Video Radio
Damblarin...sau
Kand ... Damblarin Suna Traznet
(K-DST)
Invitati
in aceasta editie, LORDI, finlandezii care au castigat Eurovizionul din 2006 .
AVERTISMENT:
Emisiune nerecomandata celor cu dovleacul moale !!!
DAMBLARIN: "Antidotul la Suspin" Pamflet, Caricatura...Miere si Venin
miercuri, 31 octombrie 2012
Halloween Party 11
Ati ascultat un Halloween de neuitat,
alaturi de trupa de succes international LORDI si...
Damblarin.
miercuri, 24 octombrie 2012
Catusi decat
Reporter: - Buna ziua! Dumneavostra sunteti doamna
Lia a lui Cufuritu ? Ne-am prezentat aici pentru...
Lia: - Ma dracie, ce sa fie ? Neica, abia picai si
eu...Valeu muica, iara picara-ti acilea pe capu meu ? Doar le spusai la
porcurori ca eu nu vrusai sa votez la refren drum, da ma suira cu duba...Pe noi
ne dusa cu duba...Ce dracu ierea sa fac ?...Nu prea am timp acu muica...Ca
chiar acusica ne pregatiram sa plecam pi la oras, cu nepoata, ca a picat-o la
fizica...Ii dete o formula...O intreba la scoala ca "cat fu T1 la tine
?" Si proasta raspunse ca nu mai mult de 10 minute. Asa ne fu vorba, ca sa
trecem apoi si pe la mormantu lu al batran. Ca a murit de postata.
R: - Vreti sa spuneti de prostata ?
L: - Nu, de postata, ca de cate ori se ducea al
batran la Bucuresti, la baiatu al mare, se apuca si posta mult si aiurea pe un
forum, nus' de care, pana l-or interzis aia...De acolo i s-o tras...
R: - Nu, nu de asta suntem aici lele Lia. Nu va
interogam pentru referendum.
Linistiti-va ! Suntem de la televiziunea 'KK @ TV' si facem un studiu de
caz, un reportaj, in cadrul emisiunii "Plai romanesc, te-as iubi da'
nu-ndraznesc !". Facem un studiu de caz spuneam, despre tehnici
stramosesti de constructie a budei (sau haznalei), si golirea ei.
L: - Iu, Doamne ia-ma, pa' di ce ?
R: - In materie de igiena, doar 61% din gospodariile
romanesti au baie in interior, fata de 95%, cat este media europeana. Unu din
doi romani nu are toaleta in casa. Canalizarea este considerata serviciu de
lux. Romania este 'polul budelor ' din UE. Iar in Romania, judetul Olt este
'polul budelor', fiindca 70% din gospodarii olteni au latrina in curte.
Cunoasteti ?
L: - Io cunosc numa pe Paulu lu Cacareaza din capu
satului...
R: - Plecand de la aceste statistici, ne-am hotarat
sa investigam ce tip de WC-uri se folosesc in localitatile fara canalizare si
care sunt datinile, ce ne spune istoria, in ceea ce priveste evitarea
transformarii haznalelor in focar de infectie. Deci, cu alte cuvinte, cum isi
fac nevoile oamenii de pe aici ?
