Băi fraţilor, v-o zic clorofilă în faţă, din start
şi cu mâna pe vezică: mie nu îmi plac ruşii !
În primul rând, pentru că le put ciorapii de pe
vremea când mărşăluiau cu Armata Roşie prin Europa. În al doilea rând, pentru că râgâie a cereale de colhoz mucegăite, nu a fructe de prună. Şi
în al patrulea rând (al treilea e încă în studiu), kremlineii ăştia sunt daţi
dracu când vine vorba de Războiul Informaţional. Că în rest, este cunoscut
faptul că ei nu au fost elementul civilizator, ci cel îndobitocitor.
Război Informaţional care face ravagii într-o ţară
ca România, în care analfabetismul cultural rural de tip bolşevic a inundat şi
urbanul. Într-o ţară ca România în care ‘ai, n-ai mingea, tragi la poartă !’(vorba
puţin regretatului Gică Hagi), degeaba eşti ’telectual dacă eşti muritor de foame.
Astfel, dacă i se iveşte ocazia, românaşul iese din
starea latentă de gură cască ascunsă sub o balegă mioritică, cu privire de
bovină nemulsă prinsă-n flama de sudură şi
devine un trepăduş modern. De ăla de-i mai zice pe americăneşte şi trol. Contra
sumei corecte, fireşte. Pentru că mama Rusia ia de la gura propriilor copii ca
să finanţeze armate invizibile de mii de papagali ce fac beşici la buricele
degetelor bătând pe tastaturi ca surdu-n dobă, propaganda pe care o primesc
gata asortată contextului specific românesc.
Cum adică ce e ăla un trol ? Postacii ăia de pe net
care se lipesc de discuţii de orice fel ca hârtia igienică în curul babei,
pentru ca să te aducă uşurel cu zăhărelul la concluzia că nici hârtia igienică
nu mai e ce era odată, pe vremea ruşilor … Sănătoasă şi rezistentă ca şmirghelul,
nu alta…Uite, acum e făcută atât de subţire de parşivii de americani că îţi
intră deştu-n cur când ţi-e lumea mai dragă...
Personal, mă declar şi eu un trol. Dar unul motivat gratis
şi de amorul artei. Atenţie, eu sunt un trol căruia, când
vede roşu în faţa ochilor i se umflă ciocanul şi i se îndreaptă secera. Către Kremlin.
Vă întrebaţi, probabil, că care e sursa usturimilor
mele anal–itice, recente, care m-au scos din străfunduri. Ca exemplu mişcător şi
reprezentativ să luăm la dializă ansamblul folcloric, zis şi ‘grup public’, sugestiv
intitulat: „Nu vrem să luptăm împotriva ruşilor”.
De altfel băieţi şi fete, cadre de nădejde româneşti,
s-au apucat să înfiereze cu mânie proletară tot ce este occidental, european
sau american deopotrivă. Vor să ne bage-n subliminal şi pe sub nas ideea inoculată
subtil că, citez:
„SUA
şi UE au distrus progresiv România” …„vor să ne lase şi fără viaţa noastră”. Ba
mai mult, „Statele Unite ale Americii
doresc cu orice chip să provoace războiul cu Rusia”… „dacă acest lucru se va
întâmpla, România va fi ţintă sigură a asaltului rusesc”… „Nu vrem să luptăm
pentru interesele cotropitorilor occidentali. Vrem plecarea acestora şi
eliberarea României”… „toţi
tinerii între 20 şi 35 de ani vor fi înrolaţi şi trimişi împotriva Federaţiei
Ruse. Vor muri pentru profitul americanilor care vor câştiga din vânzarea de
arme”…
Odată ajunşi la vârful elucubraţiei cu astfel de
argumente panicard-patriotico-schizoide, nu mai e decât un singur pas până la o
concluzie mai năucitoare chiar şi decât Brexitul: ne va fi mai bine cu ruşii
decât cu americanii ! …De ce să ne vindem resursele din pământul strămoşesc
când cele din permafrostul rusesc zac nefolosite, nu-i aşa ? ...
Când o societate în care majoritatea populaţiei este beneficiara unei educaţii precare, este supusă unui bombardament cotidian în spaţiul public, pe multiple canale, pentru intoxicarea societăţii civile şi a opiniei publice cu “un orizont alternativ”, ce nu are nici o legătură cu realitatea sau autenticul interes naţional, când de la vlădică la opincă trolii profesionişti colcăie şi contaminează, viitorul nu poate fi roz bombon. Doar roşu. De Kremlin !
Trol Damblarin
Damblarin
