DAMBLARIN: "Antidotul la Suspin"
Pamflet, Caricatura...Miere si Venin
- Iexistă o iexplicație !
Lumea vazuta prin ochi de damblarin este o lume incarcata de un umor negru si acid, care sanctioneaza anormalul si grotescul din societatea contemporana. Materie prima, neprelucrata, exista din abundența în jurul nostru. Dar nu este vizibila decat pentru un ochi antrenat. Ochi de damblarin...
Cititorii mei dispun de un acut si rafinat simt al umorului. Iar tu esti unul dintre ei. Pacat. Vei regreta. Pentru ca vei deveni dependent !
Cică unii zic că toponimul Teleorman a
fost ales în mod profetic și inspirat. Fiindcă nu doar ‘MAN’-ul ‘OR’ blondele
nereușite e pe ecranele ‘TELE’vizoarelor în fiecare zi. Ci chiar și drumurile
sale ajung vedete la ‘TEL’evizor. (vezi ‘TelDrum’).
o0O0o
Primul județ din România în care se
înregistrează o scădere a numărului românilor care emigrează în Occident pe
piața muncii necalificate, este Teleormanul. A deschis Dragnea pentru ei un
program stimulativ, de zonă defavorizată de calamități genetice și acum pot
migra în politică. De la poziții de frunte în PSD și până la Parlament, Guvern
sau pe post de consilieri (depinde doar de șpagă și unde au mai rămas locuri
disponibile).
o0O0o
După unele surse se afirmă că Dragnea ar
fi apelat la o vrăjitoare din Teleorman ca să-i dea în bobi de DNA. După ce
hoașca a aruncat cu scoicile pe izopren a țipat ca arsă: - Păi dupe ce că ai
avut tată milițian, dupe ce dracu te-a mai născut proasta de mă-ta și în Gratia
?
o0O0o
Toponimul Videle ascunde un secret
întunecat al PSD-ului. Aici se află creșa de partid unde, după ce divele sunt
vidate de conținut (și devin astfel videle), reprezentantele organizației de
femei dau o audiție în haremul lui Dragnea pentru postul de premier al
României. Ținând cont de toate aceste detalii, nominalizarea Vasilicăi Viorica
Dăncilă, suprinde doar la capitolul estetică. Fiindcă arată ca o negresă cu
peruca blondă cu bigudiurile puse invers. Lumea din Videle zice că e decât
bătrână, da încă face zama bună...
o0O0o
Dragnea a propus a doua oară o femeie ca
premier pentru că s-a săturat să aibă de a face numai cu macaroane cu ouă. Vrea
să vadă cum se descurcă în fruntea guvernului și o macaroană cu gaură.
o0O0o
După alte scurse se spune că Dragnea ar
fi blocat rapid guvernul înaintea sosirii premierului nipon (prin schimbarea
lui Tudose), de teamă că delegația investitorilor ce îl însoțise să nu vină cu
investiții în proiecte de dezvoltare pe zonele sărăntoace ale țării și să
rămână astfel PSD-ul fără masa critică a electoratului fără mese.
o0O0o
Premierul nipon Shinzo Abe s-a dus să-l
caute pe premierul român la Muzeul Satului fiindcă auzise că acesta a fost
țăran.
o0O0o
Shinzo Abe ar fi arfirmat că în timp ce
japonezii au competențe și seriozitate, românii au talente și atmosferă...
o0O0o
Dacă japonezii s-ar fi trezit ca prin minune că au fost transmutați pe
tărâmul mioritic, ar fi transformat țara într-un miracol economic în doar
câțiva ani. Dacă românii s-ar fi trezit că au fost transmutați pe insula
niponă, ar fi trăit ca prin minune. Ăsta ar fi miracolul lor.
o0O0o
După ce americanii au aflat că rușii
s-au folosit de preoții ortodocși ca să răspândească intoxicările despre
exploatarea gazelor de șist și să scoată oamenii în stradă, (ca să împiedice
investitorii americani să prindă rădăcini în partea de est a țării), l-ar fi
consiliat la rândul lor pe Iohannis (în mare taină), ca să accepte jocul
mafioților, pe moment. Pentru că PSD-ul dă semne tot mai clare că e pe calea
cea bună. Dar mai are nevoie de ceva timp ca să demonstreze până la capăt că nu
mai reprezintă interesele celor mulți și săraci ci pe a celor mulți care vor să
se îmbogățească.
o0O0o
Cică, înainte de intrarea în direct cu
declarația de presă privind acceptarea noului premier propus de PSD (Vasilica
Viorica Dăncilă), Iohannis s-ar fi adresat jurnaliștilor din sală:
-Mă, domniile voste, aț' auzît de filmu
‘Iute șî Mânios, ? No, io n-am jucat în filmu ăla! Așa că, io nu-s iute de fel.