L: - Daca ie de-aia, atunci va spui...Catusi
decat... Iaca, ajunsai la 76 de ani. Si de can' ma stiu, din batrani, io ma duc
pi la buda, pe dupe cotetze,asa, in fundu bataturii. Acu nu ma ie muica ca pe
vremuri. Asa, in coliba asta, se pierde contactu cu natura. Vo spui eu, ca-s
batrana... Fura fo cinci ani decand construira baiatu meu, ala micu
(manca-le-as sufletu, ca ma ajuta si cu facutu de mancare), un bordei cu
invelitoare de catran deasupra si cu banca de lemn la gura gaurii. Ca sa nu ne
mai infioram cand ploua sau da omatu...Catusi decat. Da' nu mai ie muica ca pe
vremuri, tz spusai...Uite, ca ma intrebasi, dom'soara...da'-ncet, incet,
mi-ad'sai aminte...Pe vremea mea era mare chicoteala si veselie ca la
paranghelie...De abia apucam sa merg la hazna, cu o ciurda de f'o septe caini
dupa mine. Ca aveam o gaura sapata-n in spatele chirpiciului, in bascea, iote colea,
asa, cu o scandurica petrecuta peste groapa. Te cocotai pe scandurica, iote pe
ciuci, si iti ridicai poalele-n cap, asa, si da' acolo sa ierea si un ciot de
harac, de care iera legat coceanu cu care ne stergeam si de care ne si tineam
cu o mana. Catusi decat. In a de-a doua mana tineam un praz cu care zburataceam
cainii ce se aruncau la prospatura...Da' io nu dam cu prazu. Io le duduiam cate
o perversa olteneasca, ca tunetu de vara...Sa vezi cum sa speriau cainii, de io
radeam ca naroada pana-mi pica prazu-n gaura si ma pisam pe mine...Adica pe
gaura...Daca aveai caini buni muica, de rasa, te lingeau de nutz mai trebuia
cocean...Catusi decat, daca aveai mancarimi...Da' daca nu, nu. Ca uitai sa va
spui, ca tineam cainii cu stiuleti de porum maica, de saracie...La barbatz era
mai greu muica, ca atunci cand sa apleca, s-arunca cainele pe dinapoi si
inhatza olteanu de stiulete, de-i sfarama boabele, nu-l lingea. De multe ori,
can' intrau in bordei, dupa ce veneau de la hazna, oltenii nu sa asezau jos. Sa
preumblau prin casa pana-i lasa durerea...Da' daca tat chierdetz vremea
p'acilea sa va mai spui una. Cand ieram si io lelitza ioana, tanara si focoasa,
stiti cum ma razbunam pe unguri, pa treaba cu Ardealu ?
R:- Va ascult!
L:- Pa' stai sa spui...io numa cand ma
gandii...Auzirati de colacu ala secuiesc 'curtos colac' ? Ala invartit pe
burlan ?...Io can' ma duceam la hazna (dupa ce mancam prune), reuseam s-a torc
plamadeala ca pa fuior, de fr'o opt ori incolaceam spirele...Unduiam din buric
de parca eram cadana la Istanbul...Ii ziceam 'curtos oltenesc'. Auzitati ? Acu'
s-a dus dracu cu tot cu mama lui...Ca s-a largit tzestu...Nu mai pot sa-l
framant cum vreau io...
R: - Asa ati inteles dumneavoastra sa protestati
impotriva dominatiei istorice a maghiarilor din Ardeal ?
L: - De dracuit ii dracuiam io oricum, ii dadeam
raului fishce zi, da simtam ca nu fusase de ajuns...
R: - Vreau sa imi relatati care este tehnica de
golire, si eventual, cum mutati haznalele ?
L:- Oooo, pa'
foarte simplu muica. Ca iete avem colea un ibric, atarnat in tinda, cu care
punem in galeata, dupe aia varsam galeata in santzu din fata portii...
R: - Pai nu miroase ?
L: - Nu. Da' pute ! Pa' ce sa facem noi, megiesii,
daca pana si primaru isi trasa buda la etaj, ca sa aiba picaj pe burlanu care
varsa tot in santzul din fata portii ?...Pa' io ma obisnuii cu putoarea de nu
pot adormi noaptea la Bucuresti, la fiie-mea, daca nu o simtzasc...De aia, de
cate ori ma duc in vizita la copii, la capitala, iau ibricu cu mine...
R: - Si ei cum
reactioneaza ?
L: - Nu zic
nimic, da imi astern o rogojina in balcon.
R: - Cand si mai ales cum goleati, haznalele, si ce
masuri de igiena luati ca sa nu devina un focar de infectie ?
L: - Can' sa umpleau prea tare, de nu mai pritideam
cu ibricu, presaram grosime de f'o doua palme de tarana deasupra, caimac. Si sapam o alta groapa in gradina. Si tot asa muica,
tot asa...Pana ajungea tzarina teren minat. De nu stiai unde sa calci, iti
exploda hoshavu-n fatza, de nu te mai clatea nici Oltu...Si te duceai dracu la
fund, detz ajungea magiunu-n gura si bolborosai cu clabuci ca zaibaru can' e
tulburel...Uite asa tineam muica hotii departe de recolta de pepeni...D-aia, ca-nseamna
ca iera fr'un hot, de cate ori auzeam noaptea pleoscaind cate-o hazna
astupata...Ca altfel, ne nenorocea, ce mai...Ieseam repede si strigam p'in
intunericu de la faclie: "- Ce catz 'colo bade? Ce
catz 'colo?"... A doua uara nu mai indraznea...
R: - Spuneti-mi, primarul nu are intentia de a
accesa fonduri europene pentru a costrui un sistem de canalizare si pentru a aduce
apa curenta locuitorilor comunei ?
