s-a pus pe cutreierat. Şi a găsit pe fundul apei, în mocirlă, o scoică cu aspect de gârlă. Îngropată. Da cu buza cam zimțată. Crăcănată. Răpitorul, țâşni vioi şi o ciupi de alea moi. Deranjată, scoica se-nchise de îndată. Şi-nghiți nisip ca ştirba ce se dă la ciocolată. Dar, intrigată de răpitorul ce părea că-l dă pe spate, nu rezista să-şi țină buzele încleştate. Şi o muşca. Pe repetate. De-i făcu ştiuca gulerul franjuri, să îi ajungă pe tot anu. Iar ea, clăbuci precum perlanul. Cu toptanu.


Toată fauna din lac o lua de tomberoană. Că-i plăcea să se crăcească când vedea că vin bibani şi scăpa-ntr-una bule. Că de perle, n-avea bani. Afirma că muşcă tare cu gingiile de meduză. Dar, de fapt, ea scuipa mâlul adunat pe post de scuză.


Ştiuca se întărâta mai tare, când vedea că nămoloasa se credea căluț de mare. Şi işi propuse să o lase fără carcasa din dotare. Să umble cu scoica goală, dacă-i trebuie frecare.

Ca să vadă mormolocii şi alte specii mai  obtuze, ce hidoasă este scoica când nu ține strâns din buze.


MORALA:
Dacă-n mama ei, Natura, prin creația ei vetustă, nu te-a înzestrat cu multe, decât cu ce ai sub fustă, nu te contra cu răpitorul, căci el n-are creier de moluscă!



Damblarin