Da acu îs mânios! Că mor cu zîle nopțîle…Că trăbă să mestec sîngur un căcat
care nu-i a meu, dacă vreau să-l sîmtă șî PSD-ul în ceru gurii, mai târzîu. Șî
să ajungă ca pătrundelu în ramă, în paginile istoriei…
Astazi va supun atentiei trei gaițe ,
care au si oua si aripioare. Daca ar fi dupa mine, le-as propune premier. Dar
au ghinionul de a nu fi din Teleorman ci din Australia.
Băi fraților, m-am nimerit
într-o zi de 13, în Anno Domini de sâmbătă 2018, ianuarie, la marele Salon de l'Auto Bruxelles. Rupere de utere ! După ce ne-au tapat de 15 euro pă
persoană fizică, ne-am încolonat (cu coloanele deformate de sciatică), ca
Fetele de la Căpâlna. Se vede treaba că eu n-am avut noroc. Că eu am nimerit în
fața mea o babă cu airbagurile răsuflate, de nici nu aveam de ce mă ține. Că nu
mai avea șolduri, iar blugii erau așa de mulați pe tibie și perineu că se vedea
cu ochiu liber că nu mai avea nici buci. Asta e, nu le poți avea pe toate (cu
numai 15 euro). Și uite așa, cu mersu legănatu, ca un pinguin imperial
crăcănatu, avansarăm molcom spre înaintare, unde ne așteptau niște securiști
încruntați, care secureau pe fiecare persoană în parte. După ce treceai
printr-un spațiu îngust (ca la stână, când bagi berbecii la muls), ca să vezi
ce să vezi, ghinion! (vorba lui Iohannis). Dacă pe toate celelalte culoare te
întâmpinau niște tipese ce te luau la scărmănat cu un zâmbet înghețat, pe
culoarul unde, cu modestia ce mă caracterizează, m-am înscris și eu timid, se
afla singurul killer cu sindromul Tourette, la care îi mai și flamba pleoapa în
tandem cu o pareză facială spasmodică...
M-a întrebat direct și
brutal (fără preludiu), dacă am curea cu patalama metalică. Mi-am dus brusc
mâna la șliț (ca Michel Jackson) și am ridicat-o încet și lasciv până la
buric...A înțeles după scamele din buric că n-am. Apoi m-a pus să deșert
mărunțișul din portofel. Apoi mi-a contabilizat ceapa din diplomat și hârtia
igienică pe care o duceam la spălat, (că se mucegăise). După care m-a luat la
gâdilat din tălpi și până la subsiori și pe față și pe dos (deși pe dos mă gâdil
de obicei mai tare), cu un detector de metale, arme și bombe...Parcă eram la
intrare pe aeroport...Jiiiz! Păi ăștia au adus avioane la un salon auto ? Las
că nu e rău să fie bine...Decât să mă balonez de la vreo bombă mai târziu...
Înăuntru, dogoreală, viermuială,
lume peste persoane...babilonie lingvistică...populație...
Ptiii...era o atmosferă de-a
dreptu românească, pestriță, de tipul ‚Centenarul Unirii’, care i-a prins pe
toți românii cu raza de acoperire neacoperită, într-o încercare nici măcar disperată
de a deveni, după 100 de ani de intestine luate în propriile mâini, un popor,
dar au rămas doar o populație, care folosește un vocabular comun dar nu
vorbește aceeași limbă...
Când am ajuns la standul
expozițional al brandului carpato-danubiano-pontic, zis prescurtat și DACIA,
același balamuc. Dar din interes. Băi, se intra în cele trei Dustere de a doua
generație ca în spitalele din România. Năvală. Intrai pe o parte cu o idee (de
regulă preconcepută), și ieșeai cu o cu totul alta, neconcepută (ca atunci când
te internezi cu roșu în gât da pleci cu SIDA). Era ca și cum ai fi intrat pe o
ușă ateu și ieșeai pe cealaltă credincios. După ce ai văzut lumina. De la
bordul noului Duster 2...
Am căutat să disting prin
mulțime vreo agitatoare de aia stewardesă, care împarte pliante cu ruju pe
dinți. Am găsit un întreg cârd. Le-am întrebat dacă știe vreuna românește
(voiam să văd dacă studentele românce au avut vreo șansă la jobul ăsta sezonier
dar foarte bine plătit). Una s-a sinchisit să-mi zică că...Pas! Păi cum dom’le,
vindeți cea mai tare mașină românească de la daci încoace și nu știți românește
?!? (am mustrat-o eu). Ea mi-a arătat degetul mijlociu. Că aveam o gaură în
șoseta de la sandală și îi ieșise vârfu la deget prin ea...
-Băi, mie îmi plac astea
înălțate da' late-n bază, că sunt stabile-n curbe! (zic către băieții mei).