L: - Dom'soara, nu mai ma face sa ma rad, ca-mi cade
proteza-n gura. Intr-o comuna in care primaria adusa, de asta, cum ii zice,
dush la poarta, numa cativa, putini,
s-or lichit la canal. Pen' ce ? Daca din mosi stramosi mersa treaba, mare, in
gropi ieftine, de ce sa dau bani ca sa ma cac...canalizat ? Sa-si vada fiecare
de gaura lui... Avem un primar bun, uselist de al nost'. Care inca mai are
listele de la refren, si ne dusa muica la Bucale, pe banii partidului, sa vedem
si noi lumea, si si lumea sa ne vaza pe noi. Ca noi, astia cu buda la veceu, ne
dusaram dupe useleu. Ca astia ne promisera ca ne dau. Catusi decat... Nu ca aia
de promisera ca ne iau...
R: - Lele Lia,
cum vede generatia asta a dumneavoastra, intrarea in Europa ? O
fi mai bine ? Sau intoarcerea catre rusi ne-ar ajuta mai mult ? Cum crede o
femeie de la tara, de varsta dumitale, ca ar fi mai bine pentru ea ?
L: - Maica, satz zic drept, sub rusi am mai
fost...Io Ioropa nu o intaleg. De ce isi baga ia nasu-n haznaua mea si sa zica
ca tre' de aia si de aia, si ca nu mai am voie de aia si de aia...Ca...ceva cu
61% la Paulu lu Cacareaza, cum atz zis
si matalutza... Iote la ia ! Daca ie de aia...de aia itz zic. Rusii nu ne
fortasara sa bagam canale in veceuri cu dush la poarta...Ca si la iei tot
haznale ie, pana-n ziua de azi...
R: - Lele Lia, mai am o singura intrebare pentru dumneavoastra.
In conditiile in care Europa continua sa ne trimita bani pentru a ne ajuta sa
ne smulgem din saracie, dar asteapta un minimum de initiativa din partea
noastra, credeti ca se va schimba ceva din mentalitatea de pana acum a
romanului, sau va continua sa zaca in carciumi si sa intrebe: "Da'
muieti-s posmagii ?"
L: - Catusi
decat muica, catusi decat...
Damblarin
marți, 23 octombrie 2012
EXTENDED RETRO REMIX 1
VIDEO RADIO DAMBLARIN - Un radio de
succes
PS. Emisiunea poate fi accesata in totalitate din
lateral dreapta sau din linkurile de la Postari Recente
miercuri, 17 octombrie 2012
Boala lui Calache
Familia l-a dat uitarii, prietenii il ocoleau,
serviciile secrete inca incearca sa-i dea de urma, iar comunitatea stiintifica il
studiaza ca pe un caz unic in patologia universala a tuturor timpurilor.
Calache a devenit la un moment dat atat de simptomatic
si fantomatic incat s-a transformat intr-o expresie: 'Boala lui Calache'.
Dar aceasta expresie a ajuns puternic ancorata in
constiinta colectiva a poporului roman, transmitandu-se din generatie in
generatie, pe cale orala si prin viu grai molipsitor. 'Boala lui Calache' este
considerata astazi un produs 'made in Romania'. Un produs care ar trebui sa ne
tresalte in piepturi cu mandrie patriotica. Pentru ca daca americanii au 'Legile
lui Murphy', noi avem 'Boala lui Calache'...
Cu un nume (sau prenume), ce aduce a sonoritate
oriental-bizantina, Calache a fost al 7-lea element din cele 12 ale parintilor
sai. S-a nascut epuizat de la nastere. Fiindca moasa a vrut sa-l evacueze
pentru restantze, cu doua luni inainte sa-i expire contractul uterin, dar el
s-a luptat cu ea si cu intreg sistemul sanitar ca sa nu fie scos. Cand i-a
iesit in sfarsit capul (dupa doua luni de lupta), avea culoarea unui cal
apocaliptic. Calarit. Fiindca in toiul luptei i se incolacise ombilicul in
jurul gatului si ajunsese sa ia aer cu portia, ca pensionarii care primesc
pensia in rate. Iar chestia asta l-a marcat pe viata.
Una din proprietatile specifice lui Calache era
aceea ca trecea mai tot timpul neobservat. In familie, cand se asezau in jurul
mesei toti cei 12 copii, unul dintre frati sau una dintre surori, se asezau pe
el aproape invariabil. La scoala, desi la strigarea catalogului el raspundea
'-Prezent!', profesorii il treceau absent... De exemplu, daca se oprea intr-o
parcare, era atat de dificil sa-l zaresti incat politia dotase cainii lup cu
senzori de parcare, ca sa-l poata depista.
Prea multe nu se cunosc despre copilaria, scolaria,
militaria sau alte etape nesimnificative din viata lui Calache. Pentru ca a
reusit in mare parte sa faca pe invizibilul si sa convinga pe toata lumea ca e
bolnav cronic si iremediabil. Dar traditia populara sustine ca Calache s-a
nascut la Calafat, desi el ar fi vrut la Calabria. Florile preferate erau cala
si Calathea crocata. Ii mai placeau kalasnicovul si mancarea de calamar...
Desi nu se stie sigur daca a avut mama, totusi, legenda
ne spune ca intr-o zi taica-sau a reusit sa-l zareasca ascuns dupa o pereche de
pantofi, in colt, dupa usa de la intrare. Din sifonier.
- Cacalache, vino incoa' ma! (l-a strigat batranul).
Multi mi-au zis ca decat sa te fi nascut pe tine mai bine faceam un caca. Au
avut dreptate. Asta e viata. Dar acum e tarziu...Eu nu cred ca o mai duc mult
printre voi, pentru ca eu nu sunt decat unul, pe cand voi sunteti 12, ma. Si nu
ma mai tin mainile astea doua sa va cresc pe toti pana imbatraniti. Uite ca si
tu ai ajuns la respectabila varsta de 40 de ani, si tot io trebuie sa iti bag
in gura. Pentru ca tu nu iesi din casa cu anii, irosindu-ti viata cu jocurile
pe calculator...
- Dar, tata, eu sunt bolnav prin definitie ! Ce ai
vrea sa fac ? incerca Calache sa se scuze
- Bolnav pe dracu. Poate in mintea aia a ta, incalcita.
Esti om in toata firea si nu pui mana sa misti nici macar un scaun. Trebuie tot
timpul sa iti poarte cineva de grija, de parca ai fi handicapat. Macar daca ai
fi adus si tu un somaj in casa, ceva acolo...Sper sa aiba Statul grija de tine
dupa ce n-oi mai fi io...
- Tata, eu chiar ma simt bolnav...Si, la urma urmei,
daca are cine sa aiba grija de mine, pentru ce sa ma rup cum ai facut matale
toata viata ?
- Taci dracu din gura, macar sa nu te mai aud. Inainte
de a ma stinge, asculta aici la mine, o povatza de viata pentru tine: VIATA-I
NESIGURA, MOARTEA-I SIGURA. AI GRIJA CE ALEGI !
Si a murit. Prin autosugestie, intr-o zi de post. Nu
Calache, (fiindca el nu intelesese povatza). Ci tatal lui.
Calache a fost foarte afectat de moartea batranului.
Pentru ca desi nimeni nu sesizase, el il iubise in felul sau. Tacit si imperceptibil.
Acum cine avea sa il mai intretina si sa-l apere de bolile lui ? Ministerul
Apararii ? Fortele de Ordine ale SMURD-ului ? Casa Asigurarilor de Bolnavitate
? Casa Copilului Juvenil ? Sistemul de Pepsii ? Sau sistemul Penitenciarelor Verzi
? Cine ? Pai spuneti voi !
Din momentul acela Calache s-a adancit si mai abrupt
in boala pe care era convins ca o are, si de care nu se putea vindeca. A
inceput totusi automedicatia pe cont propriu, cu riscuri cu tot. Lua tot ce
putea stoarce cu lacrimi si fara reteta de la farmacistele cu tzatze mari. Analgezice,
vitamine si minerale, tratamente pentru afectiuni digestive, pentru circulatia
periferica, hepato-tonice sau pentru probleme cutanate si hemoroizi si...cate
si mai cate.
A servit atata zacusca de pilule incat, incepuse
sa-i creasca parul sub forma de floare de ciocan si sa-i apara o exema cu
mancarimi, direct pe rotundu ochiului. Nu mai apuca sa dea cu periuta pe dinti,
ca se scarpina cu ea-n draci, pe pupila. Din cauza asta ajunsese sa clipeasca cu
pleoapele pe verticala, ca reptilele. Sistemul imunitar i se
albastrise atat de rau incat facuse varice pe limba. Intestinele i se innodasera, iar din
aceasta cauza gazele nu mai refulau in jos, ci ajunsese sa-si ragaie besinile
(dar le mesteca inainte de a le da drumul si apoi folosea apa de gura).