-Las-o tată, că e mai
stabilă mama ca ea!
-Eu mă refeream la Duster 2,
nu la stewardesă! băi hormonalilor...
Mașinilor li se deschideau
toate orificiile posibile pentru analiză. Era așa...o atmosferă cosmopolită să
te trezești în mașină cu alte persoane, fiindcă se intra cum nimereai și pe
apucate. Altfel, nu prea mai apucai să nimerești...Așa m-am trezit cu mine la
volan și cu o bronzată cu ochiul lui Budha ștanțat între ochi în dreapta
șoferului, care mă flatula în unul dintre cele 700 de dialecte ale Indiei. Mi-a
căzut falca pe claxon (care, apropo, acu e unde trebuie), când am realizat că
pe ea o băteam pe spate ca la comisariat, nu pe fiu-mio...
-Tanti, mi se rupe în
fuflecă de ce hinduiești matale acolo! D'accord ?...
Venisem supărat rău, cu
mușchiu țigănesc pă mine cât șunca dă Praga. Așa că amazoanele alea, care nu
aveau nici cea mai mică idee ce și cum e cu Duster 2, dar rânjeau într-una ca
proasta la schimbătorul de viteze, m-au recomandat unui nene de serviciu, de
profesie măcelar auto. Ăla m-a lămurit din trei pași și două mișcări (două
palme de fapt, ca să fiu mai exact). Că cică ei acolo, la Salonul Auto Bruxelles
2018, nu vând. Ei numai agață fraierii. Pe care apoi îi direcționează către cea
mai apropiată reprezentanță de zona lor de reședință.
Zis și făcut. Cam la o oră
de la momentul decizional istoric. Atâta ne-a luat să ieșim prin mulțimea ce se
revărsa prin toate cele douăsprezece pavilioane, fiecare de mărimea Sălii
Polivalente din București și apoi să ajungem la parcare.
La reprezentanță am stat la
coadă. Toți dealerii erau ocupați la capacitate maximă de către clienți
belgieni ce voiau să intre în posesia unui Duster de ultimă generație.
Când mi-a venit rândul am
ales un nene cu moacă de configurator. Că mă formatasem deja la Salon și
ajunsesem la concluzia că mai bine stai de vorbă cu unu care, chiar dacă te
minte, știe ce spune. Și i-am zis:
-Bă nenicule, mie îmi adaugi
Bara lui Bulă. Da mă da, Bullbar de ăla, cromat, care să mă protejeze când
vreau să parchez Dusteru în gardu viu de la vecinu. Bagă culoarea Gris Comète.
Metalizat, bien sûr... că sunt metalist...Da mă, am crescut cu terci de gris și
m-am născut odată cu cometa. Așa. Și plesnește-mi și niște tampoane pe uși, de
alea anti-tamponare, Always cu aripioare de plastic. Buuun. Și, bineînțeles,
tre să fie de aia cu cutie automată, că m-am săturat să mestec în mămăligă. Că
de aia am plecat din țară mă, de mămăligă, tu poți înțelege chestia asta ? (omu
a dat din umeri că da). Magnifique! Acu, ia mai bagă mataluță și un pic de
calorifere în scaune, că a fost vai de curu meu cât frig a mâncat gaura lui,
cât timp am crescut ca vreju-n beci, în țara aia binecuvântată...Bă, da chestie
de aia de orbu găinii, ai băgat ? Cum, ce e aia ? Senzoru ăla de avertizare
pâlpâitoare din colțu oglinzilor exterioare că ai un polițist în unghiu mort și
să nu intri pe contrasens până nu dispare el ?! M-am săturat de garsoniere. Așa
că, bagă cu patru camere. De luat vedeniile pe tăte părțile. Naturellement!
Vreau să văd tăt, tăt, tăt...Și când adorm la volan! Aer condiționat automat ?
Mai întrebi ? Păi vreau să îmi dau aere la bordu Dusterului, automat și în
orice condiții...Și mai bagă și patru cauciuce de iarnă cu care să mă duc vara
la Sinaia...Cu porbagajul pe partea stângă. Évidemment! Ok sau ça va? Beton!
Stai mă, că am uitat că la voi se zice Nickel!...
La final am făcut amândoi un
atac de acord. În două exemplare. Cu două semnături. A mea și a lui
nevastă-mea. Că aici, femeile sunt egale în semnătură cu bărbații...
La ieșirea din
reprezentanță, cu dosarul varză sub braț cât o conopidă, mă întreabă
nevastă-mea, cu un zâmbet insidios:
-Duster, ai ? Păi de când
te-ai dat tu în rândul celor patrioți ?
-Dragă, poate ți-a scăpat.
Nu e cu patru roți. E cucu tie automată...