Intr-o zi o
farmacista batrana dar buna i-a zis:
- Calache, tu ai boala oamenilor perfect sanatosi. Ipohondria.
Cred ca ai o autosugestie bogata. Ar fi cazul sa consulti un psihiatru. Circa
75% din cei care merg la doctor in Romania, sufera de boala asta imaginara...
Calache a privit-o cu dispret si susceptibilitate. De cand era mic si se
dadea lovit, beneficia de atentia, grija si mila celor din jur si scapa de
responsabilitati, (care reveneau astfel celor sanatosi). "- Auzi, sa ma
duc la psihiatru. Doar
intelectualii fac nevroze, ca se ingrijoreaza prea mult. Arat
eu a intelectual ? Oi fi eu prost, dar chiar tampit nu sunt !" isi zise
Calache in sinea lui. Ce stia hoasca aia batrana despre complexitatea si
avantajele bolilor imaginare, la urma urmei ?
Dar intamplarea
a marcat o cotitura in viata lui. A intrat in turneu. Umbla
din spital in spital si din clinica in clinica pana a ajuns sa fie catalogat cu
'sindrom policlinic'. Pentru ca la el durererea se muta de la un organ la
altul, dupa cum ii dicta inspiratia de moment. Exasperati de incapacitatea lor
de a depista natura defectiunilor lui, medicii au ajuns sa numeasca cazuistica
multiplelor sale diagnostice drept...'Boala lui Calache'. Fiindca nu mai intalnise
nici aievea si nici in literatura de specialitate un om bantuit de atatea boli
inexplorabile.
La un moment dat l-au internat intr-un spital
imaginar, pentru cei la care le clipea nebunelu in cutia craniana. A perseverat
si a ajuns sa primeasca o camasa mai groasa, asa, cu manecile atat de lungi incat
i le innodau la spate. Cu fundita. Dar cu ocazia incendiului anual de la spitalul de boli incruntate,
Calache si-a lasat proteza in foc (ca sa-si simuleze decesul prin probe ADN),
si a evadat. Furand identitatea unui alt pacient, care se impacientase-n
flacari pana a devenit lignit. Nu de sete, ci de carbune...
Cu banii din conturile decedatului se banuieste ca ar
fi reusit sa isi faca operatie estetica. Se zice ca ajunsese sa arate ca Mr.
Muscolo instalatorul chel (dar si-a tras peruca cu cozoroc), sau cam ca un
Ciudat de Mexico la care i-a iesit diareea prin pori...
Convins ca lumea intreaga a ajuns sa-l persecute
fara motiv, si ca nu mai are mult de
trait din cauza bolii, a riscat tot ce nu avea si a devenit un important
brocker la bursa de capital (desi in copilarie visa sa isi altoiasca o livada
de fasole). A reusit in timp scurt sa faca speculatii de geniu pe piata
bursiera. In urma acestor
miscari neasteptate, a ajuns milionar in euro peste noapte (serviciile secrete
chiar banuiesc ca el ar fi fost investitorul strategic din spatele lui Dan
Diaconescu, in dosarul Oltchim).
Intr-o zi,
Calache a transferat brusc si in secret, toti banii sai si a clientilor pentru care opera speculativ. La
o banca de pe o insula extrateritoriala si fara maluri (offshore), din Pacific.
Iar el s-a vaporizat precum vecinul lui de la azilul de glumeti, prins in camasa de tortza.
Se crede ca acum a ajuns in sfarsit sa aiba
posibilitatea sa se trateze pentru tot restul vietii. Fara sa mai aiba nevoie
de sistemul de oprimare sociala romanesc...
PS. Se crede ca tot lui Calache i-ar apartine
expresia:
"Daca furi intr-o zi o ceapa, esti condamnat ca
hotz. Daca furi intr-o zi cat produce o tara intr-un an, poti candida la
presedentie"
Damblarin
marți, 16 octombrie 2012
1 Desperate Dreams
E misiune dedicata
celor care stiu sa sufere atunci cand viseaza...
Asadar fetelor, nu va taiati varfurile venelor ca sa le
puneti pe bigudiuri. Pentru ca inca mai exista destula suferinta pe lumea asta,
care se poate savura...
PS. Urmatoarele 9 postari ale emisiunii se pot accesa de pe linkurile de mai sus, sau din bara laterala.
NU EZITATI !
PS. Urmatoarele 9 postari ale emisiunii se pot accesa de pe linkurile de mai sus, sau din bara laterala.
NU EZITATI !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)